Paralele//Paralele

• Este adevărat că Michael Jackson a dat în anii 80 semnalul mutării atenţiei dinspre vechiul rock'n'roll al anilor 60-70 (cu peak-ul Woodstock 69) către un nou mainstream reprezentat de cultura (şi muzica) pop. Criticii uită însă că în aceeaşi perioadă îşi făcea loc pe piaţă un tip de muzică inferior, aşa cum a fost muzica disco sau crap-uri de genul Modern Talking. Nici Rock-ul nu a traversat o perioadă mai bună în anii 80 dacă ne gândim la abundenţa unor nume gen Motley Crue, Skid Row, etc, nume care au dus rock-ul într-o etapă poate similară pop-dance-ului anilor 90
• Este adevărat că Elvis Presley a fost icon-ul muzicii până la apariţia Beatles, Michael Jackson sau Madonna. Este însă la fel de adevărat că muzica lui Elvis Presley a fost la fel de comercială în anii 60-70 cum a fost cea a lui Jackson în anii 80-90. E pur şi simplu vorba de evoluţia scenei muzicale.
• Meritul muzicii lui Michael Jackson vine şi din faptul că a reuşit să producă o oarecare sinteză între genuri: influenţe soul în muzica anilor 80, influenţe rock (aportul lui Slash este esenţial)
• Consideraţiile lui Neamţu sunt cel puţin puerile. Nu poţi nega generaţiilor întregi de oameni care au fost vrăjiţi de muzica lui Michael Jackson dreptul de a fi îndoliaţi la moartea idolului lor. Da, media coverage-ul este un pic excesiv, dar a spune că el este nemeritat reprezintă o negare naivă a mainstream-ului actual (legat de influenţa media în croirea agendei publice). De aici şi retorica ultra-conservatoare pe care am mai acuzat-o şi altădată la TRU spre exemplu. Care este paradisul pierdut în viziunea celor 3? Cumva delirul anilor 60-70 cu Presley în frunte? Ciudat, cei mai mulţi comentatori ar spune că acei ani au fost o tresărire de stânga în tumultul ideilor contemporane.
• A nega moştenirea pozitivă a muzicii lui Michael Jackson înseamnă o asumare a situării la periferia complexului de idei care ne guvernează azi. Înseamnă să nu vezi o evoluţie. Înseamnă să te situezi radical în afara culturii pop reprezentative pentru generaţiile de ieri şi de azi. Înseamnă să fii atît de elitist încât să negi meritele unora din cei care au modelat gusturile maselor. Gusturi care nu înseamnă manele, disco sau alte questii degradante, ci un pop sintetizant pentru curentele muzicale mai de nişă.
• În încheiere, vă ofer o mostră a pop-ului de astăzi, nu Michael Jackson ci o questie definită ca electro-pop. Enjoy!

Vorbim despre asta. Mihnea a demontat deja foarte bine anumite aspecte din marea strategie penelistă. Strategie care, atenţie, vine la 4 luni înainte de alegerile prezidenţiale care pot reprezenta semnalul definitiv pentru aruncarea PNL-ului la coşul istoriei. Căci un scor mediocru de 15-16% al candidatului Antonescu (adică în marja scorului partidului la europarlamentare) ar duce PNL-ul în situaţia de a rămâne blocat într-un proiect politic pe care Patriciu şi l-a dorit acum ceva timp, dar care îl condamnă la marginalizare. Este posibil ca un tur 2 Băsescu-Geoană cu sprijin Antonescu pentru Băsescu să conducă la atragerea PNL la guvernare, dar asta numai sub condiţiile puse de democrat-liberali. La fel, dacă Antonescu îi acordă sprijinul lui Geoană, şi acesta ipotetic ar şi câştiga, cel mai probabil liberalii vor ajunge parteneri secundari ai PSD-ului în noul guvern. Oricum ai judeca scena politică post-electorală, PNL-ul este departe de visele sale de mărire (ţinta de 30% sau numirea unui premier liberal). Revenind la strategia apărută astăzi, trebuie reţinute câteva detalii:

• PNL este conştient de forţa sa redusă în comparaţie cu PDL şi PSD, atât financiar cât şi relativ la ponderea resurselor umane "militante". Soluţia lor e o campanie de atragere de noi membri, şi în primul rând de tineri, pasionaţi şi ataşaţi crezului antonescian, care vezi Doamne, ar înflăcăra mulţimile. Modelul românesc ar fi Băsescu 2004 deşi am impresia că în megalomania lor, liderii PNL încă mai visează la un model de campanie Obama.
• PNL se poziţionează neutru în lupta de poziţii dintre PDL şi PSD. Tactic este o mişcare bună pentru că Antonescu poate negocia cu ambii candidaţi care vor intra în turul 2. Ce nu anticipează tabăra penelistă este scorul lui Vadim Tudor, care ar putea fi egal cu al său. Şi cum evenimentele recente au arătat că sperietoarea extremistă nu prea mai ţine când e vorba să-ţi asiguri o majoritate, este foarte probabil ca Antonescu şi PNL să rămână cu buza umflată ca după negocierile pentru formarea guvernului post-Tăriceanu. Strategic, Antonescu ar putea câştiga mai mult dacă s-ar poziţiona radical împotriva lui Geoană, pentru că el este adevăratul adversar în turul 1. Atât timp cât în sondaje Geoană este în continuare sub scorul PSD, Antonescu ar mai putea, teoretic, spera. Pe de altă parte, este halucinant să crezi că Băsescu nu va scoate un 34-35% în primul tur, care automat îl duce în turul 2.
• Strategia PNL vorbeşte foarte puţin despre tipul de mesaj care va fi transmis în campanie. E adevărat, se vor imagina noi măsuri anti-criză, dar la momentul ăla s-ar putea ca lumea să fie atât de saturată de acest concept încât să nu le ia prea mult în seamă. Făceam în martie câteva sugestii (aiciaici) care, aşa cum s-a dovedit, nu au fost utilizate mai deloc de candidatul Antonescu. şi
• Overall, strategia penelistă nu proiectează decât un partid depăşit de evenimente, cu o retorică ameţitoare, cu lozinci de genul "facem în lunile astea reconstrucţie în filiale şi scoatem scor bun în noiembrie". Pe scurt, o strategie făcută la plesneală de un partid care se află de prea mult timp în vacanţă.

• Scriam acum 13 zile! că demisia doamnei Ridzi este cel mai raţional lucru cu putinţă pentru toată lumea, şi în primul rând pentru PD-L. Între timp scandalul a escaladat atât de mult încât înclin pe de o parte să-i dau dreptate lui Stolojan cum că deja nu mai contează dacă este sau nu demisă, prejudiciul de imagine a fost oricum creat. Pe de altă parte, nu poţi să nu proiectezi şi eventuale alte scenarii în jurul cazului
• Spre exemplu, în marja întârzierii deja suspecte cu care DNA-ul reacţionează în acest caz, cea mai bună poziţie a adversarilor din PSD şi PNL ar fi tergiversarea lucrurilor în Comisia Parlamentară condusă de Alina Gorghiu. Cu alte cuvinte, să nu finalizeze ancheta săptămâna care urmează aşa cum am auzit, cu verdictul de începere a urmării penale. Ar fi o capcană să grăbească decizia pentru că s-ar putea face din nou auzite refrenele de genul "Parlamentul îşi permite să dea verdicte juridice", deşi asta e legea în România pentru miniştrii care sunt şi parlamentari. În cazul în care PSD şi PNL amână verdictul şi continuă lucrările în comisie, este posibil ca vechea gardă din PD-L să reuşească în fine să o forţeze pe Ridzi să demisioneze
• Consecinţe: atât timp cât nimeni nu a măsurat sociologic efectele, ne dăm doar cu presupusul. Este clar că perjudiciul de imagine asupra taberei Băsescu-PDL este semnificativ, dar este la fel de adevărat că aceştia mizează pe o lege nescrisă a comportamentului maselor, şi anume că astfel de lucruri se uită în 2-3 luni. Nu însă dacă adversarii profită la maxim de vulnerabilitatea PD-L-ului. În afară de tergiversarea la nesfârşit a anchetei parlamentare (fapt care ar presupune o voinţă de fier numai şi dacă ne gândim că oamenii ăia vor şi ei în concediu), cazul Ridzi ar putea fi construit şi ca o platformă perfectă pentru un gest extrem al PSD..Imaginaţi-vă cum ar suna un ultimatum de genul "Demiteţi-o pe Ridzi sau ieşim de la guvernare, nu putem să ne asociem cu miniştri suspecţi de corupţie şi imoralitate". Bănuiesc totuşi că PSD-iştii nu se gândesc la aşa ceva, atât timp cât la guvernare criza se resimte altfel..
• Ultima observaţie priveşte tabloul mai larg al scenei politice româneşti: actuala configuraţie politică este clar depăşită şi mutaţiile pe stânga şi pe dreapta sunt inevitabile. Întrebarea este când se va întâmpla acest lucru. Căci odată cu prezidenţialele de anul ăsta se termină obositorul ciclu electoral ce tot durează din 2007 încoace şi aşezări ar trebui să aibă loc. Este clar că dacă acum s-ar înfiinţa un URR bine administrat şi mediatic, s-ar câştiga până la 10% din voturi, cu efecte devastatoare asupra PDL în primul rând, dar şi asupra PNL. Este clar că dacă Băsescu pierde cursa prezidenţială, PD-L-ul se scindează. Este clar că PSD-ul va trece prin furtuni interne copleşitoare dacă Geoană nu ajunge preşedinte al României. Este clar că PNL-ul este deja în moarte clinică şi doar o mână de la PDL sau PSD îl mai poate atrage la liman. Cazul Ridzi are meritul de a ne fi devolat încă o dată prăpastia partitocraţie-societate în România.

Aşa cum mă aşteptam ieri a fost cea mai bună zi din line-up BestFest-ului de anul ăsta, fie şi pentru că am avut 2 nume mari care au dat aproape tot: Franz Ferdinand şi Orbital. Câteva mostre FF mai jos (mulţumiri din nou Romanitzza) Remarcabil a fost, as expected, şi Ulysses iar dezamăgirea a fost absenţa asta: Despre Orbital nu am multe cuvinte, au fost pur şi simplu fabuloşi, finalul perfect pentru o seară perfectă. Felcitări organizatorilor că i-au programat după Franz Ferdinand. Mostre: La final câteva mostre de Santana live: p.s. În general sunt de acord cu cronicile Metropotam, mai puţin cu asta. Băieţii de la Alternsofera chiar dau clasă multor trupe româneşti şi au fost foarte buni şi ieri. E a doua cronică care mă enervează după cea de la Grimus, la fel de nejustificată.

Mulţumiri: Romanitzza şi horaţiu slăvescu

Concertul Moby de aseară a fost perfect, similar probabil celui cu Faithless din primul an al BestFest-ului. Les Elephantes Bizarres şi Grimus au fost revelaţiile aşteptate, definitely de ascultat în continuare, în timp ce Ayo şi Polarkreis nu m-au impresionat. Motorhead ar fi fost tari dacă ai fi savurat genul, oricum merită respect pentru performance-ul de aseară. În seara asta ne vom delecta cu Franz Ferdinand care ar trebui să compenseze prestaţia un pic dezamăgitoare a Killers din prima seară. Vom mai avea Alternosfera din Republica Moldova (foarte promiţători de ani de zile), AB4 reveniţi după o perioadă de pauză prelungită, Gabriela Cilmi şi Oceana care ne vor delecta cu vocile, revelaţia britanică Klaxons("Not Over Yet" e genială) şi la final Orbital, probabil un final de chill perfect după hărmălaia de la Franz Ferdinand. So it will be great. Mai jos o selecţie din artiştii acestei seri, de unde puteţi remarca că Gabriela Cilmi poate cânta "Whole lotta love" sau că Orbital poate face un show comparabil cu cei de la Chemical Brothers (piesa "Satan"). Enjoy!

Ieri a fost frumos dar parca prea multă ploaie. În plus, Killers nu s-au ridicat chiar la înălţimea aşteptărilor insistând prea mult cu piese de pe noul album mai puţin fericit. Dacă mai adaug şi nemulţumirea că nu au cântat "Tranquilize" îneţelegeţi de ce spun că showul Kaiser Chiefs de anul trecut a fost mai bun. Îmi pare rău că nu am apucat să prind mai mult de 2 piese White Lies, fireşte din cauza ploii. Astăzi va fi o zi interesantă pentru că se produc 3 trupe necunoscute la noi, din care 2 româneşti (Les Elephantes Bizarres şi Grimus) şi una cu mare succes în Germania (Polarkreis 18). Ar mai fi Ayo care sună foarte bine dar sunt sceptic în privinţa live-ului, clasicii Motorhead (nu sunt mare fan, dar cine ştie) şi mult aşteptatul Moby. Mai jos câteva mostre din fiecare. Şi la sfârşit piesa The Killers care n-a mai fost cântată ieri:( Bonus: prima piesă din concertul Killers când încă mai ploua torenţial..

I'll be there