Se afişează postările cu eticheta ponta. Afişaţi toate postările
Se afişează postările cu eticheta ponta. Afişaţi toate postările

Boc nu e Gyurcsany sau de ce nu vom avea o victorie gen Fidesz a opoziției românești

Etichete: , , , , , , , , , Publicat de adi_ocs on luni, 24 mai 2010 la 21:12

De la discursul președintelui Băsescu privind curbele de sacrificiu la care vor fi supuse în următoarele luni largi categorii sociale s-au vehiculat în opinia publică câteva adevăruri:
  • puterea greșește anunțând astfel de măsuri fără a fixa un dead-line, un orizont pentru îndreptarea lucurilor (celebra ”luminiță de la capătul tunelului din guvernarea CDR)
  • puterea greșește prin faptul că acompaniază aceste măsuri tot cu prestația unui guvern Boc
  • puterea greșește amânând dezondământul scrisorii de intenție și al asumării răspunderii în Parlament, dând astfel prilejul unor ”negocieri” fără sfârșit cu contestatarii măsurilor nepopulare
  • opoziția greșește prin faptul că nu reușește să articuleze un plan de urgență comun și corect fundamentat economic, învârtindu-se în jurul socialismelor utopice proferate de Ponta și al populismelor libertariene ale lui Antonescu și Vosganian
Din tot vacarmul public actorii relevanți apar a fi Traian Băsescu ca portavoce a puterii și sindicatele ca port-stindarzi ai opoziției. Zilele acestea lideri sindicali ca Bogdan Hossu, Dumitru Costin, Aurel Cornea sau Vasile Marica au mai multe apariții TV ca lideri consacrați ai opoziției. La polul opus și patronatele sunt bine reprezentate mediatic de Dan Matei Agathon sau Cezar Corâci. Nu-i de mirare că încercând să revină în prim-planul mediatic liberalii testeaza din nou ideea suspendării președintelui în timp ce pesediștii se pun la remorca sindicatelor admițând că toate solicitările acestora vor fi prevăzute în iminenta moțiune de cenzură. În tot acest peisaj putem arunca o întrebare importantă: de ce schimbarea Guvernului este totuși improbabilă în ciuda deficititului fără precedent de încredere cu care se confruntă cabinetul Boc? Dincolo de lipsa de atractivitate a unei oferte alternative din partea opoziției, dincolo de lipsa de coeziune între forțele contestare și dincolo de apetitul redus al românilor pentru mișcări de stradă, mai putem găsi o cauză esențială. Populația consideră că toate partidele politice sunt vinovate pentru situația economică gravă a României. În 2006 a fost nevoie de o dovadă audio a minciunilor guvernului socialist condus de Ferencz Gyurcsany pentru ca spirala protestelor să ducă la rezultatele electorale incredibile din acest an, când opoziția Fidesz a reușit de una singură să câștige două treimi din mandatele din Parlament. În România este mult mai greu de răspuns la întrebarea ”cine a mințit” pentru că toți au făcut-o. Comunicațional cred că asta este vulnerabilitatea cea mai mare a opoziției în demersul său de demantelare a guvernului pedelisto-udemeristo-uneperist. p.s. iată o selecție din dovada audio din Ungaria 2006: There is not much choice. There is not, because we have fucked it up. Not a little but a lot. No European country has done something as boneheaded as we have. It can be explained. We have obviously lied throughout the past one and a half-two years. It was perfectly clear that what we were saying was not true. We are beyond the country's possibilities to such an extent that we could not conceive earlier that a joint government of the Hungarian Socialist Party and the liberals would ever do. And in the meantime, by the way, we did not do anything for four years. Nothing. You cannot mention any significant government measures that we can be proud of, apart from the fact that in the end we managed to get governance out of the shit. Nothing. If we have to give an account to the country of what we have done in four years, what are we going to say? Naturally, it is [i.e. the government's work] not constructed nicely, calmly or scrupulously. No. No. It is being prepared at a mad break-neck speed because we could not do it for a while in case it came to light, and now we have to do it so damned desperately that we are almost at the breaking point. And then we slowly end up falling over. Because we cannot do better in keeping up the pace. This is the situation.

10 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

S-o jupuim și s-o facem drapel! (guvernarea Băsescu-PDL)

Etichete: , , , , , , , , , Publicat de adi_ocs on miercuri, 12 mai 2010 la 23:43

Trăim vremuri tulburi. Guvernul PDL-UDMR-UNPR propune un pachet de măsuri de o gravitate extremă, dar cu marele merit că e convenit cu FMI, instituția financiară internațională care ne mai ține în viață. (nu neapărat în materie de tranșe, cât în credibilitate pe piețele externe). Opoziția politică se repliază și vine cu alternative aberante sau demagogice, dar de ochii lumii măcar se mișcă. Adevărata opoziție se constituie ad hoc între sindicate și trusturile media și așa împingerea unui cordon de jandarmi în față la Cotroceni devine fapt de importanță națională. Să rezumăm pozițiile principalilor actori politici față de o criză care seamănă tot mai mult cu cea din 1999 când mineriadele lui Cozma au dus în cele din urmă, indirect, la căderea guvernului Radu Vasile și la instalarea unui guvern condus de un ”specialist”, Mugur Isărescu:
  • PDL - principalul partid de guvernământ e din ce în ce mai mult o anexă a președintelui Băsescu. Singura răbufnire de orgoliu e tentativa de amânare a alegerilor interne care păreau a se mișca în detrimentul gărzii vechi. În rest partidul pare a fi depășit de evenimente, nu are replică și nici coerență. PDL plătește acum tributul aroganței publice, având ca principali dușmani trusturile de presă atât de mult înjurate. PDL se confruntă mai mult ca niciodată cu criza de leadership atât timp cât Emil Boc este un personaj compromis, iar din spate nu vine încă nimeni. Singura soluție rezonabilă de leadership este acum Liviu Negoiță, dar președintele Băsescu prelungește inutil așteptarea preferând probabil ca Boc să ia asupra sa tot oprobiul.
  • PSD - resuscitat artificial de anunțarea pachetului cu FMI, PSD s-a decis să joace cartea ideologică a partidului celor mulți și oropsiți iar măsurile anunțate de președinte au venit ca o mănușă. Nu mai contează că oferta alternativă este aberantă, că nu conține cifre concrete ci numai lozinci, PSD face ce a făcut și în perioada 98-2000 când contesta orice reformă guvernamentală. Iar Ponta este populistul perfect pentru așa ceva cu toate că a recunoscut că nu se prea descurcă la economie și că partidul nu are încă o soluție pentru postul de premier. Cu toate astea PSD face ce știe cel mai bine, adică imagine. E greu de crezut că isteria de azi a pensionarilor de la Cotroceni, din Galați sau Ploiești nu a fost concertată în sediul din Kiseleff. Dacă era să fie o mișcare sinceră a penionarilor nu erau doar 150-200 în fiecare din aceste locuri.
  • PNL - prins la mijloc între așteptările defavorizaților de soartă (pensionari, bugetari, mame, șomeri) și clasa mijlocie care lucrează în sectorul privat, PNL încearcă timid să iasă în evidență. Au prezentat în seara asta un plan anti-criză suficient de general și de diletant pentru a nu fi luat în seamă, deși direcțiile sunt absolut ok. Problema PNL este că nu este capabil să prezinte o echipă credibilă și competentă pentru a convinge. Antonescu este praf pe economie, Vosganian este responsabilul principal pentru risipa din 2007 și 2008. Tăriceanu este marginalizat iar Rușanu și Chițoiu sunt fie necredibili, fie necunoscuți. PNL pare a fi conștient că PSD a câștigat prim-planul opoziției la planul lui Băsescu.
Concluzii:
  • sindicatele susținute de opoziție și trusturile media sunt pe cale să realizeze ceea ce au realizat minerii în 1999. Disoluția statului și a autorității. De aici până la instalarea unui nou guvern mai e doar un pas. Se vorbește tot mai mult că Boc va mai supraviețui câteva zile sau săptămâni. În cele din urmă președintele Băsescu va fi obligat să meargă pe mâna unui Tănăsescu sau Croitoru pentru a mai calma spiritele sau pentru a credibiliza planul convenit cu FMI
  • PSD și PNL joacă o carte tactică care în plan național se traduce prin compromiterea singurei șanse de a accelera creșterea economică (planul cu FMI), dar în plan politic se poate traduce prin șansa nesperată de a accede la guvernare. Dacă moțiunea de cenzură PSD ar trece și dacă opoziția s-ar prezenta la Cotroceni cu o opțiune gen coaliția Johannis, este foarte posibil ca președintele Băsescu să nu mai poată spune nu..
  • Pe de altă parte, este posibil ca PNL să fie în cele din urmă cointeresat pentru o participare la guvernare după modelul LibDems în UK. Bineînțeles, în alte condiții decât și-au imaginat pedeliștii cu ceva timp în urmă.
  • Concluzia finală e că este foarte posibil să ”jupuim” o guvernare fără a ști ce punem exact în loc. Guvernarea PDL echivalează acum cu guvernarea FMI și oricât de cinice ar părea măsurile propuse, ele sunt fundamentale pentru însănătoșirea economiei. Ar fi trist ca Romțnia să piardă și această șansă doar pentru că unii vor s-o facă ”drapel”..

9 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

Iliescu și Năstase și-au pus pupilul în fruntea PSD

Etichete: , , , , Publicat de adi_ocs on duminică, 21 februarie 2010 la 02:51

Scurt despre victoria lui Ponta:
  • a câștigat populismul
  • Crin Antonescu va avea un adversar pe măsură în exprimarea de teze politice populiste
  • Geoană ar putea fi zburat din fruntea Senatului
  • de urmărit reacția ”independenților” lui Gabriel Oprea, dacă dau semne de revenire în PSD
  • Geoană se poate gândi liniștit la o sinecură pe la o ambasadă

6 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

Abonaţi-vă la: Postări (Atom)