Am oroare de campaniile mass-media din România. M-a enervat campania Realitatea cu taxa auto, acum mă enervează tot tam-tamul creat în jurul măsurilor luate de autorităţi pentru Summitul NATO. Concret, cu ce sunt "informaţi" telespectatorii zilele acestea:

• s-au acoperit toate canalele cu benzi galbene - s-au eliminat toate coşurile de gunoi de pe traseu sau în împrejurimile traseului
• s-au creat culoarele unice pentru participanţii la Summit
• bucureştenii care locuiesc în dreptul traseului oficial sunt sfătuiţi să nu deschidă ferestrele
• maşinile nu mai pot fi parcate în împrejurimile traseului -maşinile rămase parcate în jurul traseului sunt ridicate de autorităţi
• bucureştenii sunt sfătuiţi să folosească transportul public, şi acesta restricţionat, dacă tot sunt nevoiţi să iasă din casă
• au fost strânşi câinii vagabonzi de pe traseu
• sunt plantaţi pomi, care sunt în mare parte furaţi
• traficul e de coşmar (din cauza Summitului evident)
• Bucureştiul e împânzit de poliţişti
• semnalul la telefonia mobilă va fi perturbat pe timpul Summitului Acum, dincolo de corectitudinea demersului jurnalistic de informare a cetăţenilor privind anumite măsuri care îi vor influenţa timp de o săptămână, nu pot să nu sesizez acel ton de cârcotaş "uite domle, noroc cu Summitul că se mai face ceva în Bucureşti" sau " uite domle, pentru două zile de summit nu mai pot eu merge cu maşina în Bucureşti" sau "uite cum se face totul româneşte pe ultima sută de metri". Formatorii de opinie publică uită însă câteva aspecte importante ale problemei:
• nu se puteau începe aceste acţiuni "din timp" pentru că ar fi testat şi mai mult răbdarea populaţiei
• nu se întâmplă nicio tragedie dacă câteva zile traficul va fi mai aglomerat, oricum este aproape imposibil zilnic, şi asta nu din cauza autorităţilor locale actuale
• astfel de măsuri (canalele, coşurile de gunoi, ferestrele) sunt tipice pentru orice eveniment asemănător, fiţi siguri că CIA, Secret Service, MI5, FSB şi altele au avut mare influenţă în luarea acestor măsuri
• cum trebuiau să informeze autorităţile publicul?să le trimită broşuri din bani publici, să facă spoturi tv cu ce au voie şi ce nu cetăţenii în timpul summitului?

Să fim bine înţeleşi. Şi eu cred că se fac excese, cum ar fi cel legat de interzicerea accesului în ţară a unor tineri doar pentru că aveau nişte afişe anti-NATO. Sau zelul cu care se fac în aceste zile lucruri normale pentru o capitală (strângerea câinilor vagabonzi, curăţenia). Dar nici nu pot să nu mă enervez când văd cum trasnformă mass-media în senzaţional orice lucru de bun simţ care se face pentru reuşita Summitului. Şi nu mă pot să nu mă declar împotriva acelui curent "liberal" care se propagă în opinia publică, conform căruia "drepturile noastre sunt încălcate, serviciile secrete se bagă în viaţa noastră personală". Cei care propagă astfel de aberaţii sunt inconştienţi, pentru că nu înţeleg că România poate deveni oricând teren pentru ameninţări teroriste. Le luăm în derâdere dar Doamne fereşte să fie pusă o bombă într-unul din canalele care au fost acum sigiliate. Să vezi apoi reacţie "de ce nu am fost pregătiţi?, de ce nu ne-au apărat autorităţile?". În final, forţez o paralelă cu ce s-a întâmplat în State după 9/11, şi anume emiterea Patriot Act. prin care se restrângeau multe libertăţi civile pentru întărirea securităţii. S-a creat şi atunci un cor de "liberali" care cereau respectarea principiilor privind libertatea personală. Republicanii au plătit şi plătesc în continuare efectele acestor campanii generate de mediile de stânga precum CNN sau New York Times. Inconştienţi precum Obama urlă şi acum împotriva acelei legi, promiţând fericire generală pentru americani. Şi în România a existat o dezbatere, e adevărat marginală, pe o temă asemănătoare, şi anume legile securităţii naţionale. O dezbatere viciată, cum altfel, de acelaşi conflict între Palate. Liberalii de la noi au ţinut neapărat să pună piedică propunerilor prezidenţiale şi au blocat-o, lansând un alt pachet, plin de "principii" liberale, în care serviciile secrete rămân fără multe din prerogativele unui instituţii vitale pentru un stat membru NATO şi implicat în operaţiunile din Irak sau Afganistan. Este un caz tipic de folosire demagogică a liberalismului într-o speţă în care, raţional vorbind, nu poţi fi decât neoconservator. Poate vom mai vorbi despre aceste lucruri într-un post viitor.

Urmăresc cu atenţie Ediţia Specială de la Realitatea despre noul război declanşat de TB cu presa românească. Câteva concluzii trebuie trase:

• Aşa cum estimam, anul electoral 2008 va gravita în jurul personalităţii lui TB. Spuneam deunăzi că actualul "echilibru" TB+PDL vs. toţi ceilalţi actori politici poate fi modficat numai de câteva mutări neinspirate ca o alianţă pre-electorală PNL-PSD sau o gafă de proporţii a preşedintelui. Nu cred că la acest moment se poate da sentinţa că ieşirea lui TB de la Otopeni a fost dezastruoasă, dar este clar că a fost o gafă. Mă îndoiesc că electoratul român mai poate fi capitalizat cu astfel de ieşiri în anul 2008, şi după toate excesele preşedintelui, şi ale clasei politice în general, din anii trecuţi
• Deşi atacul lui TB a fost clar ţintit asupra trustului Intact (din partea căruia ar putea veni şi majoritatea "dezvăluirilor anti Băsescu" în acest an), presa s-a solidarizat şi iarăşi mă îndoiesc că astfel a fost gândită iniţial mutarea preşedintelui. Cred mai degrabă că reacţia presei a scăpat de sub controlul preşedintelui, deşi acesta nu a intenţionat să-şi pună în cap şi Realitatea-Caţavencu, Media Pro şi TVR. Exemplele Nistorescu, Călinescu şi Chirieac au fost puse pe masă la grămadă, doar pentru a da senzaţia de "imparţialitate".
• Transpunând definiţia dată de TB ziariştilor şi analiştilor, putem identifica fără probleme "tonomate" de ambele părţi. E clar că TB este un personaj care divizează publicul, şi asta se vede şi la nivelul electoratului. Cred însă că de ambele părţi prestează "tonomate" care nu sunt special plătite pentru asta. Robert Turcescu a dat foarte clar glas acelei părţi din opinia publică care crede în continuare în mitul Traian Băsescu salvator al naţiunii. Acea parte pentru care forma (excesele, manelismul uneori, distanţa faţă de un profil prezidenţial autentic) este mult mai puţin importantă decât fondul, reprezentat de lupta sinceră anti-sistem, dorinţa fermă de a reforma instituţiile statului. Până la urmă asta va fi bătălia electorală în 2008 şi 2009. Dacă TB reuşeşte să-şi conserve imaginea de luptător anti-sistem, dacă adversarii politici sunt la fel de impotenţi ca până acum în a zugrăvi o imagine nuanţată a preşedintelui şi a restului clasei politice, dacă factorii de influenţă din opinia publică rămân ataşaţi de "viziunea" preşedintelui, atunci TB va câştiga cu siguranţă şi acest război.
• O ultimă observaţie: adversarii lui TB pierd puncte importante dacă îşi imaginează că publicul românesc îşi doreşte un preşedinte diametral opus ca profil. TB beneficiază lately de un alt alibi important: Nicolas Sarkozy în Franţa. La fel de excentric, la fel de hiperactiv, la fel de populist. Şi chiar dacă Sarkozy pierde teren în Franţa, cred cu convingere că în România ar fi divinizat

Ar fi de spus că titlul nu prea are legătură cu fondul articolului, concluzia fiind că în România nu există fundamente culturale pentru o supremaţie a stângii. Nu sunt foarte de acord. În orice caz, tot articolul îl puteţi citi aici.

Un nou punct de vedere pe această temă, bine fundamentat, de la Dromichaetes. Cu ocazia asta salut şi reapariţia sa în blogosferă după câteva luni de repaos. Relativ la argumentaţia lui, deşi în mare parte îi dau dreptate, păstrez un oarecare scepticism legat de viabilitatea modelului suedez şi mai ales japonez în Europa. Cred mai degrabă că stânga europeană se poate remodela în jurul ideilor New Labour sau ale social-democraţiei daneze. Sper ca dezbaterea să continue, devine tot mai interesantă:)

Imaginându-ne o dezbatere în blosgosferă despre rolul stângii în Europa de azi, pot spune că am fost primul care a lansat-o:) A urmat comentariul lui Alex de la Dateline Bucharest, apoi declaraţia penibilă a lui Titus Corlăţean de la PSD, iar în Cotidianul de azi, un comentariu semnat Cristian Pîrvulescu pe aceeaşi temă. Un scurt brief:

• Eu argumentam printr-o expunere comparativă că stânga europeană de astăzi este în declin, atât la nivelul forţei politice (locul său la guvernare), cât mai ales la nivelul forţei ideilor socialiste. În contextul ăsta, afirmam că victoria lui Zapatero în Spania este atipică, iar Zapatero poate fi de acum considerat noul Tony Blair al stângii europene.
• Alex de la Dateline îmi dă în mare dreptate, dar nu este de acord că stânga europeană moare, ea doar se transformă (Jana nu e moartă, Jana se transformă:)
• Corlăţean într-o declaraţie halucinantă spune că victoria lui Zapatero arată că "asistăm la un val socialist în Europa care se propagă", anticipând o victorie a stângii şi în Italia (imposibilă din punctul meu de vedere)
• Cristian Pîrvulescu crede că victoriile stângii vest-europene de la începutul acestui an par să indice revirimentul orientării socialiste, dacă nu chiar reforma aşteptată a ideologiei socialiste

Şi acum comentariile mele la comentariile lor:

1. Alex are dreptate, dreapta conservatoare s-a transformat şi ea permanent. Vechii creştin-democraţi au devenit conservatori (CDU în Germania, PDL în Italia), dar dreapta în general şi-a menţinut fundamentele doctrinare: proprietate privată, economie de piaţă, familie, subsidiaritate, naţiune, tradiţie, o oarecare legătură cu religia. În acelaşi timp stânga a fost nevoită să îşi modifice fundamentul marxist după colapsul socialismului în Europa de Est în 89, alegând după ceva timp o "a treia cale" care pe scurt îmbină principiile economiei de piaţă liberale cu un model social axat pe asistenţa categoriilor defavorizate. Cam acelaşi lucru îl facea deja şi conservatorismul european folosind ca pretext modelul german al "economiei sociale de piaţă". De aici, separarea doctrinară dintre cele două curente s-a făcut mai ales în privinţa fiscalităţii(mai ridicate la socialişti, mai scăzute la conservatori) şi a laturii culturale (drepturile homosexualilor, drepturile emigranţilor, drepturile femeilor, etc). Cea mai importantă problemă care a dus la declinul stângii este în opinia mea demografia europeană care a condus la inaplicabiliatatea generoaselor măsuri în corolarul "modelului social european". Aşa a apărut flexicuritatea în Danemarca, aşa a început stânga să-şi piardă atractivitatea în fiefuri tradiţionale ca Suedia sau Franţa. Dacă se transformă, nu o poate face decât spre dreapta. Prin urmare discursul tradiţional de stânga pare tot mai învechit şi inadecvat vremurilor.
2. Victoria lui Zapatero în Spania nu mi se pare atât de răsunătoare şi în niciun caz o victorie ideologică. E adevărat, socialişii au câştigat 5 mandate în plus în Parlament faţă de 2004, dar şi popularii au căştigat tot 5 mandate în plus. În schimb partidele mici au înregistrat scoruri mai reduse. Pe de altă parte, este clar că Zapatero a căştigat bătălia de imagine cu Marino Rajoy, un popular fără carismă, greoi, învechit, departe de modelul de succes Aznar.
3. Cristian Pîrvulescu îşi argumentează comentariul, intitulat sugestiv "Prioritate de stânga" tot pe o comparaţie a recentelor bătălii electorale. Din păcate însă, nu cred că această comparaţie ţine. Ciprul e un caz marginal în Europa, nu se poate spune că victoria unui comunist în alegerile prezidenţiale, pe un discurs de unitate naţională, arată revigorarea stângii europene. Apoi, nu se poate spune că recentele rezultate foarte bune ale Die Linke în alegerile din landuri (fostul Partid al Socialismului Democratic din RDG) ilustrează revenirea stângii, nici măcar în Germania, atât timp cât Die Linke câştigă mai degrabă din voturile tradiţionale ale SPD. Nu se poate spune că avansul socialistilor francezi luat după primul tur al alegrilor locale arată întoarcerea electoratului francez către PS atât timp cât ei căştigă în mod tradiţional alegerile locale, iar acestea nu pot fi sugestive pentru un scrutin general. Domnul Pârvulescu nu spune nimic despre eşecul răsunător al stângii din Italia, un caz mult mai important decât cele amintite de el.

All in all, cred că ar fi bine ca această dezbatere să continue şi în mainstreamul politicii româneşti, acolo unde PSD-ul ca unic jucător pe stânga nu resimte nevoia unei reforme de substanţă, aruncând pe piaţă aceleaşi propuneri populiste ca şi în anii 90. Propuneri care capitalizează tot mai puţin, din fericire.

Cine şi de ce spune asta, aici. Întreaga analiză pentru pasionaţi o găsiţi aici.

Am gasit la Cristi Banu un link la o analiza "excelenta" despre liberalismul romanesc actual. Analiza e ok, dar nu mi se pare ca aduce ceva neaparat nou, plus ca e mult prea militanta relativ la un anumit dogmatism de idei. E adevarat, am tot scris si eu pe tema asta (aici, aici, aici sau aici) si recunosc ca mi-e destul de dificil sa joc partitura avocatului diavolului, dar voi face macar o incercare:

• Este un pic naiv sa clamezi lipsa cazului romanesc intr-un aparent sincronism european al ideilor liberale. S-ar putea cel mult discuta despre un liberalism vest-european centrat pe o abordare de stanga (in sensul toleranta vs. conservatorism) in problematica drepturilor. In Europa Centrala si de Est, cu exceptia Ungariei care are un partid liberal traditional mic, balama si aliat al socialistilor, nu exista o raliere a curentului liberal la mainstreamul european. De altfel, partidele liberale (in sensul afilierii la ELDR si ALDE) sunt cvasi-irelevante pentru regiunea asta (in Polonia partidul liberal a disparut din Parlament iar "liberalii" din Platforma Civica la guvernare sunt afiliati PPE, in Bulgaria partidul liberal a aparut si a disparut din calculele politice odata cu Miscarea Simeon al II lea, in Cehia liberalii sunt mai degraba conservatori si afiliati PPE).
• PNL are o traditie nationalista, conservatoare, protectionista din perioada interbelica. Daca ar fi existat familiile europene in acea perioada, probabil PNL ar fi fost afiliat PPE sau Uniunii Europa Natiunilor(UEN)
• Situatia politica interna dupa 2004 alimentata de conflictul permanent Basescu+PDL vs. toti ceilalti nu a putut genera un praxis politic fundamentat pe idei, valori sau principii doctrinare. Daca PNL nu a fost in stare sa articuleze un program doctrinar consistent cu valorile familiei europene de care apartine, nici celalalte partide nu se pot lauda cu asa ceva. E drept ca de la PNL s-a asteptat intotdeauna mai mult, dar hai sa intrebam si PSD-ul de ce nu are o agenda anti-discriminare in problematica drepturilor, ducand mai degraba si mai departe mostenirea conservatoare a regimului Iliescu
• Cu toate minusurile, trebuie mentionate si principalele incercari ale PNL de a promova masuri consistente cu liberalismul european, chiar daca pot fi socotite si populiste sau adaptate bataliei politice cu Traian Basescu. Fac referire aici la Legile Securitatii Nationale promovate de PNL si la campania privind retragerea trupelor din Irak. Ambele propuneri au ramas in ceata
• Analiza de pe Limba Cailor sufera si la capitolul rigoare academica, atat cat poate fi ea luata in considerare pe blog. Anume, nu poti generaliza atunci cand este vorba de ALDE sau PPE, pentru ca ambele grupuri euro-parlamentare sunt extrem de eterogene. Liberalii din ALDE sunt de centru-stanga (UK, Italia, Ungaria, Olanda-D66), de centru-dreapta (Olanda-VVD, Danemarca, Germania, Suedia, Austria, Romania), dar majoritatea sunt "centriste", de balama, adaptabile oricarei guvernari(Finlanda, Belgia, Irlanda, Franta, Bulgaria, Tarile Baltice). Poate exista un consens la capitolul agenda pe tema verde, aici fiind vorba de si un political correctness in toata Europa, la toate grupurile politice. La capitolul "casatorii intre gay" sau "legalizarea prostitutiei", nu exista inca o pozitie unanim acceptata. E adevarat in schimb ca tendinta generala in ALDE e de sustinere a secularismului in societate si a federalismului constructiei europene, aspecte la care PNL nu pare a fi consecvent doctrinar.
• PNL este inca un partid eterogen la nivelul valorilor imbratisate de membrii sai. Daca liberalismul economic este unanim acceptat, pe axa drepturilor exista 2 tendinte, una conservatoare, nationalista si alta libertariana. La momentul asta cred ca prima tendinta prevaleaza mai ales in randul factorilor de decizie, fapt care ar face PNL-ul mai compatibil cu Popularii Europeni decat cu Liberalii din ALDE.

Concluzionand, chiar daca am criticat la randul meu politica doctrinara a PNL, chiar daca prin traditie acest partid ar trebui sa impinga mai mult dezbaterea publica pe astfel de teme, chiar daca ca oameni de dreapta suntem poate dezamagiti de anumite masuri luate de actualul guvern liberal, trebuie sa-i acordam PNL-ului si circumstante atenuante. Proxima sansa pentru o reabilitare doctrinara ar putea-o reprezenta trecerea si refacerea in opozitie. Cel mai important pentru PNL este acum mentinerea la un scor decent (10-12%) astfel incat intrarea in opozitie sa nu se faca de pe pozitii dezastruoase.

M-am intors sambata seara din Italia si mi-am dat seama ca nu am reusit sa mai updatez Paralelele de ceva timp. Prin urmare: am plecat cu trenul (in plina greva a feroviarilor romani si unguri), m-am intors cu avionul (n-am mai suportat inca un drum de 30 si ceva de ore). Am vazut Venetia in plin carnaval dar si in plina ploaie, am revazut Torino pe care deja il invat pe de rost, am facut si o excursie la Geneva, oras care mi s-a parut ca aduce mult a Strasbourg. Italienii sunt si ei in verva politica de cand cu caderea cabinetului Prodi si am vazut in fiecare seara cate o dezbatere electorala. Ca si la noi insa, pe strada oamenii nu par foarte implicati in peisajul asta politic. Probabil dreapta lui Berlusconi, Fini, Casini si Bossi va triumfa, cu rezerva ca UDC-ul lui Casini simuleaza deocamdata disidenta fata de Berlusconi. Discutiile se invart si in jurul unei noi legi electorale (ca si in Romania), iar modelele invocate cel mai mult sunt cele francez, german si spaniol (parca am mai vazut si asta:). Cele doua mari partide care divizeaza spectrul politic sunt PD-ul lui Veltroni (format din fuziunea Democratilor de Stanga cu Margherita) si PDL-ul lui Berlusconi (Popolo della Liberta), deci parca si acronimele astea imi par cunoscute..Deisgur, paralelele nu pot fi fortate, dar ideea e ca Italia este din nou paralizata politic, tot datorita configuratiei unui sistem politic depasit, exact ca in Romania. Ca am ajuns la Romania, mi se pare ca operam tot mai mult cu un carnaval politic. Mastile sunt purtate de toti actorii politici, fara deosebire de rasa, clasa, sex sau altceva, ca si de mass-media sau societatea civila. In spatele mastilor sunt diferite interese de grup. Nimic mai simplu. Ultimul eveniment de astazi e nominalizarea lui Melescanu ca permanent la Justitie si a lui Stroe la Aparare, pe fondul declaratiei beligerante (a mia oara) a sefului PSD la adresa Guvernului. PD-L a reactionat si el rational, dar in rutina bataliei politice, atacand PSD si incercand sa-l asocieze din nou cu PNL. Unii jurnalisti sunt foarte vehementi la adresa "neseriozitatii" PNL, care indrazneste sa faca rocade in Guvern, uitand sau nestiind ca astfel de masuri s-au mai facut si la altii (Guvernele De Villepin in Franta, Guvernele Blair in Marea Britanie). Impresia mea e ca toate aceste jocuri politice nu fac decat sa pregateasca un deznodamant asteptat. La finalul alegerilor parlamentare la termen, cel mai probabil situatia va fi cam asa: PD-L 35-40% mandate, PSD 30-35% mandate, PNL 10-15% mandate. Cum Basescu nominalizeaza premierul, vom avea un guvern PD-L si un partid mai mic care va intra in Parlament. Carnavalul continua insa, iar prima reprezentatie oficiala va fi la alegerile locale. Alte impresii despre Italia mai gasiti aici

Astazi s-au sters cu buretele 18 ani din istoria post-comunista a Romaniei. Astazi Romania este egala Spaniei, tara care a suprimat orice politica a memoriei post-franchiste. De astazi toti suntem curati, nu mai exista securisti buni si rai, nu mai exista tortionari si victime, nu mai exista lustrati nici macar ca intentie. Mona Musca prim-ministru? Curtea Constituţională a României (CCR) a declarat joi neconstituţională Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste după ce a fost sesizată cu această excepţie în cazul fostului lider PC, Dan Voiculescu. (www.newsin.ro)

Functia de primar al celui mai mare oras din Europa, Londra, a fost creata in 2000, dar a inceput sa conteze tot mai mult in ecuatia politica interna. Interesant la alegerile de anul asta e faptul ca toti candidatii partidelor importante (Laburisti, Conservatori si Liberal-Democrati) sunt excentrici. Unul e mare admirator de Castro si Chavez, altul e un fost star al presei tabloide, iar ultimul e libertarian gay fost politist. Detalii aici

Imagini sugestive gasiti aici. O analiza Economist gasiti aici. Iar prin amabilitatea lui Alex Coita, postez mai jos un mesaj foarte la obiect care vine de la un italian get-beget:

So, we just said goodbye to the Professore, who yesterday still cultivated the forlorn hope of receiving a confidence vote from his squabbling coalition. Of course the Cavaliere will not pass up the opportunity for a comfortable win if snap elections are called. According to opinion polls he would handsomely win. Well, you do not need polls to know it for people are clearly fed up with prodi's policy, especially for he "strangulated" the economy... For the first time I saw people celebrating after a PM stepped down! There was usual self-restraint and discretion during the discussion in the Senate: one was took out on a stretcher after an "opinion exchange" with a guy from his same party (!), one opened a bottle of champagne after the results were announced, one (wearing sunglasses and a flamboyant red pullover) was shouting his meaningful comments on sexual orientation of another senator...How can one be surprised then if Naples sinks in rubbish?

Daca aveti curiozitatea, puteti vedea totul live aici. Mai jos o sinteza, tot in italiana, cu ce s-a intamplat pana acum azi: injuraturi, senatori care plang, tipete, tot tacamul http://www.repubblica.it/2008/01/dirette/sezioni/politica/crisi-governo-prodi/24-gen/index.html

"Non gli ho sputato e non l'ho offeso. Certo, non l'ho trattato bene, ma non l'ho aggredito". Si difende così il senatore dell'Udeur, Tommaso Barbato, davanti a una selva di telecamere, microfoni e giornalisti, che gli chiede di raccontare come siano andati i fatti in aula, che hanno provocato un malore al collega di partito, Nuccio Cusumano

La senatrice di Prc, Rina Gagliardi, giornalista, inizia il suo intervento in Aula dando la solidarietà al senatore Nuccio Cusumano apostrofato in vario modo dai colleghi e in particolare dal senatore di An, Nino Strano, che dopo l'annuncio di dare la fiducia a Prodi lo ha apostrofato "checca squallida"

"Le notizie che ci arrivano sono rassicuranti". Così Franco Marini tranquillizza sulla salute di Cusumano, portato via in barella dopo l'aggressione da parte del suo capogruppo. "Il Consiglio di presidenza del Senato si occuperà di quanto avvenuto", ha anche annunciato Marini, sottolineando che "ci sarà fermezza contro chi ostacolerà i lavori dell'Aula"

"La scelta di Cusumano non cambia nulla. Era scontato che votasse per il governo. I numeri ci sono tutti, per l'opposizione. Il problema vero è che ora è di fronte a tutti la vicenda di un'assunzione effettuata alla vigilia di un voto di fiducia del Senato" ha detto il presidente dei senatori di Forza Italia, Renato Schifani, riferendosi alla dichiarazione di voto del senatore dell'Udeur Nuccio Cusumano

Nuccio Cusumano, dopo essere stato colto da malore è stato portato via dall'Aula in barella. La seduta è ripresa e il vicecapogruppo del Pd, Luigi Zanda, ha chiesto al presidente Marini di prendere provvedimenti contro il capogruppo del Campanile Tommaso Barbato che ha aggredito il collega Cusumano. I senatori dell'Unione hanno applaudito a lungo

Non si è limitato all'improperio in Transatlantico, ma una volta entrato in aula Tommaso Barbato si è diretto verso il banco del collega di partito dell'Udeur, Nuccio Cusumano, e gli ha "sputato in faccia, cercando anche di colpirlo", facendogli con le mani il segno della pistola. Cusumano, sentitosi aggredito, "è svenuto" e quindi il presidente Marini ha sospeso la seduta dell'aula per alcuni minuti. A riferire ai giornalisti quanto accaduto nell'emiciclo è il senatore Sergio De Gregorio, leader del Movimento degli italiani all'estero

Al termine del suo discorso nell'aula del Senato il senatore dell'Udeur Nuccio Cusumano si è sentito male. Il malore è arrivato dopo che il capogruppo del Campanile Barbato è entrato in Aula e andandogli incontro gli ha urlato in faccia "Pagliaccio, venduto". In aula intanto era scoppiato l'inferno con insulti - "cesso", "troia" e "frocio" - indirizzati a Cusumano. Il senatore è stato soccorso da colleghi e commessi, mentre il presidente Marini ha sospeso la seduta per cinque minuti. Cusumano, dopo essersi messo a piangere, si è sdraiato tra i banchi circondato dai colleghi, in attesa dell'arrivo del medico

Al grido di "pezzo di merda" il senatore tommaso Barbato, capogruppo dell'Udeur a palazzo Madama, è corso in aula mentre dal video fuori dall'aula stava ascoltando la dichiarazione di voto di Nuccio Cusumano

"Scelgo per il Paese, scelgo per la fiducia a Romano Prodi" ha detto Nuccio Cusumano chiudendo il suo intervento al Senato: Il clamore sucitato in Aula ha costretto Marini a sospendere la seduta. "Scelgo in solitudine, con la mia libertà, con la mia coerenza, senza prigionie politiche, ma con la prigionia delle mie idee" ha detto Cusumano, annunciando il suo sì alla fiducia all'esecutivo

Francesco Cossiga dichiarerà in Senato che voterà a favore del governo Prodi per carità di patria, aggiungendo che "questa volta sarà l'ultima, perché la democrazia e il sistema politico italiano non può passare da cardiopalma a cardiopalma"

Il senatore Nuccio Cusumano si dissocerà in Senato dall'Udeur sul voto di fiducia al governo Prodi, ma non è ancora chiaro se non parteciperà al voto o se voterà per Prodi. Lo ha riferito il capogruppo dell'Udeur alla Camera, Mauro Fabris. "Siamo allibiti - ha detto Fabris - perché Cusumano sta con Mastella fin dall'inizio; è un tradimento che non riusciamo a capire, ma che sicuramente non ha ragioni politiche, bensì di altro tipo". Fabris ha quindi riferito che Cusumano si è iscritto a parlare per la discussione generale e non nelle dichiarazioni di voto finale

"Per prudenza politica il presidente del Consiglio eviti in Senato la prova del voto" ha detto Domenico Fisichella, del gruppo Misto, intervenendo al dibattito e ribadendo che non voterà la fiducia. "Ho votato più volte la fiducia al governo Prodi anche per dare all'esecutivo un arco di tempo necessario a realizzare interventi efficaci. Ma ora per me si è esaurito il rapporto di fiducia con il governo. Dopo quanto è successo ieri alla Camera - ha proseguito - ritengo sarebbe giusto sottoporre la valutazione al presidente della Repubblica. Se il presidente del Consiglio insiste per il voto di fiducia qui al Senato e venisse bocciato verrebbe meno l'ipotesi di un nuovo mandato a Prodi". Da qui l'invito "per prudenza politica" a evitare in Senato la votazione

"Cusumano? Chi vota come noi, come me e Barbato, è nel partito. Chi vota contro, è fuori dal partito. E' evidente" dice Clemente Mastella. L'ex guardasigilli risponde così quando gli chiedono di commentare un eventuale sostegno da parte del suo senatore Nuccio Cusumano all'esecutivo

Al termine del discorso nell'aula del Senato del premier Romano Prodi, durato dieci minuti, è scattato l'applauso della maggioranza. Gli esponenti dei Verdi e Pdci si sono alzati anche in piedi per battere le mani. Immobili, invece, i senatori del centrodestra, dai cui banchi si è sollevato qualche mugugno. Poco prima che Prodi finisse il suo intervento ha preso posto il senatore dell'Udeur Nuccio Cusumano che si è seduto accanto ai Verdi. Lui però non ha applaudito l'intervento del premier

"Parlerò oggi al Senato e spiegherà il nostro no al voto di fiducia al governo Prodi" annuncia il leader dell'Udeur, Clemente Mastella, scambiando alcune battute con i giornalisti al termine di una riunione con i big del partito del Campanile in un ristorante a pochi metri dal Senato

"Vi chiedo la fiducia assicurandovi che sono ben consapevole che il governo stesso dovrà rafforzare le sue capacità decisionali, snellire le sue procedure, migliorare la sua resa, forse ridefinire le sue strutture e la sua composizione" ha detto Prodi parlando al Senato

Romano Prodi ribadisce, nel suo intervento al Senato, la necessità di "una continuità di governo" perché il paese "non può permettersi un vuoto" nella gestione. "Nessuno può sottrarsi - avverte il premier - al dovere di indicare quale altro governo, maggioranza, programma intende introdurre al posto di quelli che sono legittimamente in carica per scelta degli elettori"

"Oggi, in un'epoca di alternanza, la prassi della crisi extraparlamentare è un residuo del passato. Bisogna impegnarsi per stabilire prassi costituzionali più coerenti con le esigenze dell'oggi e più corrispondenti al volere dei padri costituenti. Per questo vi chiedo un voto esplicito e motivato" ha affermato Prodi

Il premier Romano Prodi ha aperto il suo intervento al Senato ribadendo la solidarietà sua e del governo a Clemente Mastella contro il quale - ha detto - ci sono state "strumentalizzazioni che si sono moltiplicate con vergognoso opportunismo"

Il presidente del Senato, Franco Marini, prima di dare la parola a Prodi, critica "alcuni quotidiani" che hanno pubblicato le foto di tutti quei senatori che, al loro primo incarico, rischiano di finire la legislatura senza poter percepire il vitalizio. "Questo è un modo di fare da condannare - dichiara - a loro va la mia solidarietà". Tutti i parlamentari hanno applaudito a lungo la critica di Marini

"Sono qui a riferire sulla crisi politica che si è aperta qualche giorno". Con queste parole Romano Prodi ha aperto il suo intervento al Senato

Il leader di An Gianfranco Fini si è recato a palazzo Grazioli, residenza-ufficio di Silvio Berlusconi a Roma, per un colloquio con il leader di Forza Italia. Ad accompagnare il presidente di An, il capogruppo al Senato, Altero Matteoli

Il senatore e politologo Domenico Fisichella è giunto da pochi minuti a palazzo Madama

Il presidente del consiglio Prodi è arrivato nell'aula del Senato dove a breve darà le sue comunicazioni. Banchi del governo al completo. Ai lati del presidente del Consiglio siedono il vicepremier Rutelli e il ministro della Difesa Parisi.

"Il mio voto sarà contrario": lo ha detto il senatore Lamberto Dini al suo arrivo a palazzo Madama.

Un contestatore si è avventato contro l'auto del premier che, preceduta e seguita da auto di scorta, era appena uscito da Palazzo Chigi alla volta del Senato dove il premier è atteso per la fiducia al suo Governo. "Ci vuole ammazzare e lo rieleggono pure" ha urlato l'uomo gettandosi davanti all'auto di Prodi in piazza Colonna.

Il presidente del Consiglio Romano Prodi è giunto a palazzo Madama, dove sta per aprirsi il dibattito sulla fiducia al governo

La senatrice a vita Rita Levi Montalcini è appena giunta a palazzo Madama per il dibattito sulla fiducia. Incrociando i giornalisti nel cortile d'onore si è limitata a rispondere al loro saluto senza rilasciare dichiarazioni

"Occorre dare atto che è venuto fuori da Romano Prodi un comportamento lineare e preciso, contro tutti e contro tutto. Dopo aver cercato nottetempo di far fuori non tanto Prodi, ma il Prodi che rappresenta una sorpresa di stampo liberale, di difesa del diritto e dello stato di diritto, oggi si va davanti al Senato. Se poi, come non accade, la sostanza è totalmente indipendente dalla forma, discuteremo" ha detto Marco Pannella a Radio Radicale

"La strada delle dimissioni e la rinuncia del governo a un voto di fiducia in Senato ci sembrava una scelta utile a evitare l'accentuazione di uno scontro politico che, a questo punto, corre il rischio di far precipitare il paese verso le elezioni, riducendo ulteriormente i margini di un percorso legato a un governo istituzionale in grado di garantire almeno la riforma di una legge elettorale che assicuri governi stabili ed efficaci" afferma il senatore dei liberaldemocratici Giuseppe Scalera. "Purtroppo, anche in questa occasione non siamo stati ascoltati. E oggi ci troviamo, quindi, costretti a non votare la fiducia al governo Prodi"

Il Pd non sarà mai più alleato con chi oggi vota no alla fiducia al governo Prodi in Senato. Lo dice il numero due del Pd, Dario Franceschini: "Con chi oggi vota no sono impossibili alleanze future"

Dal voto di fiducia al Senato "ci aspettiamo un esito positivo" dice il vicesegretario del Pd alla Camera Dario Franceschini, che giudica "assolutamente giusta e condivisibile la scelta di Prodi di parlamentarizzare la crisi in modo che tutto sia chiaro: il voto di fiducia al Senato in ogni caso renderà trasparente di fronte a tutti gli italiani la scelta di chi, come noi, mantiene il patto assunto con gli italiani e il sostegno a Prodi e chi per un motivo o un altro, ha cambiato idea e tradito il patto"

Fiducia o non fiducia al Senato, per Romano Prodi gli impegni in agenda vanno rispettati. E cosi', in attesa del voto a palazzo Madama, dopo aver incontrato alcuni investitori stranieri, il presidente del Consiglio ha ricevuto a palazzo Chighi i giornalisti egiziani del quotidiano Akhbar Elyom, per un'intervista già programmata sul vertice intergovernativo italo-egiziano previsto martedì prossimo a villa Madama

Un incontro durato circa un'ora, nello studio capitolino di Walter Veltroni, per discutere dell'attuale situazione del governo. Il vicesegretario del Partito democratico, Dario Franceschini, ha lasciato il Campidoglio e, sull'incontro odierno, ha detto: "Abbiamo fatto il punto della situazione"

Il presidente dei senatori del Prc, Giovanni Russo Spena, non fa troppo affidamento sull'aritmetica per la fiducia che il Senato voterà oggi. "Facendo i conti aritmetici - ha spiegato - è molto improbabile che il governo possa farcela. Apprezziamo molto però che Prodi in base alla Costituzione abbia deciso di portare in Parlamento la crisi politica: è un dato di dignità civica che il popolo sicuramente apprezzerà ". Importante per l'esponente del Prc sarà il discorso che Prodi farà in Aula, perché se conterrà un forte accento sociale potrà essere la piattaforma programmatica dell'Unione

''Lei mi chiede cose alle quali non voglio rispondere. Vedrà al Senato questo pomeriggio se ci sarò o meno, se voterò o meno. Non dico nulla, non ho nulla da dire'' con queste parole che il senatore e politologo, Domenico Fisichella ha risposto a chi gli chiedeva se ha intenzione di partecipare al voto di fiducia

"Nonostante le precarie condizioni di salute dovute a un leggero malore, anche il nostro segretario Clemente Mastella sta raggiungendo Roma accompagnato da un medico" fa sapere il capogruppo del Campanile al Senato, Tommaso Barbato, che aggiunge: "solo il rispetto per l'ex presidente emerito Cossiga ci impedisce di rispondere in maniera più dura alle sue affermazioni sulla posizione dei rappresentati dell'Udeur oggi al momento del voto a palazzo Madama. I senatori dei popolari-udeur saranno in aula e voteranno no alla fiducia a Prodi"

''Sto preparando il discorso che faro' in aula, non ho ancora deciso''. Lo dice il senatore dell'Udeur Nuccio Cusumano a proposito del voto di fiducia di questa sera a Palazzo Madama

"Oggi non parteciperò al voto di fiducia in Senato" annuncia, in una nota, il senatore della circoscrizione estero Luigi Pallaro. In questo modo si abbassa il quorum per la fiducia a Prodi. "Sono e resto un indipendente. Ho sempre sostenuto che il mio compito è la difesa dei diritti degli italiani all'estero, coniugandola con l'interesse dell'Italia", sottolinea Pallaro, che conclude: "In questo difficile momento che sta attraversando il paese in crisi economica e istituzionale, non partecipo al voto per lasciare spazio alle decisioni che prenderà il capo dello Stato"

"Vedo che ci sono dichiarazioni del senatore e presidente emerito, Francesco Cossiga secondo le quali io non parteciperei al voto al Senato. Voglio dire che Cossiga sbaglia e riaffermare che oggi sarò al Senato e voterò contro la fiducia a Prodi" dichiara il senatore di Sinistra critica, Franco Turigliatto

"Verrà, sarà sfiduciato, ma cadrà con l'onore delle armi per essere stato un combattente fino alla fine". Così il vicepresidente del Senato Roberto Calderoli commenta la decisione di Romano Prodi di presentarsi al Senato e chiedere la fiducia. "Prodi - sostiene Calderoli - incasserà comunque la fiducia di molte forze della maggioranza e sarà legittimato a essere il candidato premier alle prossime elezioni politiche"