Paralele//Paralele

La sfârșitul lui septembrie ar trebui să avem un tablou mai clar al scenei politice românești după o vară tumultuoasă și cu extrem de multe semne de întrebare. Pretextul e destul de limpede dacă ne gândim la mult trâmbițata remaniere guvernamentală anunțată de președintele Băsescu sau jocurile de putere tot mai transparente în sânul principalului partid de guvernământ. Mișcările opoziției vor fi și ele interesante și poate chiar determinante în perspectiva anunțatei moțiuni de cenzură dar și a lansării ofertei alternative de guvernare a PSD-ului, undeva la mijlocul lui octombrie. Evident, se poate pune întrebarea ce va face PSD-ul până în octombrie în cazul în care o moțiune de cenzură trece în septembrie. O logică banală ne spune că nu ar fi încă pregătiți de guvernare și atunci ar mai rămâne soluția PNL, extrem de puțin credibilă dar cu plusurile și minusurile ei, bine reliefate aici.

Să adâncim un pic analiza pentru a vedea în ce stadiu sunt principalele partide politice, care sunt constrângerile și oportunitățile în perspectiva acestei toamne politice:

1. PDL

• prea puține s-au schimbat în acțiunea guvernamentală și în demersul de comunicare al Guvernului și al PDL în ultimele luni. Singurul plus de imagine poate fi reprezentat de aprecierile preponderent pozitive aduse de FMI la ultima evaluare sau de anumite măsuri de relansare economică anunțate de premierul Boc pentru toamnă (eliminarea impozitului minim, un nou Cod al Muncii, menținerea cotei unice). Peste aceste asseturi se aștern însă imensele pierderi de imagine cauzate de aplicarea măsurilor de austeritate sau în general de lipsa de viziune a guvernului și de acțiunea sa aparent haotică.
• în acest context lupta de putere din interiorul partidului poate fi cireașa de pe tort în declinul partidului sau catalizatorul unei reveniri în forță în următoarea perioadă. Sigur că aceste conflicte permanente între diferitele tabere din partid dau o imagină de lipsă de unitate și de forță, dar în același timp ele pregătesc terenul și pentru emergența unei alternative la actuala guvernare chiar din interiorul PDL. Și, mai important, conflictele mențin partidul viu și cât se poate de atent la feed-backul unor media aproape insuportabil de ostile la adresa actualei puteri.
• Să mă explic: președintele Băsescu a transmis mai multe semnale apropos de răcirea relației cu Boc dar pentru moment nu poate acționa ca în cazul Tăriceanu pentru că ar deschide aproape sigur calea unei guvernări PSD-PNL riscante inclusiv pentru funcția prezidențială și pentru că ar infirma o soluție politică pentru care s-a bătut atâta timp. Taberele din PDL au și ele sentimente amestecate despre o eventuală eliminare a premierului. Tabăra ”conservatorilor” (mă refer la deja familiarul BVB și nu la ceva ideologic) se folosește acum de Boc ca de un aliat în lupta cu ”reformatorii” (mă refer la tabăra băsesciană din partid în frunte cu Elena Udrea), profitând de faptul că și Boc se simte amenințat de băsescieni. În același timp tabăra lui Udrea nu se poate descotorosi de Boc decât provocând o sciziune în partid sau dând girul unei guvernări PSD-PNL pe care nu și-o doresc. Iată de ce scaunul lui Boc este suficient de sigur atâta timp cât parlamentarii PDL nu votează o moțiune a opoziției și atâta timp cât în partid nu se declanșează alegerile interne amânate de ani de zile. De aici și propunerea taberei băsesciene cu grăbirea alegerilor interne. Având în vedere aceste condiționalități, e greu de crezut că eventualele schimbări pe scena guvernamentală vor fi declanșate în septembrie de luptele interne din PDL
• Boc își poate păstra scaunul de la Victoria și ca urmare a jocului dublu potențial al opoziției. Calculele cinice dar real politice indică un PSD în mare măsură și un PNL în mai mică măsură neinteresate de a prelua guvernarea într-un moment imposibil din punct de vedere electoral. Asta nu înseamnă că o moțiune de cenzură nu va fi depusă, că circul mediatic nu va continua, că forțele anti-Băsescu nu își vor da mâna oricât de stridente ar părea alianțele. Dar este posibil ca la vot această atitudine să fie doar mimată, suficient pentru a determina menținerea unui guvern tot mai slăbit și tot mai predispus de a scădea în procente.
• Marea necunoscută a lunii septembrie este fără îndoială anunțata remaniere. Este în același timp și momentul care poate determina redesenarea scenei politice prin demantelarea statu-quo-ului și a minimului echilibru existent acum. În primul rând vorbim de echilibrul partidelor din arcul guvernamental. Se vorbește că UNPR va avea pretenții suplimentare având în vedere că ponderea sa în Parlament l-ar îndritui la un număr egal de posturi cu UDMR. Este posibil și ca pe fondul emoției prilejuite de tragedia de la maternitatea Giulești ministrul UDMR de la Sănătate să fie sacrificat iar postul să revină popularului Raed Arafat, adică unui independent. În această situație UDMR ar rămâne cu un post de ministru la Mediu, cu cel de la Cultură și cu vicepremierul Marko care ar putea și el dispărea din schemă într-un guvern mai suplu, UNPR rămânând tot cu un singur ministru. Dacă însă pretențiile UDMR și UNPR vor fi mai mari, este posibil ca UNPR să mai primească un post de ministru, cel mai probabil pentru Marian Sârbu în locul lui Mihail Șeitan la Muncă.
• Menținerea echilibrelor este și mai dificilă dacă evaluăm scenariile remanierii miniștrilor PDL. Cel mai probabil se va apela un scenariu care să împace toate interesele. Asta ar însemna să plece un ministru din tabăra BVB și la capitolul acesta cel mai rău stă Radu Berceanu, care ar urma să fie înlocuit cu un reprezentant al taberei băsesciene, posibil chiar Udrea dacă se apelează la măsura comasării MDRT cu MTI. În același timp ar mai putea fi remaniat dintre miniștrii ”tehnicieni” ai PDL și aici predispuși ar fi Șeitan și Dumitru de la Agricultură. Funeriu nu e nici el în grațiile partidului dar are avantajul ”reformei educației” care este încă blocată la Parlament și ar da destul de rău să abandonezi principalul promotor al acestei legi. Sebastian Vlădescu, oricât de antipatizat ar fi în PDL, are încă foarte mult sprijin în mediile care contează și va mai rezista probabil la Finanțe. Baconschi nu va avea nici el probleme să își mențină fotoliul la Externe, la fel Predoiu la Justiție. Un alt posibil remaniabil e Gabriel Sandu de la MCSI, teoretic în tabăra lui Udrea. Overall, cel puțin 4 ministri PDL ar putea fi remaniați dar e foarte important care vor fi numele acestora pentru a putea vedea cât se va dezechilibra actualul raport de forțe din interiorul partidului.
• Vom ști mai multe despre evoluțiile din PDL when september ends. În episoadele următoare și analiza despre PSD și PNL în această toamnă