La sfârșitul lui septembrie ar trebui să avem un tablou mai clar al scenei politice românești după o vară tumultuoasă și cu extrem de multe semne de întrebare. Pretextul e destul de limpede dacă ne gândim la mult trâmbițata remaniere guvernamentală anunțată de președintele Băsescu sau jocurile de putere tot mai transparente în sânul principalului partid de guvernământ. Mișcările opoziției vor fi și ele interesante și poate chiar determinante în perspectiva anunțatei moțiuni de cenzură dar și a lansării ofertei alternative de guvernare a PSD-ului, undeva la mijlocul lui octombrie. Evident, se poate pune întrebarea ce va face PSD-ul până în octombrie în cazul în care o moțiune de cenzură trece în septembrie. O logică banală ne spune că nu ar fi încă pregătiți de guvernare și atunci ar mai rămâne soluția PNL, extrem de puțin credibilă dar cu plusurile și minusurile ei, bine reliefate aici.

Să adâncim un pic analiza pentru a vedea în ce stadiu sunt principalele partide politice, care sunt constrângerile și oportunitățile în perspectiva acestei toamne politice:

1. PDL

• prea puține s-au schimbat în acțiunea guvernamentală și în demersul de comunicare al Guvernului și al PDL în ultimele luni. Singurul plus de imagine poate fi reprezentat de aprecierile preponderent pozitive aduse de FMI la ultima evaluare sau de anumite măsuri de relansare economică anunțate de premierul Boc pentru toamnă (eliminarea impozitului minim, un nou Cod al Muncii, menținerea cotei unice). Peste aceste asseturi se aștern însă imensele pierderi de imagine cauzate de aplicarea măsurilor de austeritate sau în general de lipsa de viziune a guvernului și de acțiunea sa aparent haotică.
• în acest context lupta de putere din interiorul partidului poate fi cireașa de pe tort în declinul partidului sau catalizatorul unei reveniri în forță în următoarea perioadă. Sigur că aceste conflicte permanente între diferitele tabere din partid dau o imagină de lipsă de unitate și de forță, dar în același timp ele pregătesc terenul și pentru emergența unei alternative la actuala guvernare chiar din interiorul PDL. Și, mai important, conflictele mențin partidul viu și cât se poate de atent la feed-backul unor media aproape insuportabil de ostile la adresa actualei puteri.
• Să mă explic: președintele Băsescu a transmis mai multe semnale apropos de răcirea relației cu Boc dar pentru moment nu poate acționa ca în cazul Tăriceanu pentru că ar deschide aproape sigur calea unei guvernări PSD-PNL riscante inclusiv pentru funcția prezidențială și pentru că ar infirma o soluție politică pentru care s-a bătut atâta timp. Taberele din PDL au și ele sentimente amestecate despre o eventuală eliminare a premierului. Tabăra ”conservatorilor” (mă refer la deja familiarul BVB și nu la ceva ideologic) se folosește acum de Boc ca de un aliat în lupta cu ”reformatorii” (mă refer la tabăra băsesciană din partid în frunte cu Elena Udrea), profitând de faptul că și Boc se simte amenințat de băsescieni. În același timp tabăra lui Udrea nu se poate descotorosi de Boc decât provocând o sciziune în partid sau dând girul unei guvernări PSD-PNL pe care nu și-o doresc. Iată de ce scaunul lui Boc este suficient de sigur atâta timp cât parlamentarii PDL nu votează o moțiune a opoziției și atâta timp cât în partid nu se declanșează alegerile interne amânate de ani de zile. De aici și propunerea taberei băsesciene cu grăbirea alegerilor interne. Având în vedere aceste condiționalități, e greu de crezut că eventualele schimbări pe scena guvernamentală vor fi declanșate în septembrie de luptele interne din PDL
• Boc își poate păstra scaunul de la Victoria și ca urmare a jocului dublu potențial al opoziției. Calculele cinice dar real politice indică un PSD în mare măsură și un PNL în mai mică măsură neinteresate de a prelua guvernarea într-un moment imposibil din punct de vedere electoral. Asta nu înseamnă că o moțiune de cenzură nu va fi depusă, că circul mediatic nu va continua, că forțele anti-Băsescu nu își vor da mâna oricât de stridente ar părea alianțele. Dar este posibil ca la vot această atitudine să fie doar mimată, suficient pentru a determina menținerea unui guvern tot mai slăbit și tot mai predispus de a scădea în procente.
• Marea necunoscută a lunii septembrie este fără îndoială anunțata remaniere. Este în același timp și momentul care poate determina redesenarea scenei politice prin demantelarea statu-quo-ului și a minimului echilibru existent acum. În primul rând vorbim de echilibrul partidelor din arcul guvernamental. Se vorbește că UNPR va avea pretenții suplimentare având în vedere că ponderea sa în Parlament l-ar îndritui la un număr egal de posturi cu UDMR. Este posibil și ca pe fondul emoției prilejuite de tragedia de la maternitatea Giulești ministrul UDMR de la Sănătate să fie sacrificat iar postul să revină popularului Raed Arafat, adică unui independent. În această situație UDMR ar rămâne cu un post de ministru la Mediu, cu cel de la Cultură și cu vicepremierul Marko care ar putea și el dispărea din schemă într-un guvern mai suplu, UNPR rămânând tot cu un singur ministru. Dacă însă pretențiile UDMR și UNPR vor fi mai mari, este posibil ca UNPR să mai primească un post de ministru, cel mai probabil pentru Marian Sârbu în locul lui Mihail Șeitan la Muncă.
• Menținerea echilibrelor este și mai dificilă dacă evaluăm scenariile remanierii miniștrilor PDL. Cel mai probabil se va apela un scenariu care să împace toate interesele. Asta ar însemna să plece un ministru din tabăra BVB și la capitolul acesta cel mai rău stă Radu Berceanu, care ar urma să fie înlocuit cu un reprezentant al taberei băsesciene, posibil chiar Udrea dacă se apelează la măsura comasării MDRT cu MTI. În același timp ar mai putea fi remaniat dintre miniștrii ”tehnicieni” ai PDL și aici predispuși ar fi Șeitan și Dumitru de la Agricultură. Funeriu nu e nici el în grațiile partidului dar are avantajul ”reformei educației” care este încă blocată la Parlament și ar da destul de rău să abandonezi principalul promotor al acestei legi. Sebastian Vlădescu, oricât de antipatizat ar fi în PDL, are încă foarte mult sprijin în mediile care contează și va mai rezista probabil la Finanțe. Baconschi nu va avea nici el probleme să își mențină fotoliul la Externe, la fel Predoiu la Justiție. Un alt posibil remaniabil e Gabriel Sandu de la MCSI, teoretic în tabăra lui Udrea. Overall, cel puțin 4 ministri PDL ar putea fi remaniați dar e foarte important care vor fi numele acestora pentru a putea vedea cât se va dezechilibra actualul raport de forțe din interiorul partidului.
• Vom ști mai multe despre evoluțiile din PDL when september ends. În episoadele următoare și analiza despre PSD și PNL în această toamnă

• revin la propunerea Alinei Mungiu-Pippidi în strânsă consonanță cu modelul ceh care de bine de rău a funcționat din martie 2009 până săptămâna trecută
• modelul ceh ar presupune învestirea unui Guvern condus de un tehnocrat agreat de toată clasa politică parlamentară. Nume: Mihai Tănăsescu, Lucian Croitoru
• modelul ceh ar mai presupune și sprijinirea noului guvern de către majoritatea forțelor politice parlamentare. Partidele care își doresc să facă parte din noul Guvern vor numi miniștri în funcție de algoritmul parlamentar. Ar fi deci un guvern de uniune națională pe perioadă limitată, cu un premier tehnocrat dar cu miniștri politici. Exact ca în 2000 în România guvernului Isărescu.
• copierea modelului ceh suferă la capitolul ”proiecție temporară”. În Republica Cehă s-a știut de la bun început că guvernul condus de tehnocratul Fischer va dura până la alegerile anticipate stabilite inițial pentru sfârșitul lui 2009 și defășurate în fapt săptămâna trecută. La noi ar fi greu de stabilit un asemenea orizont pentru că ordinea constituțională fixează anticipatele ca un exercițiu al ridicolului politic
• Cu toate acestea, în cazul căderii guvernului Boc la moțiune (sau înainte de moțiune), președintele Băsescu va trebui să dea dovadă de întreaga flexibilitate politică posibilă pentru a gira un guvern competent care să câștige creditul FMI și al piețelor externe. Altfel, oricâte calcule politice s-ar face, România ar intra într-o zonă extremă a nefinanțării. Și atunci toate protestele sindicale din lume ar fi de prisos..

Urmează 2 săptămâni de foc în România în care vom afla deznodământul la războiul total care se desfășoară de aproape o lună. Pe de o parte sunt președintele Băsescu, BNR și Guvernul susținut de PDL, UDMR și UNPR în Parlament și sprijinit mai tăcut de patronate și de o parte a societății care își dorește reformele necesare însănătoșirii economiei. De cealaltă parte stau partidele din opoziție, sprijinite vocal de sindicate și de mass-media și mai mult sau mai puțin tacit de marea parte a societății înspăimântate de ideea unor noi curbe de sacrificiu. Confruntarea finală se va da în jurul pachetului de legi pe care Guvernul își angajează răspunderea în Parlament și pe moțiunea de cenzură aferentă, acompaniată și de mișcările de protest în stradă și de isteria din media. De ce cred că după o perioadă lungă de inerție comunicațională, soldată cu o scădere drastică în sondaje, PDL a decis să contraatace?

• Puterea dă semne de resuscitare după ce săptămâni la rând a fost groggy, a încasat lovituri din toate părțile, s-a bâlbâit și nu a dat impresia că e capabilă să ducă la bun sfârșit măsurile de austeritate nici măcar în rândul susținătorilor acestor măsuri. Ce s-a întâmplat lately? Guvernarea, și în principal PDL, a decis să joace cartea ”totul sau nimic”, convins fiind de faptul că încercarea de a fi maleabil cu adversarii naște o impresie publică de slăbiciune. Este de preferat să fii nepopular dar FERM, decât și nepopular și umilit și demn de mila tuturor.
• Gesturile de fermitate din ultimele zile sunt evidente: invocarea art. 55 din Constituție pentru a bloca ex-ante o decizie nefavorabilă la CCR, măsurile ostile luate de Funeriu la adresa profesorilor pe tema Bac-ului și criticile acide ale acestuia la adresa sindicatelor (”Țara asta e condusă de Guvern, nu de sindicate!”), jocul asumat de imagine pe care îl face PDL în problematica politicienilor cu afaceri (vor cădea niște capete în partid deci PDL își asumă acest ”sacrificiu” exact ca în perioada 2002-2004; ATENȚIE: prin această temă nouă introdusă pe agenda publică PDL provoacă și reacții din partea partidelor de opoziție), tonul din ce în ce mai dur pe care premierul Boc îl folosește în discursul public (azi le-a cerut prefecților să conteste în justiție majorarea unor salarii din administrația publică cu 25%). Rostul acestor manifestări noi în comunicarea Guvernului este de a transmite FERMITATE, în opoziție cu slăbiciunea arătată de-a lungul timpului.
• Sigur că nu e suficient atâta timp cât rămân purtători de mesaj ai Guvernului diverse personaje controversate. Mai mult, schimbarea de tactică poartă și riscul iritării la maximum a adversarilor, și în primul rând al ”străzii”. Rămân la opinia că guvernul Boc va pleca imediat după trecerea pachetului de legi prin Parlament doar dacă acțiunile ”străzii” fac schimbarea indispensabilă. Altfel, așa cum spuneam și aici, guvernul poate rezista cel puțin până în septembrie.
• Noua strategie de imagine a Guvernului poate aduce și roade dacă opoziția rămâne fragmentată și populistă iar sindicatele incapabile de a organiza mișcări de protest coerente. Probabil miza demersului guvernamental la capitolul imagine este să atingă în câteva lui ratingul pe care l-a făcut Guvernul Tăriceanu în octombrie-noiembrie 2008 când a luat o măsură extrem de nepopulară, și anume blocarea măririi salariilor profesorilor decisă în unanimitate în Parlament. Sigur, cele 2 măsuri nu suportă prea multă comparație, erau alte vremuri, atunci era vorba să se dea și nu să se ia. Dar efectele în planul imaginii publice ar putea fi în cele din urmă comparabile dacă în câteva luni guvernul Boc ar da impresia că se ține de planul de austeritate.

• mă îndoiesc că o schimbare poate apărea înainte de 28 iunie, atunci când are loc Boardul FMI care aprobă eliberarea unei noi tranșe pentru România. Începutul lui iulie poate fi un moment bun cu atât mai mult cu cât teoretic instituțiile europene sunt mai degrabă în vacanță iar românii au cel puțin 2 luni la dispoziție pentru a se familiariza cu un nou Cabinet și poate o nouă abordare până la revenirea televiziunilor din vacanță
• pe același principiu schimbarea de Guvern s-ar putea amâna pănă la toamnă, adică septembrie, dar tergiversarea depinde strict de amploarea protestelor de stradă de la începutul lui iunie
• varianta cea mai optimistă pentru Guvern este menținerea până anul viitor când vom avea deja un bilanț al măsurilor de austeritate luate acum. Este greu de crezut că Boc mai poate rămâne prim-ministru până în ianuarie 2011 cu atât mai mult cu cât peer-review-ul FMI-ului se va derula periodic până la sfârșitul lui 2010 și există posibilitatea să nu primim o altă tranșă după cea din iunie

• puterea greșește anunțând astfel de măsuri fără a fixa un dead-line, un orizont pentru îndreptarea lucurilor (celebra ”luminiță de la capătul tunelului din guvernarea CDR)
• puterea greșește prin faptul că acompaniază aceste măsuri tot cu prestația unui guvern Boc
• puterea greșește amânând dezondământul scrisorii de intenție și al asumării răspunderii în Parlament, dând astfel prilejul unor ”negocieri” fără sfârșit cu contestatarii măsurilor nepopulare
• opoziția greșește prin faptul că nu reușește să articuleze un plan de urgență comun și corect fundamentat economic, învârtindu-se în jurul socialismelor utopice proferate de Ponta și al populismelor libertariene ale lui Antonescu și Vosganian

• PDL - principalul partid de guvernământ e din ce în ce mai mult o anexă a președintelui Băsescu. Singura răbufnire de orgoliu e tentativa de amânare a alegerilor interne care păreau a se mișca în detrimentul gărzii vechi. În rest partidul pare a fi depășit de evenimente, nu are replică și nici coerență. PDL plătește acum tributul aroganței publice, având ca principali dușmani trusturile de presă atât de mult înjurate. PDL se confruntă mai mult ca niciodată cu criza de leadership atât timp cât Emil Boc este un personaj compromis, iar din spate nu vine încă nimeni. Singura soluție rezonabilă de leadership este acum Liviu Negoiță, dar președintele Băsescu prelungește inutil așteptarea preferând probabil ca Boc să ia asupra sa tot oprobiul.
• PSD - resuscitat artificial de anunțarea pachetului cu FMI, PSD s-a decis să joace cartea ideologică a partidului celor mulți și oropsiți iar măsurile anunțate de președinte au venit ca o mănușă. Nu mai contează că oferta alternativă este aberantă, că nu conține cifre concrete ci numai lozinci, PSD face ce a făcut și în perioada 98-2000 când contesta orice reformă guvernamentală. Iar Ponta este populistul perfect pentru așa ceva cu toate că a recunoscut că nu se prea descurcă la economie și că partidul nu are încă o soluție pentru postul de premier. Cu toate astea PSD face ce știe cel mai bine, adică imagine. E greu de crezut că isteria de azi a pensionarilor de la Cotroceni, din Galați sau Ploiești nu a fost concertată în sediul din Kiseleff. Dacă era să fie o mișcare sinceră a penionarilor nu erau doar 150-200 în fiecare din aceste locuri.
• PNL - prins la mijloc între așteptările defavorizaților de soartă (pensionari, bugetari, mame, șomeri) și clasa mijlocie care lucrează în sectorul privat, PNL încearcă timid să iasă în evidență. Au prezentat în seara asta un plan anti-criză suficient de general și de diletant pentru a nu fi luat în seamă, deși direcțiile sunt absolut ok. Problema PNL este că nu este capabil să prezinte o echipă credibilă și competentă pentru a convinge. Antonescu este praf pe economie, Vosganian este responsabilul principal pentru risipa din 2007 și 2008. Tăriceanu este marginalizat iar Rușanu și Chițoiu sunt fie necredibili, fie necunoscuți. PNL pare a fi conștient că PSD a câștigat prim-planul opoziției la planul lui Băsescu.

• sindicatele susținute de opoziție și trusturile media sunt pe cale să realizeze ceea ce au realizat minerii în 1999. Disoluția statului și a autorității. De aici până la instalarea unui nou guvern mai e doar un pas. Se vorbește tot mai mult că Boc va mai supraviețui câteva zile sau săptămâni. În cele din urmă președintele Băsescu va fi obligat să meargă pe mâna unui Tănăsescu sau Croitoru pentru a mai calma spiritele sau pentru a credibiliza planul convenit cu FMI
• PSD și PNL joacă o carte tactică care în plan național se traduce prin compromiterea singurei șanse de a accelera creșterea economică (planul cu FMI), dar în plan politic se poate traduce prin șansa nesperată de a accede la guvernare. Dacă moțiunea de cenzură PSD ar trece și dacă opoziția s-ar prezenta la Cotroceni cu o opțiune gen coaliția Johannis, este foarte posibil ca președintele Băsescu să nu mai poată spune nu..
• Pe de altă parte, este posibil ca PNL să fie în cele din urmă cointeresat pentru o participare la guvernare după modelul LibDems în UK. Bineînțeles, în alte condiții decât și-au imaginat pedeliștii cu ceva timp în urmă.
• Concluzia finală e că este foarte posibil să ”jupuim” o guvernare fără a ști ce punem exact în loc. Guvernarea PDL echivalează acum cu guvernarea FMI și oricât de cinice ar părea măsurile propuse, ele sunt fundamentale pentru însănătoșirea economiei. Ar fi trist ca Romțnia să piardă și această șansă doar pentru că unii vor s-o facă ”drapel”..

• partidul este divizat între tabere eterogene, tabere care nu reunesc un model teoretic sau de acţiune politică, tabere de natură mai mult sau mai puţin conjuncturală
• nu se poate vorbi despre o bătălie între reformatori şi conservatori atâta timp cât Cristi Diaconescu, Victor Ponta sau Titus Corlăţean sunt mai mult sau mai puţin transparent parte a taberei Iliescu-Năstase
• nu se poate vorbi nici de opţiuni diferite privind exercitarea puterii în partid, orice tabără câştigă trebuie să se încline în faţa forţelor din teritoriu
• în mod normal, dacă Dragnea, Vanghelie şi Hrebenciuc rămân alături de Geoană, tabăra Năstase va fi înfrântă
• în cele din urmă, singura semnificaţie a luptei pentru preşedinţia PSD vizează reglarea de conturi şi controlul pentru putere în partid, nu există alte resorturi

Dincolo de aceste descrieri ale statu-quo-ului din PSD, iată de ce PD-L, PNL şi în particular preşedintele Băsescu sunt interesaţi de menţinerea lui Geoană în fruntea PSD:

1. PD-L

• partidul prezidenţial are tot interesul să cultive o relaţie mai deschisă cu "marele partid de stânga" în contextul unei crize politice care ar face necesară o nouă "mare coaliţie". Din acest punct de vedere, Geoană s-a dovedit mai maleabil decât ar putea fi vreodată Năstase
• PD-L consideră că alegerea lui Năstase ar putea conduce la o tendinţă de talibanizare a PSD, şi chiar dacă partidul ar fi mai slăbit mediatic s-ar întări organizaţional, ameninţând supremaţia cu greu câştigată de PD-L în teritoriu
• PD-L consideră că un PSD condus de Geoană este mai uşor controlabil şi manipulabil prin alocări de resurse în teritoriu
• PD-L consideră că un PSD condus de Geoană este mai maleabil la ideea bipolarizării scenei politice prin modificarea legii electorale. Un PSD condus de Năstase este mult mai probabil să promoveze ideea alianţei politice trans-ideologice cu PNL

2. PNL

• Liberalii îl preferă pe Geoană în fruntea PSD pentru că întâmplările politice de anul trecut l-au arătat vulnerabil în faţa lui Antonescu. Deasemenea, PNL este în poziţia de a câştiga puncte de pe seama unui PSD tot mai puţin ideologic şi tot mai mult baronizat aşa cum este partidul lui Geoană
• Pe de altă parte, figura lui Geoană este mult mai tolerabilă în ochii electoratului liberal decât Adrian Năstase. Alegerea acestuia în fruntea PSD ar reprezenta o ameninţare pentru apetenţa PNL de a "înghiţi" alianţa trans-ideologică cu PSD.
• PNL consideră că alegerea lui Năstase ar consolida PSD şi ar ameninţa astfel poziţia liberalilor de "opoziţie acerbă la PD-L". Liberalii sunt conştienţi de ameninţarea pe care revirimentul PSD le-ar putea aduce-o apropos de capitalizarea voturilor nemulţumiţilor de actuala guvernare.

Overall, oricât de insipid şi oricât de lipsit de forţă politică ar părea, Geoană are nenumărate avantaje în lupta pentru şefia PSD. Toate aceste atu-uri vis-a-vis de relaţia cu ceilalţi actori politici fac ca Geoană să fie privit şi în interiorul partidului ca soluţia pragmatică care poate salva PSD de la falimentul politic. Pentru că în cazul alegerii lui Năstase, spectrul îngropării mediatice a partidului ca urmare a escaladării problemelor sale juridice este extrem de aproape.

L-am primit, vi-l redau şi vouă. Veţi înţelege de ce "degeţel" dacă urmăriţi până la capăt:)

Recunosc. Am gresit pe jumatate (am crezut ca motiunea va trece), dar am anticipat cine a dinamitat-o. Jucatorul. Adevaratul castigator al epopeii motiunea. Prins pe picior gresit de o miscare magistrala a PSD (aici nu ma refer la grupul retrograzilor lui Iliescu, aliat de nadejde al PNL), TB a stiut sa neutralizeze extraordinara presiune mediatica pusa de Geoana et co., aducand un numar suficient de parlamentari din diverse partide la exasperare, la disperarea ca si-ar pierde prea repede privilegiile. Jucatorul a jucat atat de briliant cartea sa incat nici majoritatea pedistilor nu au fost la curent cu acest scenariu. Cu alte cuvinte, a jucat la cacealma. Si i-a iesit. Intrebarea fireasca e ce urmeaza:

• PSD e in mare pericol de a se sparge. Gruparea Iliescu va fi lichidata in scurt timp. Nu cred in rasturnarea lui Geoana prin congres extraordinar, sau cel putin, nu cu un om al acestei grupari (Iliescu, Nastase, Mitrea, Oprescu, Hrebenciuc, Taracila, Vacaroiu,Nicolicea si altii ca ei)
• PNL mai guverneaza pana dupa alegerile euro-parlamentare. Tariceanu a ratat INCA un moment de a iesi onorant din scena. Bogdan Olteanu se descalifica total prin circul care il face.
• PD si PLD au mai primit un ragaz pentru a se pregati cum se cuvine pentru preluarea puterii, acum ar fi fost cam descoperiti.
• Guvernul Tariceanu este compromis, nu va mai trece nicio lege propusa de Guvern. Liberalii vor face coada la DNA. Tariceanu s-a umplut de penibil azi cu promisiunea maririi pensiilor inca din noiembrie, amintind de ultimele promisiuni ale lui Ceausescu catre popor. Probabil bugetul nu va trece

Declaratiile adevaratului lider PD au fost facute azi in emisiunea lui Stelian Tanase la Realitatea TV. De ce sunt ele importante? Pentru ca aduc ceva nou in peisajul scenariilor post-motiune. Blaga deseneaza optiunile PD, prefigurand astfel comportamentul partidului prezidential in lumina declaratiilor lui Basescu din zilele trecute. Cu alte cuvinte, PD isi asuma rolul de cel mai important partid in sondaje si, dupa mult timp, incearca sa ia initiativa. Adica sa iasa din "splendida izolare" post aprilie 2007. Blaga anticipeaza atat o reluare a colaborarii cu PNL (daca Tariceanu isi face mea culpa pt eliminarea PD din guvern), atentie- nu neaparat fara Tariceanu, dar si o posibila colaborare cu PSD intr-un guvern de uniune nationala, din nou atentie-nu neaparat fara Hrebe, Iliescu, Nastase et co prin preajma. Secretarul general PD concluzioneaza foarte bine ca mingea e numai in terenul PSD, si ca motiunea are 50/50% sanse sa treaca. Realpolitik la greu

• "Dacă domnul Tăriceanu înţelege să-şi asume erorile care au decurs tocmai din nerespectarea protocolului Alianţei şi erori care au culminat cu a transfera în interiorul guvernului dispute politice din societate, atunci când fără să ne consulte a amânat data alegerilor pentru europarlamentare, atunci când fără să mă consulte ca ministru al Administraţiei şi Internelor a propus un proiect de ordonanţă care a şi fost corectată pe urmă, faţă de amânarea alegerilor, dacă dânsul îşi asumă aceste erori atunci este posibil să reconstruim Alianţa. Dacă nu, nu, e clar", a declarat Blaga, invitat, sâmbătă, la emisiunea 3x3 a Realităţii TV.
• Secretarul general al PD a mai spus că "din păcate" deocamdată nu există negocieri între PNL şi PD, dar există discuţii de la om la om, în condiţiile în care se întâlneşte cu liberalii, la Parlament. Blaga a mai spus că îi pare "enorm" de rău că proiectul politic al alianţei a eşuat. "De aceea aş vrea să găsim resurse să refacem acest proiect", a comentat el.
• Blaga a mai susţinut că nu a discutat cu Băsescu despre nominalizarea sa ca premier, această ipoteză nefiind disctată nici în structurile de conducere ale partidului democrat. Cu toate acesta el a afirmat că s-ar purta precum o "mironosiţă" dacă nu ar admite că îl flatează faptul că unii colegi de la PD au vehiculat această variantă, la reuniunea grupurilor parlamentare PD, de la Braşov.
• Un guvern PNL-PD-PLD cu premier PD este prima variantă care va fi luată în calcul, dacă moţiunea de cenzură trece, a spus Blaga, reluând teza prezidenţială. Totuşi, dacă acesta nu va trece de votul Parlamentului, atunci PD ar accepta şi un guvern de uniune naţională, inclusiv cu PSD, chiar dacă premierul nu va fi desemnat din rândul democraţilor.El a exclus însă formarea unui guvern PD-PSD.
• Întrebat ce şanse are moţiunea de cenzură, Blaga a susţinut că situaţia este echilibrată. "50% trece, 50% nu. Cheia votării moţiunii este numai în curtea PSD", a mai susţinut el. (www.newsin.ro)

p.s. M-am decis sa nu scriu despre circul care a devenit Piata Universitatii. Pentru pudici, a inceput campania, obisnuiti-va. Azi am vazut panouri publicitare pe mari bulevarde din Bucuresti cu proiectul "Promovam Romania" al tinerilor din PNL, dar si cu echipa PLD din Primaria Sector 6...sunt legale??? Tot astazi Gigi Becali a dat pomeni pensionarilor saraci din sectorul 2, iar pe seara si-a facut aparitia in Piata Universitatii care il astepta pe Basescu..nu a stat mult, incepea steaua-vaslui si trebuia sa ajunga in Ghencea..

In primul rand, bine v-am regasit. Am fost placut impresionat zilele astea sa vad ca destui cititori au accesat blogul asta, spre rusinea subsemnatului, care am fost prea lenes pentru a mai scrie ceva. Nu ca n-as fi avut ce, nu ca n-as fi avut timp. Dar parcurg o perioada de lene sublima, de care insa vreau sa ma mai bucur cateva zile. Am asteptat-o prea mult. Asa ca nu va asteptati la foarte multe din partea mea zilele astea. Nu o sa va plictisesc cu ce-am facut in aceste zile, nu e de importanta cruciala pentru voi, desi poate candva o sa am chef sa pun macar niste poze sugestive. O sa fac acum o scurta recapitulare a a evenimentelor pe care le-am pierdut ca blogger in aceste 10 zile, evenimente care se invart in jurul temei motiunii PSD. De urmarit, le-am urmarit, nu am fost chiar atat de deconectat.

• Prima tema, fireste, motiunea PSD. Urasc schemonoselile de tipul Mircea Badea ca vezi Doamne ”nu mai putem cu motiunea asta, oricum nu se intampla nimic, traim in Romania si vai ce rau e”. Cred ca cititorii acestui blog sunt mai inteligenti decat impricinatul mai sus mentionat, asa ca prefer sa abordez tema din perspectiva strategica si tactica pe scena politica romaneasca. Buna-rea, ea ne modeleaza mai mult sau mai putin viata, deci conteaza. Revenind la motiune. Da, ea va fi depusa. Da, ea va si trece. Si da, cel mai probabil, va fi format un guvern fara mare putere, fara mari arii de actiune, un guvern de pregatire a alegerilor, un guvern de administrare si atat. Un guvern pe placul lui TB. Multi inca mai spera, mai ales in tabara liberalilor, ca mutarea PSD nu se va produce, ca rational initiatorii au numai de pierdut si ca-i ofera victoria pe tava (capul lui Tariceanu) lui TB.
• Tema subsidiara (ca doar vorbim de partidul lui Vanghelie) - situatia PSD-ului. Partid de 30% in Parlament, dar cu scor potential de 20-25% la urmatoarele alegeri. Partid framantat de lupta dintre grupurile interne (Grupul de la Cluj, Grupul lui Iliescu, Grupul sefilor de Consilii Judetene-Dragnea, Grupul lui Geoana, ”independentii” Diaconescu, Corlatean, Ponta s.a. care asteapta sa vada de ce parte sa se alature). Partid teoretic in opozitie, dar cu un picior la putere prin sustinerea vadita pe care o acorda guvernului Tariceanu 2. Partid cu o rata foarte mare de nefavorabilitate in toate cercetarile opiniei publice, tradusa in reticenta maxima pe care atat PNL cat si PD o manifesta fata de PSD privind negocieri de colaborare. Partid membru al PES-ului, unde are de decontat un numar important de mandate la primele alegeri europarlamentare. Partid in care Geoana are toata sustinerea externa pentru reformarea cu orice pret a partidului, vezi amenintarile directe cu excluderea la adresa lui Iliescu si Nastase. De unde atata autoritate la Geoana? De la Cluj? Nu, de la Bruxelles, Londra, Madrid si mai ales Berlin. Intrebarea este: ce are de castigat PSD-ul daca ramane in situatia actuala? PNL isi reface cat de cat cota de popularitate, PD creste permanent, iar PSD ramane la maxim 22% in cele mai optimiste sondaje. Mai important, PSD ramane cu eticheta de partid al coruptilor si nu este perceput ca alternativa la guvernare. Pe termen mediu, situatia se poate inrautati si mai mult mergand pana la modelul polonez unde socialistii dupa ce au guvernat ani buni, au reusit aderarea la NATO si UE, au ajuns la alegerile din 2005 la 11%, cu 2 partide de dreapta luand impreuna 62% din mandatele parlamentare! Ca sa fie totul perfect, nici postura de partid-balama nu avantajeaza PSD-ul, nici ca orgoliu, si nici ca potential de negociere, pentru ca, asa cum s-a vazut deja, partidele mai importante (PNL si PD) fac concurs de lepadare de PSD..
• Toate acestea demonstreaza ca PSD-ul trebuie sa actioneze acum. Cei care isi pun semne de intrebare privind rationalitatea demersului PSD, recte motiunea, nu iau in calcul aceste pozitionari strategice extrem de daunatoare pentru singurul partid mare de stanga din Romania. Care ar fi fost solutiile PSD avand in vedere contextul constitutional din Romania (imposibilitatea anticipatelor, numirea premierului de catre presedinte, atributia presedintelui de a cere inceperea urmaririi penale impotriva actualilor si FOSTILOR ministri)? Prima a fost cea gandita de Hrebenciuc si rostita prima data de Nastase sau invers..alianta PSD-PNL pt 6 ani, refuzata fara echivoc de catre liberali. Urmatorul pas, mai important si mai rational, ar fi sa ii ofere lui TB puterea..O adevarata capcana pentru acesta din urma. Ce altceva ar reprezenta sustinerea de catre PSD a unui guvern PD-PLD pentru o perioada de un an sau mai putin decat asumarea integrala a rolului de partid de opozitie (PNL este prea slab pentru asa ceva) si confiscarea principalului asset, principalului atuu de care se bucura presedintele Basescu si care ii aduce intreaga popularitate, recte pozitia strategica de opozant al guvernului?
• Nu-i de mirare prin urmare ca TB nu a dorit acest scenariu indus de PSD prin initiativa motiunii. A dat mai multe semnale ca nu isi mai doreste caderea guvernului Tariceanu si ca in niciun caz nu va oferi guvernarea PSD-ului. Iata de ce nu cred ca va cadea in capcana propunand un guvern PD-PLD condus de Vasile Blaga, pentru simplul fapt ca nu va putea sa isi mai exercite atributiile de presedinte-jucator. Sau daca o va face, va intra in conflict cu personalitatea lui Blaga. Sau daca nu, va suporta opobriul din partea opiniei publice dupa modelul Gigi Becali-Hagi.. Asa ca predictia mea merge spre un guvern de uniune nationala in care ar intra posibil si PNL, si UDMR si chiar si cativa pesedisti mai independenti dar competenti. Si in niciun caz Blaga premier.
• Acestea fiind spuse, concluzia mea este urmatoarea: initiativa MOTIUNEA a fost si este una foarte desteapta (nu-i de mirare ca a fost zamislita de consultani politici) si are darul de a-l pune in mare incurcatura pe TB. Mai mult decat referendumul, mai mult decat scoaterea PD de la guvernare, mai mult decat dosarul Mihaileanu..Si asta e o mare realizare a PSD-ului..

www.jurnalul.ro

PNL, sfătuit să se-ntoarcă la PD

2007 09 11| de Monica Iordache Apostol La aproape o jumătate de an după ce au dat PD afară din Guvern, liberalii încă mai descoperă în sondajele de opinie că o asociere PNL-PD este considerată de electorat ca fiind cea mai potrivită pentru a conduce România. Cum alianţa PNL-PSD nu are succes la români, PNL a fost sfătuit de strategi să deschidă uşa PD pentru a se reîmprieteni. Peste 21% dintre români cred că o guvernare PNL-PD ar fi cea mai potrivită pentru România. Cifra este relevată de un sondaj comandat, culmea!, chiar de liberali, sondaj de care au luat cunoştinţă şi liderii partidului. Premierului Tăriceanu şi câtorva membri ai conducerii PNL le-a fost distribuită o cercetare realizată de strategii străini imediat după anunţarea intenţiei PSD de a depune o moţiune de cenzură. Sondajul a fost făcut de Grupul de Studii Sociale, după indicaţiile lui Arthur Finkelstein. Potrivit unor surse din conducerea PNL, una din întrebări se referea la cea mai potrivită formulă de guvernare. Liberalii au aflat astfel că 23% dintre români vor o guvernare monocoloră, dar la capitolul coaliţii, pentru 21,5% asocierea PNL-PD este cea mai potrivită pentru România. Pe locul doi este alianţa PD-PSD, pentru care au optat 15,5% dintre repondenţi. Des vehiculată în ultima vreme, mai ales după ce PSD a început şantajul moţiunii, coaliţia PNL-PSD nu prea are succes la români. Conform surselor liberale, doar 5% dintre intervievaţi au răspuns că potrivită pentru România ar fi o alianţă PNL-PSD. În plus, chestionaţi dacă intrarea PSD în guvern ar fi un lucru bun sau un lucru rău, 31,6% au spus că este un lucru rău, 19,7% că este un lucru foarte rău (în total 52,3% opinii negative), 23,3% un lucru bun şi 7% un lucru foarte bun (30,3% opinii pozitive). În aceste condiţii, sfatul strategilor liberali este de a nu începe nici un fel de negociere cu PSD înaintea depunerii moţiunii de cenzură, dacă ea va mai fi depusă, şi de lansare a unor tatonări către PD. Chiar dacă moţiunea pică în Parlament, Guvernul Tăriceanu are în faţă votul la bugetul pe anul 2008, neadoptarea lui ducând în mod automat la demiterea Executivului. Cei mai mulţi dintre intervievaţi (36,2%) au mai spus şi că PNL ar trebui să intre în opoziţie dacă moţiunea de cenzură iniţiată de PSD este votată în Parlament. De asemenea, 37,4% s-au declarat împotriva intenţiei PSD de a depune moţiune, şi doar 29,8% în favoarea acestei intenţii. (www.jurnalul.ro)

PSD-ul anunta de mult ca motiunea de cenzura va fi depusa in jur de 10 septembrie. 10 septembrie e maine. Tot fruntasii PSD se laudau ca textul motiunii e deja gata, mai mult aparusera hinturi ca ar exista chiar 2 variante de text, una care cenzureaza doar activitatea guvernului Tariceanu 2, cealalta referitoare la toata activitatea guvernului ”de dreapta” din 2005 incoace. E exact ca la piata, PSD se pregateste sa vanda un produs, si se gandeste cu care dintre ele va avea mai mult succes. Cercetari de piata publice au tot fost, ultima chiar azi si cam datatoare de spasme PSD-ului. Carevasazica, noi spunem in stanga si in dreapta ca nu suntem perceputi ca partid de opozitie, si uite ce zice Insomar-ul azi..2/3 din romani cred ca PSD e in opozitie. Si atunci? Economia merge bine, pensiile s-au marit, subventiile in agricultura se maresc si ele, educatia ia 6% din PIB, bugetul de sanatate se mareste si el..noi ce motiv mai avem sa depunem motiunea asta? Si ca sa fie totul perfect, ne mai ia si TB-ul prim-planul cu operatia lui si cu promisiunea nerostita dar de toti stiuta ca nu va fi instalat un guvern PSD in any case. In toata confuzia asta, PSD-ul trebuie sa aleaga un drum drept. Si Geoana a incercat azi sa il articuleze in interviul pt Rompres, din care concluzia e ca motiunea va fi depusa pentru a demonstra ”forta” PSD, adica pentru a revitaliza partidul organizatoric intr-un an pre-electoral. Geoana arata ca nu mai viseaza cai verzi pe pereti si admite ca pana la urma si in 2009 vor fi tot la mana presedintelui. In sfarsit un dram de maturitate politica. De ce sa mai astepti pana in 2008-2009 cand vor fi alegerile la termen daca tot TB-ul decide cine guverneaza indiferent de rezultate? De ce sa astepti sa cobori la 15% in sondaje sau mai putin, sa pierzi sustinerea interna in partid (atat cat mai e), sa prelungesti iluzia maretiei unui vechi partid, cand realitatea e evident alta? Toate aceste premise duc inevitabil la depunerea motiunii si la trecerea ei in Parlament (presiunea va fi prea mare atat pentru parlamentarii PSD, cat si pe cei ai PD si PLD). Ar fi mai constructiv sa discutam ce se intampla dupa trecerea motiunii in Parlament. Se pot face multiple scenarii:

• TB numeste un premier din PNL, altul decat Tariceanu care sa incerce formarea unui guvern PNL-PD-PLD-UDMR. Sanse reduse pt ca PNL pare reticent.
• TB numeste un premier PD (Blaga) care formeaza un guvern PD-PLD-UDMR, si organizeaza alegerile euro-parlamentare. Trece si cu sprjinul unei mari parti din PSD. Sanse mari, iar alegerile la termen vor fi organizate cat mai repede posibil in 2008.
• TB numeste un premier ”apolitic” sau ”tehnocrat politic” de genul Isarescu, Puscas, Stolojan care formeaza un guvern de ”tehnicieni” pentru un an de zile. Sanse bune.
• TB numeste un premier politic care formeaza un guvern de uniune nationala, cu membri din toate partidele parlamentare, cu misiunea de a organiza anticipatele cat de curand. Sanse zero.
• TB tine cont de degajarea unei noi cvasi-majoritati in Parlament PSD-PC-UDMR-Minoritati si il numeste premier pe liderul acestei majoritati, Mircea Geoana. Sanse foarte mici.

Cateva concluzii se pot trage de aici.

1. Geoana e la ora in care ori va fi ”Mircea cel Mare”, ori pe veci ”Prostanacul”
2. Tariceanu isi traieste ultimele clipe in avangarda politicii romanesti, cat de curand incepe lupta pentru succesiune in PNL.
3. PD trebuie sa renunte la politica sa de ”splendida izolare”. Numai mentinerea statu-quo-ului il favorizeaza izolat.
4. Implozia pare iminenta in PSD. Se pare ca s-a format un nou grup in interior, Iliescu-Nastase-Hrebe-Mitrea-Ponta-Oprescu, pe langa cele deja existente, Rus-Dancu-Dragnea-Sarbu-Presedintii CJ-urilor si grupul care il sustine neconditionat pe Geoana, din care singurul vocal pare a fi Vanghelie. Diaconescu si Corlatean penduleaza asteptand momentul potrivit pentru a sari intr-o barca anume. Numai trecerea motiunii conduce la preluarea guvernarii de catre PSD, aceste tabere se vor retrage in cazarmi.
5. Oricum ai lua-o, TB si Geoana vor fi principalii actori ai saptamanii, ceilalti pot mai mult sa se uite si sa astepte..

SONDAJ INSOMAR

Aproape 60% dintre români cred că actualul Guvern ar trebui să rămână în funcţie, doar 14% sunt de acord cu alegerile anticipate şi numai şapte procente se arată de acord cu un guvern format de PSD, arată datele unui sondaj INSOMAR, publicat duminică.

Chestionaţi cum cred că este mai bine pentru România în acest moment, în condiţiile în care PSD intenţionează să depună o moţiune de cenzură, 57% dintre respondenţi cred că actualul executiv ar trebui să fie lăsat să-şi termine mandatul. Doar 14% dintre români sunt de acord cu organizarea alegerilor anticipate. 11% cred că PD ar trebui să fie cel care să formeze noul guvern, 7% cred că PSD ar trebui să facă acest lucru, un procent egal cu al celor care ar dori un guvern format în jurul unui independent. Doar 3% sunt de acord cu un guvern format în jurul PNL.

Cetăţenii au fost chestionaţi de INSOMAR şi despre modul cum percep PSD în raport cu celelalte forţe politice. 67% dintre respondenţi susţin că PSD este în opoziţie, în timp ce 33% cred că social-democraţii se află la putere.(newsin)

Dupa ce acum 2 zile s-a luat destul de rau de Cristi Sutu pentru ”dezvaluirea” acestuia legat de optiunea pesedistilor pt Ponta ca ”uzurpator” al lui Geoana, Dan Andronic revine si ii da dreptate jurnalistului de la Cotidianul. Iata cum de la zi la alta o diversiune se transforma in potential adevar. Noi ce sa mai credem? Au stat aseara Silberstein si Andronic la masa si au gasit solutia de a arunca fumigene in tabara PSD, doar-doar or incepe astia sa se paruiasca inainte de lansarea motiunii? Posibil, nu? Asa ii raspund si lui Borna in privinta ”relevantei” post-ului cu urgenta convocare a consultantilor straini facuta de Tariceanu. p.s. uitati-va bine la poza..arata asta a presedinte PSD?

Ce se intampla insa cu cei care se imbolnavesc subit in ziua votului sau absenteaza din varii motive??? Vicepreşedintele Partidului Social Democrat (PSD) Victor Ponta a avertizat joi, într-o conferinţă de presă la Târgu-Jiu, că 'cine nu votează moţiunea, înseamnă că automat pleacă din PSD', transmite corespondentul ROMPRES. Victor Ponta recunoaşte că există mulţi parlamentari, nu numai în PSD, care nu doresc alegeri anticipate, conştienţi că nu se vor mai regăsi după aceea pe listele de candidaţi, dar el nu ar avea motive să creadă că parlamentarii social-democraţi nu ar respecta decizia partidului privind moţiunea de cenzură. 'PSD este un partid disciplinat până la urmă, mai vorbim, mai cârcotim, dar când a fost vorba să se ia o decizie, în ultimii 17 ani, aceasta s-a pus în practică. De data aceasta, cine nu votează moţiunea, pleacă din partid!', a spus Victor Ponta. ROMPRES/(Vasile Crăciun)