Paralele//Paralele

De acord în mare parte cu Cristi Banu în definirea PSD ca "partidul fricii de viitor". Sigur, PSD suferă din 90 încoace de câteva tare, care cu concursul detractorilor, au devenit mituri. Cum poate fi descris imagologic PSD-ul lui Iliescu, Năstase, Mitrea, Cozmâncă, Hrebenciuc ş.a.?

• continuatorul PCR
• baroni locali
• centralizarea conducerii
• naţionalism
• cumetrii politice
• turism electoral
• Grupul de la Bacău
• pomeni electorale
• "sărac şi cinstit" vs. "număraţi-mi ouăle"
• sforării

• "prostănacul", "fătălăul" şi "care este"
• instabilitate internă, "cuţite lungi"
• Grupul de la Cluj, Grupul de la Dolj
• cocori şi furnicuţe
• opoziţie la 2 capete

• pentru că PSD-ul lui Geoană, fără aportul direct al unora gen Iliescu, Năstase, Cozmâncă, Mitrea şi alţi baroni locali nu ar putea câştiga mai mult de 25-30% din voturi, scor care într-o ecuaţie politică cu Traian Băsescu la butone, nu poate în niciun caz aduce partidul la guvernare
• pentru că 2008 este un an decisiv pentru definirea sistemului politic românesc pe termen mediu. Dacă PDL este confirmat ca partid mare, câştigând 30-35% din voturi şi ajungând principal partid de guvernământ, PSD pierde orice şansă de a reveni la statutul de partid hegemon din anii 2001-2004
• pentru că, dacă va fi nevoie, PDL va apela chiar şi la un PSD restaurat pentru a face guvernarea, vremea "moralităţii" trecând în politica românească
• pentru că orice acţiune a DNA în anul electoral 2008 va fi calificată şi probabil percepută şi de masa mare a populaţiei drept "poliţie politică" cu substrat "electoral". Aici experienţa hăiturii lui Băsescu în 2004 contează foarte mult
• pentru că electoratul tradiţional al PSD este deloc interesat de reforma partidului, cât de stabilitatea şi forţa lui

• Dacă ar fi fost un autentic Bad Godesberg, susţinut de o masă critică a membrilor PSD, reforma internă întreprinsă de echipa Geoană ar fi putut bloca o revenire a foştilor "grei". Altfel, "restauraţia" e doar o alegere raţională.

Preambul

• Ludovic Orban îi cere premierului Tăriceanu să elimine UDMR de la guvernare
• PSD va cere premierului Tăriceanu eliminarea UDMR de la guvernare
• PSD are Consiliu Naţional vineri şi se aşteaptă reînscăunarea lui Năstase, după reactivarea lui Mitrea. PSD dă prin deciziile astea semnal de unitate
• UDMR ar putea fi mai avantajată de o postură de victimă prin eliminarea de la Guvernare decât de o menţinere la Palatul Victoria
• PD-L anunţă moţiune de cenzură dacă premierul nu ţine cont de moţiunea simplă privind taxa auto adoptată astăzi în Camera Deputaţilor

• Aripa dură din PNL (Orban, Antonescu, Ruşanu, Nicolai, Haşotti) forţează intrarea PSD la guvernare şi prelungirea guvernării până în martie 2009, timp în care "vor demonstra poporului că pot conduce ţara şi coerent, cu mână forte şi fără permanentele scandaluri declanşate de preşedintele Băsescu"
• Anunţata moţiune PD-L vine ca mutare tactică de momire a PSD-ului să nu aplice acest scenariu, destul de dăunător pentru PD-L

• Da, poate suntem bolnavi de scenarită, dar asta e şi consecinţa a 3 ani şi ceva de guvernare fără un orizont clar
• Dacă PSD-ul chiar face pace internă, poate pretinde rolul primordial în guvernare pentru asigurarea stabilităţii: asta înseamnă ministerele grele- Finanţe, Muncă, Dezvoltare şi Lucrări Publice, Externe, Educaţie- adică exact unde PNL este decsoperit ca resurse umane
• Chiar dacă Tăriceanu este mai interesat de menţinerea statu-quo-ului, s-ar putea să fie forţat să permită realizarea acestui scenariu, mai ales dacă pierde sprijinul aripii Iliescu din PSD

Inca de anul trecut semnalam necesitatea constientizarii problemei Kosovo si a influentei acesteia pentru scena romaneasca si europeana. Ieri a avut loc asteptatul eveniment, iar clasa politca romaneasca nu a parut foarte interesata. De ce spun asta? Pentru ca fortele politice moderate, PD-L, PSD si PNL, nu au iesit in dezbateri si au lasat altor actori, mai radicali, sa fixeze tonul agendei publice pe acest subiect. Recte PRM cu un Vadim in verva aseara la Antena3, recte aripa conservatoare din PSD (Adrian Paunescu) si recte UDMR, care are mari sanse sa se izoleze pe scena politica in urma pozitiei anuntate. Este trist ca am ajuns iar in Romania sa auzim declaratii ultra-nationaliste, iredentiste sau extremiste, amintindu-ne de primii ani de dupa 1990. Daca PRM nu face ceva neasteptat in aceste momente, UDMR da dovada de o inabilitate politica dezarmanta pentru un partid cu brand european. Sunt foarte curios ce vor spune in conferinta de presa de la orele 13, poate vor da totusi inapoi simtind dezastrul care se intrevede. Care este pericolul pentru UDMR? Acela de a contrabalansa PRM si a deveni indezirabil la guvernare pentru celalalte partide romanesti. Am mai spus si in alte dati ca sansa UDMR nu este radicalizarea, ci deschiderea fata de PCM pentru realizarea consensului in comunitatea maghiara. Intre timp, ministrul Cioroianu participa astazi la un CAGRE extrem de important, care va reliefa probabil lipsa de unitate in UE pe aceasta problema. Tari ca Franta, Germania, Marea Britanie, Italia, Slovenia cer recunoasterea independentei Kosovo de catre UE, in timp ce state ca Spania, Grecia, Romania, Bulgaria si Cipru resping aceasta pozitie. Polonia doreste consens maxim in UE, Cehia e sceptica. In aceste conditii, este clar ca nu se va ajunge la un consens. Pe de alta parte, incercarea Rusiei de a forta o hotarare a Consiliului de Securitate ONU impotriva recunoasterii independentei Kosovo s-a soldat cu un esec rasunator, si, in aceste conditii, poate fi invocata cutuma in dreptul international pentru a fi admisa recunoasterea informala a independentei si in ONU. Probabil reactia cea mai demna a fost la Belgrad si in Serbia, unde nimeni nu si-a taiat venele, iar singurii protestari au fost vreo 2000 de ultrasi ai Stelei Rosii si Partizan Belgrad. De altfel, alegerile prezidentiale de la inceputul lui februarie stabilisera deja trendul vis-a-vis de acest eveniment. Daca Nikolic ar fi castigat alegerile, era clar ca sarbii nu vor accepta tacit pozitia Pristinei. Asa insa, viata merge mai departe la Belgrad. Merge chiar daca UE nu a reusit sa fi ajuns la un consens nici macar in ceea ce priveste acordarea Serbiei statutului de stat ASA (Acord de Stabilizare si Asociere), invocandu-se de catre Olanda lipsa de cooperare cu Tribunalul Penal International. In incheiere, astept reactia Romaniei fata de prezenta in continuare a romanilor in misiunile UE din Kosovo (avand in vedere ca nu recunoastem noul stat), si pozitia PNL, sau mai precis a TNL si CSL, fata de pozitia Tineretului Liberal European (LYMEC) data publicitatii astazi, prin care se cere recunoasterea independentei Kosovo de catre statele UE. De precizat ca TNL detine o functie de vicepresedinte in LYMEC, organizatia de tineret a Partidului Liberal, Democrat si Reformator European (ELDR). Pe aceeasi tema gasiti articole aici si aici UPDATE: Imaginii cu "ultrasii" Steaua Rosie si Partizan ieri la Ambasada ONU aici

Am gasit la Cristi Banu un link la o analiza "excelenta" despre liberalismul romanesc actual. Analiza e ok, dar nu mi se pare ca aduce ceva neaparat nou, plus ca e mult prea militanta relativ la un anumit dogmatism de idei. E adevarat, am tot scris si eu pe tema asta (aici, aici, aici sau aici) si recunosc ca mi-e destul de dificil sa joc partitura avocatului diavolului, dar voi face macar o incercare:

• Este un pic naiv sa clamezi lipsa cazului romanesc intr-un aparent sincronism european al ideilor liberale. S-ar putea cel mult discuta despre un liberalism vest-european centrat pe o abordare de stanga (in sensul toleranta vs. conservatorism) in problematica drepturilor. In Europa Centrala si de Est, cu exceptia Ungariei care are un partid liberal traditional mic, balama si aliat al socialistilor, nu exista o raliere a curentului liberal la mainstreamul european. De altfel, partidele liberale (in sensul afilierii la ELDR si ALDE) sunt cvasi-irelevante pentru regiunea asta (in Polonia partidul liberal a disparut din Parlament iar "liberalii" din Platforma Civica la guvernare sunt afiliati PPE, in Bulgaria partidul liberal a aparut si a disparut din calculele politice odata cu Miscarea Simeon al II lea, in Cehia liberalii sunt mai degraba conservatori si afiliati PPE).
• PNL are o traditie nationalista, conservatoare, protectionista din perioada interbelica. Daca ar fi existat familiile europene in acea perioada, probabil PNL ar fi fost afiliat PPE sau Uniunii Europa Natiunilor(UEN)
• Situatia politica interna dupa 2004 alimentata de conflictul permanent Basescu+PDL vs. toti ceilalti nu a putut genera un praxis politic fundamentat pe idei, valori sau principii doctrinare. Daca PNL nu a fost in stare sa articuleze un program doctrinar consistent cu valorile familiei europene de care apartine, nici celalalte partide nu se pot lauda cu asa ceva. E drept ca de la PNL s-a asteptat intotdeauna mai mult, dar hai sa intrebam si PSD-ul de ce nu are o agenda anti-discriminare in problematica drepturilor, ducand mai degraba si mai departe mostenirea conservatoare a regimului Iliescu
• Cu toate minusurile, trebuie mentionate si principalele incercari ale PNL de a promova masuri consistente cu liberalismul european, chiar daca pot fi socotite si populiste sau adaptate bataliei politice cu Traian Basescu. Fac referire aici la Legile Securitatii Nationale promovate de PNL si la campania privind retragerea trupelor din Irak. Ambele propuneri au ramas in ceata
• Analiza de pe Limba Cailor sufera si la capitolul rigoare academica, atat cat poate fi ea luata in considerare pe blog. Anume, nu poti generaliza atunci cand este vorba de ALDE sau PPE, pentru ca ambele grupuri euro-parlamentare sunt extrem de eterogene. Liberalii din ALDE sunt de centru-stanga (UK, Italia, Ungaria, Olanda-D66), de centru-dreapta (Olanda-VVD, Danemarca, Germania, Suedia, Austria, Romania), dar majoritatea sunt "centriste", de balama, adaptabile oricarei guvernari(Finlanda, Belgia, Irlanda, Franta, Bulgaria, Tarile Baltice). Poate exista un consens la capitolul agenda pe tema verde, aici fiind vorba de si un political correctness in toata Europa, la toate grupurile politice. La capitolul "casatorii intre gay" sau "legalizarea prostitutiei", nu exista inca o pozitie unanim acceptata. E adevarat in schimb ca tendinta generala in ALDE e de sustinere a secularismului in societate si a federalismului constructiei europene, aspecte la care PNL nu pare a fi consecvent doctrinar.
• PNL este inca un partid eterogen la nivelul valorilor imbratisate de membrii sai. Daca liberalismul economic este unanim acceptat, pe axa drepturilor exista 2 tendinte, una conservatoare, nationalista si alta libertariana. La momentul asta cred ca prima tendinta prevaleaza mai ales in randul factorilor de decizie, fapt care ar face PNL-ul mai compatibil cu Popularii Europeni decat cu Liberalii din ALDE.

Avansam pe 28 ianuarie un scenariu ipotetic la acel moment, conform caruia suprapunerea alegerilor locale cu cele parlamentare ar putea avea totusi loc daca PSD pica guvernul ultra-minoritar Tariceanu II in Parlament. Intre timp lucrurile pareau a se fi calmat in jurul relatiei PNL-PSD, mai ales dupa atacul vehement al presedintelui si decizia Curtii Constitutionale in speta Nicolai. Anuntul lui Geoana de astazi de abandonare a oricarui sprijin pentru Guvern in Parlament apare mai degraba ca o surpriza. Decizia remanierii sau rotirii de cadre in Guvern pare si ea cauzata strict de anuntul PSD. Pe surse apare scenariul unei intelegeri PNL-PSD privind declansarea anticipatelor parlamentare si suprapunerea lor cu localele. Ministrul nominalizat de PNL la Aparare, Radu Stroe, declara nonsalant ca PNL se sacrifica pentru tara si ca ar prefera sa intre in opozitie. Cat adevar este in tot acest tablou dezarmant aparent pentru gandirea de tip rational?

• PNL nu mai poate capitaliza in acest an pe spatele pomenilor bugetare pentru simplul fapt ca nu mai controleaza bugetul. Anuntam asta inca de anul trecut cand analizam rezultatele post euro-parlamentare. Comisarul Leonard Orban a anuntat si el azi ca exista posibilitatea unor noi infringementuri, inclusiv pentru depasirea deficitului bugetar dincolo de limita de 3%. Si atunci de unde sa mai dai pomeni? Mai mult, 2008 este si anul primei note de plata pentru "binefacerile" maririi pensiilor in campania pentru europarlamentare. Si mai mult, partidele din opozitie dar cu majoritate parlamentara fac tot felul de propuneri populiste de tipul reducerii TVA pentru produsele de baza. In concluzie, parghia bugetara este in acest moment mai degraba un dezavantaj decat un asset.
• PNL este hartuit in permanenta de presedinte, iar posibilitatea suspendarii premierului ca urmarea a scandalului Posta, inca nu este total exclusa.
• PNL-ul este din nou divizat intre doua grupari: Tariceanu, Olteanu, Vosganian vs. Orban, Antonescu, Rusanu, Norica Nicolai. A doua tabara simte deja dezastrul pe care il poate resimti PNL-ul la alegerile din noiembrie dupa ce va fi epuizat zi de zi de presedintele Basescu
• PNL este constient ca trebuie sa salveze un scor de 10-15%, iar asteptarea pana in toamna ar putea fi catastrofala

Euro-alegerile din 25 noiembrie au asezat PNL-ul pe o traiectorie destul de periculoasa privind viitorul pe scena politica romaneasca. Un 13% smuls cu forcepsul, cu 5% din votanti castigati de la PSD, cu investitii uriase in campanie. Liberalii s-au batut cu pumnul in piept, strigandu-si marea victorie, uitand ca in 2004 au obtinut 18% din mandatele din Parlamentul Romaniei. Ce a urmat insa arata ca liberalii s-au bucurat prea devreme si au intrat in perioada sarbatorilor prea devreme. Sa le luam pe rand:

• reactia la infiintarea PD-L a fost timida si aroganta, intr-un moment cand PNL putea capitaliza in randurile electoratului liberal pierdut in favoarea PLD
• asocierea simbolica cu PSD s-a conservat prin compromisul cu acesta pentru adoptarea bugetului de stat, Vosganian explicand jovial ca intelegeri s-au facut si cu PRM, PC si UDMR
• dupa retragerea lui Chiuariu de la Justitie (indiscutabil bila alba), a urmat nominalizarea nefericita a Noricai Nicolai, exact ce isi dorea presedintele Basescu. Efectele acestei gafe se vor vedea in curand
• bomboana de pe tort este fara dubii gestionarea mediatica a scandalului Orban. Liderul PNL trebuia sa aiba inteligenta politica de care il credeam capabil sa nu incerce sa musamalizeze cazul, atat timp cat el chiar nu a fost unul grav. Gafa lui Orban a reusit sa ia primplanul televiziunilor, la stransa concurenta cu traditionalele dezbateri despre revolutie. Trusturile lui Vantu si Voiculescu se lupta care sa traga mai multe gloante in pieptul ministrului transportului, iar in scandal ar putea sa cada si capul inexistentului ministru David. In acelasi timp, PNL este incapabil sa genereze alta tema care sa dilueze atentia publica de la scandalul Orban
• anuntul potentialei candidaturi a lui Crin Antonescu este si ea o gafa pentru ca il expune prea mult public pe unul dintre cei mai simpatizati lideri liberali. Potentialul simbolic al acestui anunt se poate astfel epuiza mult mai repede decat ar fi fost cazul

Recomandam acum o saptamana crearea in scurt timp a unei Uniuni Populare PD-PLD, ca urmare a implicatiilor alegerilor europarlamentare. Miza acestei noii constructii ar fi fost fondarea unui partid mare de dreapta care se supravietuiasca liderului fondator al PD-ului, Traian Basescu. Ar fi trebuit sa fie un moment istoric, dar a sfarsit intr-un fiasco. Cel putin mediatic. Citeam azi reactiile din filialele locale PD si PLD, care mai de care mai diverse, semn ca toti au fost luati prin surprindere. Asa ceva nu se face, e semn de neseriozitate crasa, semn de lipsa de respect fata de oamenii care chiar muncesc in cele 2 partide. Trecand insa peste aceste inadvertente de comunicare si de democratie, cred ca e mai important sa analizam implicatiile crearii noului partid:

• PD, partid nascut din maruntaiele defunctului FSN (si implicit PCR) dispare ca titulatura, sigla si tot ce mai compuneau brandul. O bila alba din punctul meu de vedere.
• Noua constructie politica, PDL sau cum se va chema ea in cele din urma, are un imens potential de acumulare de capital simbolic. Asa cum spunea si Moromete, PDL are sansa sa devina primul partid catch-all-party autentic din Romania
• Dreapta europeana are in sfarsit un corespondent solid in Romania, si, mai important, pe termen lung. Am mai spus si altadata ca influenta grupurilor politice europene este in mod naiv ignorata de catre comentatorii politici autohtoni. La fel cum in cazul ascensiunii lui Geoana in PSD cel mai mare merit il are "ordinul" de la PES, in cazul fuziunii atat de intempestive PD-PLD, un rol decisiv revine PPE-ului
• Sistemul politic romanesc se indreapta catre o noua configuratie, de tipul doua partide si jumatate (ca in Germania). Pentru desavarsirea acestui nou sistem va fi insa nevoie finalmente de redesenarea sistemului electoral, in sensul introducerii componentei uninominale
• Asocierele fortate proferate de unii gen Andronic legat de noul PDL si Rusia Unita sunt cel putin hilare. Reamintesc acestor fini cunoscatori in ale stiintei politice ca un astfel de experiment politic nu este singular, el fiind brevetat de Chirac in Franta, mai intai prin crarea Uniunii pentru o Majoritate Prezidentiala si mai apoi prin actuala Uniune pentru o Miscare Populara. Avand in vedere anumite antecedente in comportamentul politic al presedintelui Basescu, cred ca apropierea de modelul francez este mult mai rezonabila
• In ciuda declaratiilor publice triumfatoare, liderii PNL chiar au de ce sa se teama, pentru ca in logica articularii unui sistem politic franco-german, liberalii vor avea un rol tot mai marginal. Asa cum previzionam si in alte situatii, PNL se indreapta tot mai mult catre un scor de 8-10%. Scorul de la europarlamentare este foarte periculos pentru PNL, daca avem in vedere ca el a fost realizat avand in mana punga guvernamentala, cu o prezenta foarte scazuta la vot si cu castigarea unei parti de electorat netraditional si extrem de volatil. In lipsa acestor avantaje, PNL nu poate capitaliza peste acest 10% oferit de electoratul traditional, fapt care nu ii ofera decat soarta de partid balama, aflat la remorca PSD sau a PDL pe viitor. Celalalt partid care se va afla in aceasta situatie va fi UDMR-ul, dar numai daca isi mentine suprematia in Secuime. Apropierea de UCM este esentiala in aceste conditii

• Fuziunea, unificarea sau crearea unui nou partid s-a facut pe picior. Decizia s-a luat la o discutie Traian Basescu-Stolojan-Boc, iar greii partidelor nu au fost consultati
• PD accepta printre injuraturi noua realitate, dar o accepta
• La PLD ne putem astepta si la rebeliuni, dar nu de mare amploare. Probabil se vor intoarce cativa fugari din Parlament in PNL
• Stolojan este deja premierul desemnat al noului guvern PDL-UDMR care se va crea dupa urmatoarele alegeri parlamentare
• In PD, echipa Boc-Cezar Preda- Elena Udrea isi va creste influenta in detrimentul axei Blaga-Videanu, dar asta numai pana la prima ocazie de schimbare a conducerii
• Noul partid se va umfla si mai mult prin racolarea de peremisti, conservatori, taranisti si probabil si penelisti

Sau mai precis statu-quo-ul, asa cum anticipasem intr-un comentariu legat de urmarile alegerilor din 25 noiembrie. Cei care sperau altceva, se pot lamuri din stirile de mai jos, de pe www.rompres.ro: 15:41 PNL nu guvernează cu PSD - surse

Conform surselor Mediafax, liderii PLD pregatesc un document de strategie pe care il voi inainta in zilele urmatoare si conducerii PD, document care prevede crearea unei uniuni de partide si care s-ar consititui intr-un preambul al unui potential protocol de colaborare. PLD cere, asa cum era si normal in situatia post 25 noiembrie, maximum posibil: pastrarea identitatii fiecarui partid in noua Uniune, liste comune si la generale si la locale, a doua functie in Uniune probabil pentru Theodor Stolojan. Se intrevede deja un conflict aprig intre cele doua partide, daca presedintele Basescu nu intervine. Este foarte probabil ca aceasta propunere maximalista sa fi venit tocmai pentru a castiga prim-planul la negocieri, pe principiul cere mai mult pentru a castiga cat vrei de fapt. Pacat ca PD nu are un strateg de anvergura lui Stoica in spate. Ar mai fi de spus ca o struto-camila de tipul "uniune de partide" exista in Germania, CDU-CSU (Uniunea Crestin Democrata-Uniunea Crestin Sociala), dar ea este organizata mai degraba teritorial, singurul land unde CSU are intaietate fiind Bavaria. Pronosticul meu e ca o astfel de creatie este totusi utopica pentru Romania.

N-am scris zilele astea pentru ca n-am vrut sa par euforic sau subiectiv, venind direct de pe baricada:)) Acum insa, cred ca se pot trage cateva concluzii relativ la evenimentul electoral de duminica. Stiu ca deja s-a scris mult despre asta, dar sper sa reusesc sa transmit si cateva lucruri care inca nu s-au spus:

• departe de a lamuri carentele ordinii politice romanesti, alegerile din 25 noiembrie au complicat-o si mai mult. formal PD devine cel mai important partid politic din Romania, PSD isi pastreaza statutul de partid mare si isi conserva monopolul pe stanga, PNL supravietuieste la 13%, PLD se legitimeaza ca partid viu si demn de a fi luat in seama pe partea dreapta, iar UDMR rateaza un scor istoric de 10% ca urmare a excelentei prestatii a pastorului Laszlo Tokes. PNG, PRM, PIN, PC, PNTCD rateaza intrarea in Parlamentul European
• de ce o suma de incertitudini? pentru ca fiecare partid care a trecut pragul poate auzi vestile bune, dar si vestile proaste legate de acest scrutin. pentru ca nu se poate deslusi un trend, tendinte, traiectorii pentru viitoarele alegeri, tot mai dese in urmatorii 2 ani. sa le luam pe rand
• PD. castigator de facto al alegerilor. 29% fata de un asteptat 40%. Principala problema a PD este potentialul blocaj la acest scor. Cu alte cuvinte, nu mai poate creste, iar cele 1,5 milioane de voturi castigate acum i-ar asigura doar 20-25% la o prezenta normala de 50-60%. PD are multiple probleme: de mesaj (tema coruptiei pierde teren in fata temei nivelului de trai), de lideri (Emil Boc este mai putin credibil chiar si fata de Calin Popescu Tariceanu, Videanu e pierzator din start in Bucuresti, iar Blaga e doar un excelent organizator), de purtatori de mesaj (Canacheu, Udrea, Oltean, Buda sunt neinspirati ca sa nu spun mai mult), de capital uman (nu ar putea acoperi singur un guvern ca si resurse umane), de oferta politica (in afara de descentralizare, nu au mai introdus de mult o tema pe agenda). PD are nevoie, repede, de un rebranding. PD ar trebui sa renunte cat mai repede posibil la orgoliul suprematiei de conjunctura pentru a putea cimenta o forta politica reala si durabila pe dreapta, care sa intre in mentalul colectiv si la nivel imagologic. Acest lucru nu se poate intampla decat prin realizarea Uniunii Populare, impreuna cu PLD.
• PSD. 1 milion de voturi in conditiile mobilizarii maxime a baronilor locali e un mare semn de intrebare. La o prezenta normala de 50-60%, PSD probabil nu ar strange mult peste 2 milioane de voturi, ceea ce ar insemna un scor de 25%. Vestea proasta pentru PSD e ca luptele interne par a se declansa din nou, iar deschiderea spre centru intarzie. Cred ca vestea cea mai buna pentru PSD ar fi intrarea la guvernare acum.
• PNL. 13% e un scor satisfacator pentru aceasta etapa, dar structura votului ar trebui sa alarmeze. Practic electoratul hardcore PNL nu e mai mult de 8-9%(urban, studii superioare, anti Basescu, anti-PSD, tanar sau varsta medie), iar electoratul castigat acum de la PSD este extrem de volatil. PNL ar trebui sa tina punga guvernamentala larg deschisa tot anul viitor, dar cifrele macroeconomice sunt tot mai ingrijoratoare. PNL este prin urmare intr-o mare dilema, pentru ca recuperarea unei parti de electorat traditional care fie a trecut la PLD si PD, fie a stat acasa, poate sa aiba loc simultan cu pierderea unor voturi cu greu castigate acum. Pe de alta parte, cooptarea PSD la guvernare ar fi o mare greseala strategica pentru PNL, in timp ce o remaniere ar fi de salutat.
• PLD. Marele castigator al alegerilor cu aproape 8%. Vestea buna pentru PLD e ca incepand de acum nu mai poate fi ironizat de adversarii sau aliatii politici. Vestea proasta e ca acest scor ridica si mai mult pretentiile. Iar plecarea lui Stolojan la Bruxelles si Strasbourg e un handicap considerabil pentru un PLD care trebuie sa faca niste mutari tactice decisive in perioada urmatoare. PLD poate avea soarta APR-ului la alegerile parlamentare daca nu stie sa joace pe tabla politica. Concret, cea mai buna alegere pentru PLD ar fi, ca si in cazul PD, fuziunea intr-un mare partid popular de dreapta, Uniunea Populara. Ar fi o mare greseala pentru PLD sa conserve un discurs arogant de genul "noi ne pastram identitatea liberala, nu facem nicio fuziune cu PD". Daca cele 2 partide vor sti sa negocieze acest moment, vor castiga un partid de 35-45% durabil. Probabil raportul echitabil pe liste ar fi 3,5 la 1 in favoarea PD.
• si acum cele cateva certitudini: 1.in ciuda certurilor si conflictelor permanente, dreapta ramane mult mai frecventabila decat stanga pe scena politica romaneasca. 2. statu-quo-ul intern ramane cel mai probabil neschimbat pana la alegerile la termen 3. alegerile locale vor arata cu totul altfel decat cele europarlamentare 4. romanii nu mai asteapata solutii providentiale, publicul pare mult mai matur. pd si pnl trebuie sa inceapa batalia pentru castigarea electoratului nationalist care vota PRM si PNG
• o singura nota despre referendum. Traian Basescu a primit o lectie usturatoare si ar putea intra pe o panta descendenta daca nu isi calculeaza bine pasii. La acest moment, TB polarizeaza electoratul, 50% la 50%. este greu de crezut ca va reusi sa castige jumatatea potrivnica de partea sa. Cel mai bun lucru pe care il poate face presedintele acum e sa forteze crearea Uniunii Populare (pentru locale se poate merge separat PD si PLD pe modelul Aliantei din 2004, dar la alegerile parlamentare oamenii trebuie sa fie deja familiarizati cu noua entitate politica, care in niciun caz nu trebuie sa fie alianta politica sau electorala), dar si sa promulge noua lege electorala asumata de Guvern. In caz contrar, votul uninominal va fi mort pana cel putin in 2012. Oricum, este posibil ca PD si PSD sa blocheze in Parlament legea daca apreciaza ca sunt mai avantajati in actualul sistem electoral
• In incheiere, va mai recomand cateva analize si comentarii legate de momentul 25 noiembrie: aici, aici, aici, aici si aici

S-a vrut a fi o analiza doctrinara comparativa pe problematica europeana. Un scop extrem de onorabil avand in vedere, asa cum precizeaza si autorii studiului, lipsa dezbaterilor autentice pe aceasta problematica in spatiul politic romanesc. In general, demersul SAR trebuie salutat pentru ca aduce putina lumina, macar pentru cei interesati de subiect, in acest vid doctrinar romanesc. Andrei Badin si Cristi Banu demoleaza demersul SAR, acuzand partizanatul think-tankului pentru Traian Basescu, PLD si PD. In parte subscriu la aceste critici, desi SAR-ul n-a ascuns niciodata optiunea sa pro-PD+PLD. Ce reprosez eu in mod particular studiului in cauza este lipsa de rigoare academica, cel mai usor sesizabila fiind in superficialitatea conceptualizarii. Se stie ca, spre exemplu, liberalismul nu mai e demult o doctrina politica in sine. Exista mai multe liberalisme pe axa stanga-dreapta, de la cel social(destul de similar social-democratiei moderne, practicat de liberalii din UK, de cei din Ungaria, etc si destul de institutionalizat ca si curent doctrinar in ALDE), la cel conservator(liberalii din Polonia, Danemarca, Olanda, Belgia) si pana la cel neoliberal (FDP in Germania fiind cel mai bun exemplu). Acum, de ce analiza SAR nu defineste diferitele tipuri de "liberalism"? Cu alte cuvinte, de ce PLD este liberal-conservator, iar PD si PNL neoliberale? Care este diferenta doctrinara specifica intre viziunea europeana a PD asa cum transpare din raspunsurile la chestionarul SAR si, spre exemplu, cea a CDU-CSU in Germania, partid conservator, fost crestin-democrat? De ce PD este neoliberal? Nu spun ca sentintele doctrinare conferite partidelor romanesti de catre SAR sunt neaparat eronate, spun doar ca nu sunt riguros explicate, asa cum ar fi fost normal pentru o analiza academica serioasa. O ultima intrebare: de ce esti "liberal pana la capat" daca esti liberal - conservator si nu neo-liberal?

Roberta Anastase de la PD a fost foarte inspirata acum cateva luni cand dupa sirul nesfarsit de gafe ale sefului diplomatiei romanesti spunea ca "toate i se intampla numai lui". Era imediat dupa momentul penibil de la Washington cand Cioroianu interpretase perfect rolul de yesman pe langa secretarul de stat american, Condoleeza Rice. Si asta dupa ce cu putin timp in urma fusese refuzat de aceeasi doamna Rice in legatura cu o invitatie total neprotocolara la Oslo. Intre timp, dl Cioroianu nu a parasit postura de gafeur in serie, chiar daca prin asta aduce deservicii diplomatiei romanesti. La Lisabona a facut turism, dupa cum el insusi a declarat. Criza de la Roma l-a prins in vizita la piramidele din Egipt impreuna cu sotia. Nu e emis o opinie oficiala pe moment pretextand nevoia protocolara de a oferi mai intai analiza aprofundata presedintelui si premierului. Dar a dat-o rau de tot in bara cu interventia telefonica de la Antena3, fiind preluat de toate mediile de informare. Absolut normal, toata lumea cu capul pe umeri i-a cerut demisia. Raspunsul a fost "ma mai gandesc". Domnul Tariceanu l-a aparat, dovedind poate spirit de echipa si colegialitate, dar si fuga de raspundere atunci cand vorbim de imaginea Romaniei in lume, si mai ales in Europa. Presupunand ca o demisie in mijlocul scandalului italian ar fi fost mult prea delicata, ea poate fi luata in considerare in mod legitim acum. Iar intalnirea BPC-ului PNL de maine poate fi si locul si momentul unde ori Cioroianu isi va prezenta demisia de onoare, ori colegii cu capul pe umeri de tipul Orban sau Antonescu ii vor retrage sprijinul. Sa vedem acum care ar fi posibilitatile premierului de inlocuire ale lui Adrian Cioroianu, avand in vedere ca si dupa demiterea pripita a lui Ungureanu, PNL-ul a dovedit nivelul extrem de precar al capitalului de resurse umane specializat in problematica externa (propunerile au fost atunci Cioroianu, Mihail Lupoi, Teodor Melescanu si Toader Paleologu):

• Mihai Razvan Ungureanu- sanse mai degraba scazute, avand in vedere ca nu are sustinere printre greii PNL si este perceput ca jucator la ambele capete si pro-Basescu. Pe de alta parte, ar fi o recunoastere a erorii premierului de la inceputul lui 2007

• O rotatie de cadre in PNL, cu Melescanu numit la Externe si Norica Nicolai sau George Scutaru la Aparare. O astfel de masura s-a mai practicat recent in guvernul De Villepin in Franta si ultimul guvern Blair in UK. Sanse reduse, dar cu potential de crestere daca Tariceanu vrea sa transeze disputa cu Melescanu pe bugetul MAPN, si cea cu Norica Nicolai in interiorul PNL

• Puiu Hasotti- lider cu o oarecare audienta in interiorul PNL si cu oarecare background in domeniu. Pe de alta parte, ar fi extrem de prost primita o astfel de propunere de catre Traian Basescu. Sanse foarte mici

• O personalitate din societatea civila, apropiata de PNL, dupa modelul Weber si Daianu la alegerile europarlamentare. In afara de Andrei Plesu care a mai interpretat acest model in timpul guvernarii CDR-USD-UDMR, nu-mi vine in minte un alt nume demn de a fi luat in seama. S-a vazut in timpul criei numirii ambasadorilor penuria de cadre adecvate, ajungand sa fie propusi jurnalisti ca Sever Voinescu in State si Traian Radu Ungureanu in Marea Britanie. Pe acelasi rationament ar mai putea fi propusi Emil Hurezeanu, Cornel Codita sau Iulian Chifu, dar pare mai degraba neverosimil un astfel de scenariu.

• Un specialist din MAE, dupa modelul Ciolos la Agricultura. Din pacate, desi o astfel de solutie ar parea verosimila cel putin pe termen scurt, dupa validarea lui Adrian Vierita ca ambasador, nici in interiorul MAE nu mai pot fi gasite solutii de rezerva.

• Lazar Comanescu-vechi specialist in problematica europeana si viitor fost sef al Reprezentantei Romaniei pe langa Uniunea Europeana. O astfel de numire ar fi primita cu reticenta de catre societatea civila, raporturile domnului Comanescu cu regimul politic comunist nefiind foarte bine lamurite.

• Adrian Ciocanea sau Aurel Ciobanu Dordea-seful si adjunctul de la DAE, ambii experti in problematica europeana dar cu un profil foarte putin potrivit pentru o astfel de functie.

• Oferirea functiei UDMR-ului-fara nicio sansa, desi Gyorgy Frunda ar putea fi un ministru de externe onorabil. Implica prea multa sensibilitate.

• Oferirea functiei unei personalitati recunoscute in domeniu, dar afliate altui partid politic, dupa modelul brevetat de Sarkozy in Franta prin numirea socialistului Bernard Kouchner ca sef al diplomatiei franceze. Candidati: Vasile Puscas(in conflict cu conducerea PSD), Mircea Geoana (fara sansa pana dupa euroalegeri), Petre Roman (etern candidat, ar fi o lovitura anti-Basescu si anti-PD) sau Cristian Diaconescu (PSD- daca ar accepta, ar fi o lovitura in interiorul PSD).

• Ultimele variante ar fi cele vehiculate si dupa demisia lui Ungureanu, adica Lupoi (sanse zero sper) sau Toader Paleologu, ambasadorul Romaniei la Copenhaga si Rejkavik (sanse reduse)

Niciun gest politic important nu e facut la plesneala, ci are calcule politice in spate. Cum putem explica nominalizarea de astazi a lui Vadim Tudor ca sef al delegatiei Parlamentului Romaniei care va incerca pe canale bilaterale sa detensioneze criza din Italia? Da, domnul Vadim Tudor este seful grupului de prietenie Romania-Italia din Parlament, dar asta nu presupune automat ca trebuie sa il bagam la inaintare intr-un moment atat de delicat pentru Romania. Mingea a fost aruncata la fileu de Relu Fenechiu(PNL) si bagata in plasa de Ioan Munteanu, secretarul Camerei, de la PSD. Vadim a cules doar laurii, si a purces la treaba, cu o prima gafa: "Declar in mod raspicat, ca vicepresedinte al Senatului si presedinte al Grupului Parlamentar de Prietenie Romania-Italia: italienii au perfecta dreptate. Asa ceva reprezinta o barbarie fara margini si ne face tandari imaginea in lumea intreaga”. “Rog, totusi, sa nu se utilizeze cuvantul roman, fiindca nemernicul cu pricina nu e roman, ci tigan. Din pacate, atunci cand eu si PRM am propus solutii ferme pentru stoparea criminalitatii tiganesti am fost stampilati inclusiv de unele publicatii din Italia ca extremisti, xenofobi si rasisti”, a mai spus Vadim... Acum, cine are interes sa ii ofere lui Vadim o tribuna de propaganda intr-un moment in care PRM-ul e tot mai aproape de disparitia din viata noastra parlamentara? Ce e in mintea strategilor PNL si PSD? Poate fi doar un gest de recompensare la ajutorul adus de Vadim coalitiei 322 in razboiul de uzura cu Jucatorul? Sau e bataie mai lunga? O piesa din acest puzzle ar putea fi miza electoratului nationalist si paternalist. Chiar daca PRM si PD, respectiv Vadim si Basescu, se afla pe pozitii diametral opuse, o parte a electoratului traditional al PRM a migrat catre partidul prezidential al lui Basescu, tocmai pentru ca au regasit aici atribute pierdute de tribun. Mai ales in Transilvania, unde PD s-a consacrat ca adversar radical al UDMR-ului. Este destul de clar ca declinul lui Vadim din ultima perioada vine si pe fondul lipsei vizibilitatii acestuia. Calculul ar fi deci ca acumuland din nou capital de imagine de pe urma crizei italiene, Vadim ar mai lua din voturile PD. Un alt calcul ar fi de termen mediu si lung. Proiectand o alianta PSD-PNL, nu neaparat de 6 ani, PRM ar fi un aliat de dorit, chiar daca nu declarat. Tribunul a dovedit ca poate fi un prieten la bine(votul pentru Bogdan Olteanu), dar si la rau(votul pentru suspendarea presedintelui). Un astfel de prieten trebuie conservat in lungile si desele razboaie politice care se anunta in urmatorii 2 ani. Oare strategii PNL si PSD vor apela si la Gigi Becali spre a-l sensibiliza pe Berlusconi?Ar fi o confirmare a teoriei. Ce nu realizeaza acesti strategi este ca ii ofera din nou munitie Jucatorului. Vom mai auzi in campania asta sintagma 322.. Tot pe aceeasi tema, aici

De 2 zile a luat sfarsit sondajul paralel de pe acest blog. Cum spuneam si la demararea lui, nu ma asteptam sa fie relevant pentru scorul real de la europarlamentare, dar cred ca si-a atins principalul scop, acela de a arata un profil al cititorilor acestui blog. Prin urmare, din 46 de voturi, 34% au fost simpatizanti ai PNL. La mica distanta, urmeaza PD cu 28% dintre simpatizanti. PSD e pe 3, cu doar 10% din voturi. Pe 4 inregistram o mica surpriza, PNTCD cu 6% din voturi. Aproape de trecerea "pragului", cu 4% din voturi sunt 2 partide, PNG si PIN, precum si candidatul independent Laszlo Tokes. Au mai obtinut cate un vot, adica 2% din total, UDMR, PLD si Partidul Verde. Niciun vot au primit PC si PRM. Acestea fiind spuse, trag si cateva concluzii:

• acest blog este de dreapta, PNL si PD avand in total 62% din voturi
• simpatizantii PNL sunt poate cei mai prezenti in blogosfera, confirmand atractia acestui partid pentru un public mai elitist
• scorul ridicat al PD-ului ilustreaza prezenta tot mai mare a acestui partid in mediile elitiste. blogosfera e divizata intre PD si PNL, intre Basescu si Tariceanu
• PSD are un scor destul de ridicat daca ne gandim ca cei care voteaza pe bloguri au un status social diferit de cel al electoratului traditional social-democrat. Pun si un pariu:cei care au votat PSD pe acest blog sunt adeptii formulei cu Diaconescu, Ponta, Dancu sau in cel mai rau caz Geoana la conducere
• scorul bun al PNTCD arata o oarecare iesire din amortire a partidului. trebuie sa recunosc ca si campania oficiala, mai ales cea outdoor, mi se pare destul de ok, mai ales cu mijloacele limitate ale taranistilor. Cu o foarte buna mobilizare a electoratului din Timis, plus o oarecare atragere a electoratului tanar bloggist, ar putea face surprinzatorul 5% pentru a intra in PE. Din pacate pentru ei, cu lideri ca Milut si Pavelescu, ma indoiesc ca vor atrage tineri de partea lor
• PLD inregistreaza pe acest blog un scor dezastruos, de doar 2%. din pacate pentru acest partid, euro-alegerile pot aduce nu confirmarea de partid potential la guvernare, ci doar de partiduletz tot mai aproape de a fi inghitit de PD. E sigur ca PLD nu are o prezenta activa pe bloguri

Aroganta la guvernare se plateste, spuneam intr-un articol deunazi despre influenta votului polonez asupra politicului romanesc. Mai devreme sau mai tarziu. Din pacate pentru ceea ce inseamna liberalismul in politica romaneasca, PNL-ul intra in moarte clinica odata cu anuntul lui TB de astazi privind convocarea referendumului pt introducerea uninominalului pur. Si odata cu el si partidele mai mici de genul PC, PRM, PNG, PNTCD, PIN si poate chiar UDMR. Opinia publica romaneasca inca nu intelege gravitatea acestei schimbari de sistem politic pe care o presupune reforma electorala propusa de Basescu. Bun, dar specialistii PNL ce au facut in tot timpul asta? Dar consultantii PNL ce au facut in afara de a lansa "soparle" pe blogurile personale? PNL a fost si este in actiunea politica depasit de evenimente. Strategic, din momentul asocierii cu PSD dupa eliminarea PD de la guvernare. Tactic, din momentul in care nu au stiut sa profite de tema uninominalului, pierzandu-se in intelegeri de culise si in "lovituri razbunatoare" de genul celor menite e pune pumnul in gura DNA-ului. Reamintesc acum marile erori ale PNL-ului la guvernare:

• Congresul din februarie 2005 trebuia sa fie momentul in care PNL anunta parasirea ELDR si depunerea cererii de intrare in PPE. Daca PD dorea acelasi lucru, fuziunea s-ar fi facut in avantajul PNL care avea ascendentul familiei populare si al ponderii in Alianta la acel moment. In schimb, pentru a-si pastra functia de vice-presedinte al ELDR, Tariceanu a promovat intens ideea ramanerii in ELDR, in pofida stangismului promovat de acest partid european. La congresul din aprilie PD vira spre PPE, ocupand astfel culoarul de centru-dreapta autentic la nivel european.
• In toamna lui 2005, Tariceanu convenise si cu liderii Aliantei si cu Traian Basescu convocarea anticipatelor dupa ce Curtea Constitutionala blocase initiativa Aliantei de schimbare a presedintilor Camerelor Parlamentului. Se produce ruptura intre TB si Tariceanu, iar PNL si PD raman impreuna doar de dragul integrarii europene la termen. Este momentul in care PNL pierde suprematia in fata PD, pe care nu o va mai castiga de atunci. De la 1,3 la 1 in favoarea PNL, raportul ajunge la 2,5(3)-1 in favoarea PD
• In iarna lui 2006 Tariceanu refuza o intelegere cu TB si PD prin care si-ar fi pastrat manadatul pana in 2007, cedandu-l apoi pentru doi ani PD-ului, cu conditia pastrarii Aliantei
• In aprilie 2007, Tariceanu ia cea mai neinspirata decizie politica, repudiata inclusiv de catre consultantii sai politici, de eliminare a PD-ului de la guvernare, si de sprijinire a initiativei PSD privind suspendarea presedintelui Basescu. PD ocupa formal din acel moment acelasi palier al opozitiei impreuna cu TB, ajungand in sondaje la aproape 40%.

Zi importanta ieri in Europa Centrala si cea Occidentala, cu alegeri legislative in Polonia si Elvetia. Scenariul polonez ne intereseaza mai mult, avand in vedere anumite similaritati cu Romania. De aceea, e mai putin relevant scorul inregistrat de principalele partide, cat anumite patternuri valabile pentru spatiul Europei Centrale si de Est, greu incercat in ultimii 2 ani de instabilitate politica, fragmentare, radicalism si populism. De altfel, pe un asemenea fundal, amplificat de confuzia post-integrare europeana, Partidul Lege si Justitie (PIS) al fratilor Kaczinsky castiga in 2005 alegerile intr-un mod total neasteptat. A urmat o coalitie guvernamentala cu alte doua partide populiste si nationaliste, Autoapararea si Liga Familiilor Poloneze. In urma inerentelor diferende la guvernare, ambele au defectat, obligandul-l pe premierul Jaroslaw Kaczinsky sa convoace alegeri anticipate, care in Polonia se si pot face constitutional. Cele doua partidulete care au virusat o coalitie de guvernare si-asa subreda, Autoapararea si Liga Familiilor, nu au mai atins pragul de 5%, iesind astfel din Parlament. PIS a castigat doar 30%, desi a luat 1,5 milioane de voturi in plus fata de 2005. Marele castigator, 44%, e Platforma Civica (PO), condusa de perdantul prezidentiabil din 2005, Donald Tusk, un fel de Stolojan al Poloniei. Social-democratii lui Kwasniewski au castigat doar 13%, iar Partidul Taranesc-PSL (aliat al PO in regiuni) un nesperat 8%. Liberalii din PO vor face guvernul cu PSL, avand asigurata o majoritate confortabila in Parlament, capabila a neutraliza demersurile geamanului Lech Kaczinsky, presedintele Poloniei. Ce retinem din acest scenariu:

• prezenta la vot a fost cea mai numeroasa dupa 1990 incoace, desi scazuta fata de standardele europene, 55%
• doar 4 partide au intrat in Parlament (PC, PRM, PNG si UDMR ar trebui sa fie f ingrijorate in Romania)
• Dreapta a castigat autoritar al doilea scrutin legislativ consecutiv. PO este un partid liberal-conservator membru al PPE, iar PIS e populist si ultra-conservator, membru al Uniunii Europa Natiunilor. Partidul Taranesc care va intra la guvernare este tot membru al PPE. Alianta de Stanga a lui Kwasniewski are doar 13% din voturi, pondere care paste si PSD-ul lui Geoana.
• Liderii din UE rasufla probabil usurati ca au scapat de psihoza nationalista a fratilor Kaczinsky. Radicalismul privind lupta-anticoruptia si decomunizarea (lustratia) au obosit si exasperat un electorat tot mai dornic de liniste si nivel de trai european. Avertisment clar pentru TB, PD si PLD care trebuie sa inteleaga ca principalele teme pe agenda populatiei sunt nivelul de trai, locurile de munca, pensiile, sanatatea, educatia s.a.m.d.
• Aroganta la guvernare se plateste. Masurile populiste de asemenea. PIS a preferat in 2005 sa guverneze alaturi de 2 partide anti-sistem decat sa incerce o mare coalitie de dreapta impreuna cu PO. Beneficiile pe termen scurt palesc acum in fata dezastrului electoral. Avertisment evident pentru PNL.

Deunazi, Cristi Sutu se plangea de cenusiul pre-campaniei electorale pt euro-parlamentare. Avea si argumente. Ultimul eveniment, lansarea site-ului de campanie PSD, pare cel putin dezamagitor. In rest, doar TB a mai amintit romanilor de prin Transilvania ca pe 25 noiembrie mergem la urne. Astazi insa, intr-o zi de altfel ploioasa, deprimanta, putin anuntatoare de evenimente, cele mai importante ong-uri adunate in Coalitia pentru un Parlament Curat, au inviorat atmosfera politica prin publicarea listei cu "dalmatienii" propusi de partide pentru ocuparea fotoliului de parlamentar european. 11 nume, destul de putine fata de 2004, apar pe lista neagra. Cele mai importante: Daianu si Anghel de la PNL (al doilea e neeligibil), Severin si Pascu de la PSD, Petru Filip si Marian Zlotea de la PD (ambii eligibili), Gigi Becali, cap de lista la PNG, Rozalia Biro (UDMR) si Daniela Buruiana-Aprodu si inca doi, Cristian Stanescu si Nicolae Patru (ambii neeligibili) de la PRM. Nu comentez veridicitatea etichetelor puse de CPC, dar ma intereseaza reactiile partidelor. Unele de asteptat ("niste homosexuali"-Becali, "CPC nu are autoritate morala"-Pascu, "CPC nu are legitimitate"-Severin), altele de banuit, dar tot PROASTE. Este vorba de reactia PNL care ii acuza pe liderii CPC de partizanat pro-Basescu. O ineptie si ipocrizie in acelasi timp. Nu trebuie uitat ca aceeasi Coalitie, "imorala" acum, era laudata de PNL in 2004 prin intransigenta sa fata de candidatii suspectati de coruptie din randurile PSD. Acum Ludovic Orban ii considera "slugoii lui Basescu". N-am nimic cu Daniel Daianu, mi se pare indiscutabil profilul sau de autentic oficial european, numai ca la fel de indiscutabila e greseala lui din tinerete cand a fost racolat de DIE. Si pentru un partid care clama acum un an ca face curatenie in interior, eliminand toti colaboratorii cu Securitatea, aceasta reactie nu da deloc bine. Si asta mai ales pentru electoratul traditional, de care PNL pare a se rupe tot mai semnificativ. Diabolizarea societatii civile nu face decat sa aduca PNL din nou aproape de pozitiile PSD. Exista insa si un partid culpabilizat de CPC care inca nu a raspuns alegatiilor. PD. Cu doi eligibili pe lista dalmatienilor, PD are serioase motive de ingrijorare, cu atat mai mult cu cat lista propusa pentru euro-parlamentare nu a impresionat de la bun inceput. Dimpotriva chiar. In 2004, Basescu a taiat cu pixul sau de pe lista pentru parlamentare toti pedistii de pe lista preliminara cu indezirabili a CPC-ului. In 2007, PD are sansa sa ramana consecvent cu o asemenea mutare. O va face? Cei 2, Zlotea si Filip, nu mai pot fi retrasi de pe lista, dar se poate face un anunt de genul "pentru a se inlatura orice suspiciune, cei doi nu isi vor ocupa mandatele castigate prin alegeri, lasand locurile urmatorilor 2 de pe lista". Un demers poate mult prea curajos, dar probabil necesar pentru conservarea imaginii PD-ului. Si ca tot aminteam si de capitalul de imagine, merita mentionate rezultatele celor doua sondaje date publicitatii tot astazi: INSOMAR si BCS. Rezultatele difera, asa ca voi face media intre ele: PD 36%, PSD 21%, PNL 14%, PNG 7,5%, PRM 5%, UDMR 4,6%, PLD si PC LA 3%. Practic de aici plecam in cursa electorala, mai ales avand in vedere ca dupa 25 octombrie nu se vor mai publica rezultatele sondajelor. Batalia a inceput, arbitrii sunt si ei pe faza. Asteptam miscarile tactice.

Aici, pe blogul Doinei. Nu odata Romania a anticipat realitati politice din Franta. In 2000 Vadim Tudor si PRM uimeau intreaga Europa prin ascensiunea lor, iar la doar un an, un scenariu similar avea loc in Franta, cu Le Pen si Frontul National in rolul binomului candidat la presedintie-PRM si Jacques Chirac in rolul incumbentului etern-Ion Iliescu. Fortand, putem spune ca si degringolada din randul Socialistilor francezi a fost anuntata de circul permanent din PSD dupa 2004. Simililaritatea cea mai frapanta a fost insa cea dintre Basescu si Sarkozy. Amandoi pragmatici dar populisti, amandoi foarte carismatici, energici, comunicativi, amandoi vazuti ca simboluri ale unei revolutii morale in societate, amandoi cu multe excese, amandoi cu anumite probleme cu femeile, etc etc. Acum cei doi se suprapun si ca actiune politica, asa cum bine a remarcat Doina, prin distantarea de partidele care i-au propulsat la Cotroceni, respectiv Elysee. Diferenta foarte importanta rezida insa in faptul ca de unde Basescu a folosit exclusiv PNL-ul in postura de cal de bataie, PD ramanand alb si imaculat, Sarkozy este obligat sa renege marea Uniune pentru o Miscare Populara, singura forta importanta de centru-dreapta din Franta. Mai mult, spre deosebire de Tariceanu care a fost incasatorul de pumni perfect, Francois Fillon chiar a fost partenerul sau atat in alegeri cat si in UMP, iar soarta sa atarna exclusiv de vointa presedintelui Sarkozy. Franta este republica semiprezidentiala pura, Romania e struto-camila institutionala. Ce planuri ascunse are insa Sarkozy privind o reforma constitutionala in Franta? Ca si Basescu, Sarkozy se vede ca un salvator al natiunii, ca un innoitor al societatii, ca omul providential care TREBUIE sa intre in istorie. Asa ca nu va asteptati ca o "banala" greva generala sa il opreasca din planurile sale. A trecut el prin clipe mai grele, daca ne gandim doar la revoltele din banlieus. Nici macar divortul iminent de Cecilia nu pare a-l opri. Paralela Basescu-Sarkozy va mai dura

In primul rand e impropriu spus vot uninominal, dar termenul s-a incetatenit deja in Romania, asa ca il voi folosi ca atare. E o idee ma veche, pentru prima data lansata de Asociatia ProDemocratia si preluata prin 2002 ca propunere legislativa de catre PNL. Proiectul a esuat cu ocazia revizuirii Constitutiei din 2003 si a fost uitat prin sertarele Parlamentului pana la inceputul lui 2007, cand presedintele Basescu a inteles miza lui si l-a antamat. Intre timp, asa cum era de asteptat, retorica necesitatii uninominalului a fost preluata de catre cei 3 mari, PSD, PNL si PD, astfel incat majoritatea calificata de doua treimi ar fi fost asigurata teoretic in Parlament. Buuun, deci toate bune si frumoase, pana au aparut nuantele. Partidele au descoperit foarte repede resorturile unui asemenea proiect de schimbare a sistemului electoral, asa incat s-au gandit, foarte rational de altfel, la maximizarea profitului din prevederile noii legi. Si de aici tergiversarea permanenta in Comisia pentru Codul Electoral. Insa, ca mai intotdeauna din 2005 incoace, partidele au subestimat forta de actiune a principalului jucator pe scena politica, Traian Basescu. Care nu are decat de castigat din presiunea pe care o pune, uneori exagerata, asupra partidelor. Atat de prost au jucat partidele aceasta partitura incat referendumul simultan cu alegerile euro-parlamentare a devenit inevitabil. Si cine il mai poate blama pe presedinte in situatia asta? Hai sa vedem cat de prost au jucat PNL si PSD mutarea uninominalului:

• PNL. Au avut painea si cutitul in mana. Precedentul - au fost primii care au propus votul uninominal. Puterea - au sefia Comisiei pentru Cod Electoral. Si inabilitatea - nu au profitat deloc mediatic de leadershipul pe uninominal, avansand un om foarte sters si putin credibil ca Mihai Voicu. Au avut sansa de a transa in favoarea lor uninominalul prin asumarea raspunderii Guvernului la de la inceputul lui septembrie, insa liberalii au fost ocupati in perioada asta cu negocierile om la om pentru dinamitarea motiunii PSD, iar in Guvern unii carau caltabos si palinca tot in aceeasi perioada.
• PSD. Au jucat la toate capatele inca de la inceput. Ba Ponta, ba Nicolicea, ba uninominal mixt, ba uninominal in 2 tururi, ba sustineau, ba blocau activitatea in Comisie.

• TB si PD impusca doi iepuri dintr-o lovitura. PD nu a blocat varianta ProDemocratia in Comisie, desi de fapt sustine varianta PSD, la fel ca si TB. De ce varianta PSD? Pt ca ea favorizeaza clar partidele mari si indirect bipolarizarea scenei politice. Ceea ce in conditiile actuale inseamna cucerirea de catre PD a culoarului de centru-dreapta si consolidarea la un procent de cel putin 30% pentru urmatorii 10 ani cel putin. Ceea ce, avand in vedere istoria si nivelul de resurse umane ale acestui partid, inseamna deja foarte mult. TB isi face prin referendum o pofta. Dar in acelasi timp ajuta si PD-ul sa castige un scor foarte bun la europarlamentare(minim 35%) si pune umarul la distrugerea PNL.
• Paradoxal PSD va avea de castigat pe termen mediu si lung din acest referendum, chiar daca la euro-parlamentare va avea de suferit. Un sistem politic bipolar avantajeaza fara indoiala PSD, care altfel nu pare a mai putea reveni la un scor constant de minim 30%.
• Principalul perdant este actorul care a avut toate atuurile in mana. PNL. Tot mai obisnuit sa piarda. Chiar daca isi asuma Guvernul raspunderea, marea sansa de confiscare a uninominalului a fost pierduta. Referendumul presedintelui tot va fi facut iar intrebarea va fi de genul "sunteti de acord cu alegerea parlamentarilor in doua tururi dupa sistemul de alegere al primarilor?"..Adica varianta PSD. Sistemul mixt propus de ProDemocratia ar fi fost una din ultimele sanse pentru reabilitarea PNL-ului. Asa pare a ramane inert pentru mult timp la 6-7%.

Nu stiu cati ar mai vrea sa fie in pielea liderilor si militantilor PNL zilele astea. Liberalii sunt tot mai aproape de prapastie, mai ales dupa ce suprapunerea cu imaginea PSD din 2001-2004 devine tot mai limpede. Cazul Remes, si mai ales foarte proasta reactie mediatica a premierului, a dat apa la moara tuturor acuzatiilor privind existenta "coruptiei la masa guvernului". Deja se fac pariuri cu ce nume mai urmeaza pe lista oaspetilor DNA: Nicoleascu si Mihai Voicu (by Ciutacu). Deja apar speculatii conform carora Guvernul pregateste o ordonanta pentru desfiintarea DNA. In curand vor aparea probabil noi speculatii privind abandonarea cotei unice si invitarea PSD la guvernare. PNL si-a pierdut orice urma de credibilitate. Iar cireasa de pe tort este fara indoiala extrem de proasta situatie externa: iminenta activarii clauzei de salvgardare pe agricultura peste o luna, si pe justitie in martie anul viitor. Recapituland: cele mai importante determinante pentru un vot total anti-PNL, coruptia si incompetenta, s-au lipit instantaneu pe imaginea PNL si a premierului. Paradoxal, in toata marea asta de gafe, sunt printre cei care inca mai dau o sansa PNL-ului. Doua exemple recente par a da sperante reabilitarii PNL: cosmetizarea PSD din 2004 imediat dupa alegerile locale si guvernul Brown din Marea Britanie. In 2004 dupa locale, toata lumea canta prohodul PSD-ului. Ce a urmat? Retragerea din prima linie a baronilor, un simulacru de alegeri preliminarii, cosmetizarea unui Nastase mai uman care da mana cu Putin si Bush dar viziteaza si ferme de porci si in general o campanie electorala foarte buna. Rezultatul: maximul din ce puteau obtine, 37% impreuna cu PUR. In UK, ultimul an de domnie al lui Blair a fost un dezastru pt imaginea publica a Laburistilor, ajunsi la un moment dat la vreo 6-7 procente in spatele Conservatorilor, cu un Cameron dat deja viitor premier. Nu doar pozitia privind razboiul din Irak, dar si uluitoare cazuri de coruptie cu titluri nobiliare oferite finantatorilor partidului, adusesera Laburistii la un pas de dezastru. Ce a urmat? Cancelarul Gordon Brown, altfel destul de apatic si invechit, a devenit premier si sef al laburistilor si a adus o garda noua in Cabinet, dand impresia de prospetime si de schimbare. Rezultatele in sondaje s-au inversat, iar acum Laburistii si-ar dori alegeri anticipate pentru a mai prinde un mandat sigur de 4 ani la guvernare. Acestea fiind spuse, ce ar trebui sa faca PNL-ul?:

• Urgent ramaniere guvernamentala. Numirea lui Ciolos la agricultura e un bun exemplu pentru ce trebuie facut. Ministrii controversati, neperformanti, trebuie inlocuiti cu tehnocrati, specialisti, eventual apolitici.
• Tariceanu trebuie sa condamne cu tarie activitatea in Guvern a unor ministri ca Remes, Chiuariu, Adomnitei, Cioroianu sau Pacuraru.
• Toti ministrii PNL aflati in atentia DNA sa demisioneze si sa se puna la dispozitia justitiei pentru a-si demonstra nevinovatia.
• Lideri ca Fenechiu, Hasotti, Rusanu, Bogdan Olteanu trebuie sa fac un pas in spate, sa nu mai auzim de ei o perioada lunga de acum incolo.
• Sa refaca relatiile cu Uniunea Europeana. Un pas ar fi demiterea lui Ciocanea si numirea lui Aurel Ciobanu Dordea la DAE.
• Sa inceapa negocieri urgente pe proiectul de buget pentru a obtine un consens.
• Sa isi asume raspunderea pe uninominal.
• Sa anunte disponibilitatea clara a PNL pt anticipate in primavara si sa ceara moratoriu in Parlament pentru noul guvern condus de Tariceanu si format din tehnocrati.
• Sa rupa orice legatura cu PSD in Parlament.
• Sa incerce o apropiere de PD in perspectiva unei guvernari de centru-dreapta si dupa alegerile din 2008.