Paralele//Paralele

• UK: Conservatorii (EC-UEN) 24 mandate, Laburiştii (PES) 15 mandate, Liberal-Democraţii (ALDE) 10 mandate, UKIP (ID) 10 mandate, Verzii 10 mandate
• Olanda: Partidul Libertăţii (populist de dreapta - non-afiliat încă) 6 mandate, Apelul Creştin-Democrat(PPE) 5 mandate, Partidul Muncii (PES) 4 mandate, D66 (ALDE) 3 mandate, Partidul Liberal al Poporului (ALDE) 2 mandate, Partidul Socialist (Stânga Unită, comunişti) 2 mandate, Verzii 2 mandate, Creştin-Democraţi (ID) 1 mandat

Aici.

• PSD să nu iasă de la guvernare. Băsescu nu poate candida independent în timp ce guvernarea este exercitată minoritar de PD-L
• Elena Băsescu să nu fie terfelită în alegerile europarlamentare, şi probabil nu va fi
• Scorul în sondaje să-l menţină la un minim de 35%

1. PD-L

• începutul campaniei a arătat un partid mai responsabil şi mai dispus în a se lansa într-o dezbatere autentică pe teme europene. PD-L era gata încă de la început cu o platformă-program pentru aceste alegeri şi cu un site dedicat activităţii europene a partidului
• provocat de PSD şi PNL, PD-L a ales şi el calea internă, calea dezbaterilor populiste, cu atacuri la adversarii politici şi cu un Traian Băsescu mult mai activ
• promisiunile electorale de genul "Prima casă" sau "Salarizarea unitară şi echitabilă" au permis PD-L să facă agenda publică o perioadă
• Conceptul campaniei orientat în jurul "familiei" nu a contat foarte mult, fiind prea vag, greu de înţeles şi prea puţin menit a mobiliza electoratul
• Deşi lista PD-L cuprinde nume grele ca Stolojan, Macovei, Preda, TRU, la televizor i-am văzut mai des pe mai merituoşii Alexandru Nazare (locul 14 pe listă) sau Daniel Funeriu (locul 16 pe listă), dovadă clară a inconsistenţei pe care am acuzat-o mai demult vis-a-vis de componenţa listei partidului. Mai mult, primii 4, starurile listei PD-L, nu au adus mai multă substanţă dezbaterilor, intelectualii fiind plaţi şi plcitistitori, fără a mai spune că nu prea au ce să comunice despre Europa şi activitatea concretă din Parlamentul European. Macovei în schimb şi-a jucat cât poate, şi cu mijloacele de comunicare pe care le deţine, cartea liderului european, ripostând atacurilor conncertate de la PSD şi PNL în privinţa situaţiei extrem de dificile din justiţia românească
• Overall, PD-L a profitat la maximum de rolul de primadonă la guvernare, a folosit tactica evenimentelor controlate de lansare şi a uzat tradiţional de aportul preşedintelui Băsescu

• Ca de obicei o campanie plată, cu multe promisiuni şi ieşiri publice, dar fără substanţă
• Campania PSD s-a axat primordial pe poziţionarea candidatului prezidenţial Geoană şi abia mai apoi pe promovarea candidatului de care, nu-i aşa, avem atâta nevoie..Adrian Severin
• PSD s-a dovedit destul de impotent în a transmite mesaje utile. O ţară ca România chiar are nevoie de cât mai multă susţinere din partea stângii europene atât timp cât suntem interesaţi de un buget european cât mai darnic cu România şi în particular de menţinerea bugetului Politicii Agricole Comune, care cel mai probabil va scădea din 2014. PSD nu a fost însă în stare să profite de situaţie, aruncând gloanţe oarbe de genul "dreapta europeană e vinovată pentru criză" sau "Comisia Europeană dominată de dreapta e suspectă de corupţie". La fel PSD nu a profitat de scindarea grupului PPE-DE prin anunţata plecare a Conservatorilor britanici şi a liberalilor cehi, preferând în schimb să se ralieze demersului execrabil al PES-ului excelent demolat aici de Cristi Ghinea
• PSD a câştigat foarte mult la capitolul vizibilitate prin prezenţa masivă pe outdoor şi prin acelaşi concept rudimentar dar unitar folosit şi la parlamentare

• O campanie simplă, fără sclipiri, dar posibil eficientă. PNL s-a poziţionat ferm ca adversar al Coaliţiei de guvernare şi s-a adunat în jurul liderului Crin Antonescu, mizând pe popularitatea în creştere a acestuia (cel puţin la începutul campaniei)
• Deşi a beneficiat de câţiva candidaţi foarte ok (Adina Vălean şi Renate Weber în primul rând), PNL nu a reuşit să transmită publicului educat şi interesat cu adevărat de Europa preocupările europene ale partidului, mulţumindu-se să joace unica carte a prezidenţiabilului Crin
• Suprapunerea cu agenda internă pe un ton mai serios a avut loc abia lunea din ultima săptămână de campanie, când deja nu prea mai conta. Între timp, sondajul INSOMAR arăta un lider Antonescu prăbuşit cu aproape 5% de la ultima cercetare şi pentru prima dată sub scorul partidului.
• Deşi a fost suprinzător de vizibil în Bucureşti, nu ştiu exact care e situaţia în ţară. Este posibil ca scorul potenţial al partidului să fi crescut la un 25% în Bucureşti, dar prezenţa la vot va diminiua proporţiile acestui scor.

• Campania nu pare a fi schimbat mare lucru în preferinţele electorale. Determinantul principal al votului va fi capacitatea de mobilizare a electoratului şi aici PSD şi PD-L stau cel mai bine. Nu trebuie uitat şi că ziua de luni 8 iunie este liberă, şi probabil nici faptul că se poate vota şi în afara localităţii de domiciliu nu îi va face pe alegători să se prezinte la vot dacă au preferat o scurtă vacanţă. Aviz în primul rând PNL-ului
• Turismul electoral şi votul multiplu vor fi şi ele determinante. Vom auzi numeroase acuzaţii de fraudare a alegerilor
• La sfârşit, este foarte posibil să asistăm la o nouă luptă mediatică între PSD şi PD-L dacă PSD ia 12 mandate, iar PDL 11+1(EBA). Să nu uităm că imediat după euro-alegeri va trebui nominalizat Comisarul European din partea României (cel puţin în culise)
• Este posibil ca în pofida elanului din ultimele luni, PRM şi Becali să nu câştige cei 6% care le-ar asigura 2 mandate în Parlamentul European. Este la fel posibil ca pe o prezenţă foarte redusă UDMR să ia 10%, adică 3 mandate în Parlamentul European

• Dreapta românească există! Şi CDR în 1996-2000 şi Alianţa D.A. în perioada 2005-2007 şi PNL în perioada 2007-2008 au administrat ţara pe o filosofie economică mai degrabă de dreapta. Trebuie să avem în vedere din start nuanţarea noţiunii de "dreapta" pentru că un câmp ideologic "pur" de dreapta nu există nicăieri în lumea democratică. Cele mai importante măsuri de şoc, şi mă refer la privatizările şi tăierea nodului gordian al vechiului sistem economic moştenit din epoca comunistă (1996-2000) şi cota unică de impozitare şi retragerea progresivă a statului din economie (2004-2008), au fost luate de coaliţiile de dreapta. Încă o observaţie aici: PD în perioada 96-2000, deşi identificat ca partid de centru-stanga, a participat la actul politic al reformei economice, mai ales prin mandatul lui Berceanu la Ministerul Industriilor. E adevărat însă că PD a rămas atunci fidel crezului de stânga în privinţa problemei proprietăţii, între timp şi-a ajustat poziţia.

• Este simplu să spunem că PNL în ultimii 2 ani, şi PD-L de 6 luni încoace aplică politici de stânga, uitându-se şi de anumite obstacole conjuncturale: PNL a condus de facto într-o coaliţie parlamentară cu PSD, iar PD-L este primul jucător guvernamental în faţa crizei acute economice. Eu nu pot decât să salut alternativele prezentate acum de PNL dar sincer nu ştiu dacă sunt şi fezabile pentru actuala perioadă în care încăsările la buget înregistrează un minim istoric pentru perioada post 2000. Se spune deseori că PNL a guvernat pentru electoratul de stânga, asistat, uitându-se faptul că acelaşi PNL nu a pus mai deloc beţe în roate mediului de afaceri. Fiscalitatea a atins cele mai scăzute cote în 2008 (inclusiv în privinţa contribuţiilor sociale), Guvernul redistribuind poate excesiv de mult veniturile la buget categoriilor asistate. Dar de aici si până a spune că PNL a fost anti-dreapta este ca de la cer la pământ. E de ajuns să amintim cotele record ale FDI din perioada 2007-2008 pentru a combate un asemenea punct de vedere. În privinţa guvernării PD-L, lucrurile trebuie infinit mai mult nuanţate din cauza conjucturii politico-economice: coaliţia la guvernare cu PSD, alegerile prezidenţiale din toamna, criza economică, toţi aceşti factori relativizează la maxim o opţiune ideologică pură în actul de guvernare.
• Lucrarea lui Dragoş Aligică şi Valeriu Stoica, "Reconstrucţia dreptei", este fundamentală pentru politica românească. Am citit şi eu pagini bune din ea şi promit o recenzie mai aprofundată când o termin. Cu toate acestea, nu pot să nu o consider şi un act politic de legitimare a PDL ca unica forţă politică de dreapta în România şi PNL ca uzurpator al liberalismului istoric în România. Motivaţia autorilor este mult prea partizană pentru a fi luată în serios. Adevărul e că ambele partide au resorturi clare de dreapta în exprimarea lor politică, şi numai disensiunile contextuale i-au îndepărtat unii de alţii.Că devierile spre stânga există şi la PNL şi la PDL în actul guvernării, explicaţia ar trebui s-o căutăm şi în gradul de cultură politică existent în România. Atât timp cât piaţa va cere măsuri de stânga, orice partid major la guvernare sau în opoziţie va încerca să îi îndeplinească aşteptările. Important e în ce pondere..