Paralele//Paralele

Legat de subiectul anterior, citesc cu stupoare declaraţiile lui Severin din EVZ prin care îşi arogă meritele pentru rezoluţia adoptată de Parlamentul European. Pentru rigoare, aveţi aici textul pe care Severin şi-a pus semnătura. Printre altele, "Welcomes the initial efforts of the Romanian Government to react with calm to the tensions which thus arose and to restore good neighbourly relations between the two countries; deeply regrets, however, the initiatives of President Basescu to speed up the procedures for those Moldovan citizens applying for Romanian citizenship, which are contrary to the efforts to reduce those tensions". Cu alte cuvinte, rusofilul Severin critică o politică oficială a României numai pentru a-i da peste nas preşedintelui Băsescu. Acesta este personajul din PSD care trage toate sforile pentru a deveni comisar european.. credit poză: http://www.tiraspoltimes.com/files/images/adrian_severin.jpg

• Demersurile ISP şi CADI sunt în continuare salutare, cu atât mai mult cu cât sunt singulare în spaţiul ideilor politice din România. Din acest punct de vedere PNL face o mare greşeală izolându-se de mediul academic şi abandonând instituţii gen ISL, ILI sau Fundaţia "Horia Rusu" care în trecut contribuiau la propagarea ideilor de dreapta
• Pe de altă parte, nu pot să nu constat cu tristeţe că întreprinderile ISP şi CADI sunt irelevante deocamdată pentru acţiunea politică. Chiar dacă mai vezi un Berceanu sau Videanu la astfel de dezbateri, asta nu înseamnă că PDL tratează cu seriozitate munca think-tank-urilor coordonate de Valeriu Stoica.
• De ce fetişizare? Pentru că aici trebuie să aduc nişte critici şi intelectualilor altfel bine intenţionaţi, dar prea puţin ancoraţi în realitatea noastră politică. Oameni ca Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu, Ungureanu, Preda, Stanomir şi chiar Sever Voinescu sunt toţi de bună credinţă dar operează de multe ori cu exagerări. Aşa cum este bunăoară pretenţia domnului Liiceanu expusă de Cristi Pătrăşconiu aici. Ideile politice nu pot fi impuse cu forţa, ele trebuie propagate pe toate canalele posibile, iar rolul think-tankurilor trebuie să fie fundamental în acest sens. La fel cum aceste think-tankuri trebuie să înceapă să construiască şi rapoarte de analiză economică, studii de impact pentru anumite măsuri, policy reports şi alte questii de acest gen. Simplul fapt de a emite un discurs eminamente filosofic despre definiţia dreptei contemporane şi proiecţia sa în viitor nu va face din aceste think-tankuri instrumente utile pentru partidele româneşti, şi-aşa mult prea puţin instituţionalizate şi mult prea puţin dispuse a accepta inputuri din afară
• Fetişizare pentru că unii intelectuali de dreapta, TRU notabil, încă mai ordonează retorica doctrinară la graniţa comunism(mai nou socialism) şi anti-comunism (socialism), când de fapt dreapta europeană se armonizează de decenii cu achiziţii din stânga spectrului politic. "Welfare state-ul", "ecologismul" şi chiar "affirmative action" sunt de mult timp acceptate de doctrinele de dreapta din mainstream. Pentru a se adapta evoluţiilor din societate, conservatorismul a fost extrem de pragmatic după al doilea război mondial, câştigând astfel bătălia ideologică cu liberalismul pe palierul de dreapta. O "dreaptă" neatinsă de microbul socialist nu există nicăieri în lumea democratică. Iată de ce consider că cea mai importantă idee din spaţiul de dreapta post 1990 a fost cea lansată de Stoica cu privire la "federarea tuturor curentelor de dreapta într-un mare partid sau într-o uniune de partide"
• Legat de distincţiile foarte bine creionate aici şi aici de Bogdan Duca, cred că neoconservatorismul nu poate fi o opţiune pe termen scurt în România, mai ales după eşecul din Statele Unite. Mai degrabă o opţiune de dreapta moderată, în temeiul liberalismului conservator (clasic, neoliberal) şi al conservatorismului compasiunii poate câştiga confruntarea politică cu stânga românească
• În încheiere, şi o laudă la adresa lui Liiceanu, cel care a declarat că cea mai mare problemă a României este absenţa cetăţeanului cultivat. Cu alte cuvinte, nivelul extrem de scăzut al culturii politice, şi aş adăuga, chiar în rândul clasei politice. În aceste condiţii, sugerez călduros oamenilor din ISP şi CADI să pună bazele unei şcoli politice care să crească tineri în spiritul ideilor de dreapta. Poate aşa demersurile lor ar avea şi o finalitate practică

credit poză: http://1.bp.blogspot.com/_Bdy9Qkc40jY/ScJ9R6Ahd4I/AAAAAAAAAmA/G106J1QvYhs/s400/conservative.jpg

Se pare că cei de la "Bucegi" au intuit acum vreo 2 ani puseurile de comunicare politică ale PDL în plină guvernare haotică şi înainte de alegerile europene:) Enjoy!

• "PDL la bine şi la greu" - PDL cerşeşte practic solidaritatea electoratului lovit de criză. Îmi aduce aminte de unul din imnurile lui Dinamo "Fie vreme bună, fie vreme rea, câini până la moarte şi dincolo de ea". Rămâne de văzut care este nucleul dur al partidului (al lui Băsescu) care ar putea marşa la un astfel de mesaj defetist.
• "PSD - alege bine". PSD demonstrează din nou ingeniozitate în a nu transmite nimic într-o campanie electorală, bazându-se probabil pe metodele "specifice" de aducere la vot a electoratului dur.
• "PNL - Apărăm interesul tău în Europa"..banal, redundant şi oarecum defetist, adică pleacă de la premisa că românii trebuie apăraţi în Europa (spre deosebire de PDL care va promova mai mult mesajul Europa ne ajută). Parcă e mai prost decât "România mândră şi prosperă" de la recentele euroalegeri

Acum 2 luni mă aşezăm contra opiniei generale din blogosfera politică afirmând că TRU şi Preda sunt 2 candidaturi de imagine, dar fără prea multă substanţă politică. Mai mult, afirmam negru pe alb că locul intelectualilor simandicoşi nu prea este la Bruxelles, unde este nevoie de multă muncă de rutină, de networking, de flexibilitate. Exact aceste atribute lipsesc de la cei 2 mai sus enunţaţi, cu o rezervă apreciabilă în cazul lui Cristian Preda. După 2 luni rămân la aceeaşi opinie alimentat şi de ultimele apariţii mediatice ale celor 2. Să le luăm pe rând:

1. Cristian Preda la dezbaterea CRPE din 27 aprilie:

-" Actuala arhitectura politica a UE a esuat pentru ca dezbaterea a fost prost organizata. O tema pe an, spune Preda citandu-l pe Larry Siedentop. - Va fi o participare mica la alegeri si vom avea parte de o cota care sper sa nu fie minimul istoric. E o oboseala dupa prea multe convocari la vot. E si o tendinta europeana. Ma astept la o participare de 20%. Mi-e teama sa nu fie mai putin. - E foarte interesant faptul ca ci mai multi isi asuma mai ales chestiunea discriminarii. Multi vad relatia cu Europa ca una exterioara: Noi la Bucuresti si Europa in alta parte. - Ma astept la un esec al tratatului de la Lisabona. Sunt foarte sceptic, desi imi doresc sa reuseasca. Trebuie sa gasim o formula de depasire a unui posibil esec pe acest fond de scepticism general si criza. - Extinderea nu a dus la o aprofundare a Uniunii. Extinderea trebuie stopata si pentru decenii Europa trebuie sa aiba granite foarte clare. Intrarea in zona Schengen este o prioritate. - M-as bucura sa gasim in PE o solidaritate dincolo de rivalitatile politice din Romania. Raman un liberal convins. "

• CONCLUZIE: Domnul Preda, care anterior se declara doritor de a activa în Comisia pentru Afaceri Externe din PE şi de a ocupa dacă i s-ar propune un post de comisar european, declară nonşalant că extinderea UE nu trebuie să continue pe termen scurt şi mediu. Cu alte cuvinte adio Croaţia, adio Macedonia, adio Albania, şi, de ce nu, adio Moldova şi Ucraina. De Turcia ce să mai vorbim, presupun că în viziunea domnului Preda nici nu aparţine spaţiului geografic european, deci nu are ce căuta în UE. Poate este mai puţin important că poziţia domnului Preda contravine politicii externe promovate de România, numai că domnul în cauză nu ştie probabil că o asemenea declaraţie îl poate scoate definitiv din orice calcul pentru un post de comisar european. Pe scurt, e vorba de necunoaşterea praxisului birocratic european. Dacă va vorbi şi în continuare din cărţi, domnul Preda se va plictisi foarte curând de jobul de la Parlamentul European.

2. Traian Radu Ungureanu, aici

• "Din cîte am auzit şi văzut la Varşovia, Europa e o acumulare de probleme în creştere iar dreapta o direcţie tot mai puţin sigură de ea. Congresul Partidului Popular European, cel mai mare grup politic al Parlamentului European, a adunat tot ce are mai bun şi mai cunoscut dreapta occidentală şi răsăriteană. A lipsit tocmai suflul doctrinar. Cu excepţia cîtorva intervenţii, a fost, mereu, vorba despre o dreaptă aproximată şi acomodantă.
• Problema de articulare a dreptei e o problemă de încredere. Nimeni nu mai are curajul să afirme valorile economice, morale şi politice ale dreptei clasice, deşi majoritatea vorbitorilor s-a declarat îngrijorată de resurecţia socialistă, în contextul economic dezastruos al ultimelor luni. Cu toate astea, de la Angela Merkel la Jose Manuel Barroso, toată lumea a ţinut să sublinieze afilierea la ceva ce se numeşte „economia de piaţă socială”, un concept care face parte, conform aceloraşi vorbitori, din valorile fundamentale ale „familiei popularilor europeni”.
• Gloria renăscută a acestui concept contradictoriu e un semn de nesiguranţă. Economia soicală de piaţă nu e nimic mai mult decît o încrucişare miciurinistă a pieţei şi social democraţiei. Cu alte cuvinte, dreapta oficială şi guvernamentală a îmbrăţişat un concept difuz cu care s-a deplasat, ca mai toate partidele spectrului politic, spre centru,în căutare de voturi şi omologare. Rezultatul e pervers: toată lumea politică lucrînd la centru, nimeni nu mai are relief şi identitate. Partidele devin variaţii minore ale aceluiaşi curent politic şi presează, practic, în aceaşi direcţie, chiar dacă adoptă trasee retorice diferite. Acest pan-conformism politic explică în mare măsură cinismul placid al electoratelor dar şi izbucnirile lui izolate spre extreme. În fond, marele teritoriu politic al dreptei a rămas disponibil sau, mai precis, a fost scos la licitaţie de partidele care reclamă ulterior ascenisunea „radicalilor” şi a „extremiştilor”. Fenomenul e vizibil, cauzele mai puţin.
• Însă problema declinului politic şi a ezitărilor dreptei europene e complicată de apariţia Estului, o zonă adusă în Europa cu enormul handicap de creştere provocat de tirania socialistă dar şi un spaţiu care se aştepta să găsească în Vest valorile pure ale capitalsimului şi democraţiei. În locul lor, Estul a constat şi constată, cu surpriză, că găseşte, de multe ori, prescripţii socialiste adoptate sub pretextul „ modernizării dreptei”. De aici, iritarea discretă a cîtorva din liderii politici răsăriteni prezenţi la Congresul PPE, la Varşovia. E vorba, în primul rînd, de Donald Tusk, Primul Ministru al Poloniei şi gazda întîlnitii, care a ridicat fără întîrziere problema Estului şi a vizibilităţii sale reduse în planurile anti-criză ale Europei ( mai exact, ale nucleului franco-german). Tusk a trimis decis la experienţa dezastrului socialist al anilor 1945-1989. Mesajul cuprindea, nerostit, întrebarea: de ce cochetează dreapta europeană cu socialismul? Lăsînd la o parte efuziunile roamantice ale lui Silvio Berlusconi, tema şi întrebarea n-au fost sesizate...."
• CONCLUZII: Domnul Ungureanu nu face decât să repete mai vechile sale teze ultra-conservatoare care nu îl vor face prea iubit în grupul extrem de pragmatic al popularilor europeni. Domnul Ungureanu ar trebui să studieze mai mult istoria acestui extrem de eterogen "Partid Popular European" şi să se întrebe dacă substanţa dreptei tradiţionale, reacţionare şi ultra-liberală economic pe care o mistifică în scrierile sale a fost vreodată prezentă în acţiunea politică a grupului popular european. Îi mai reamintesc că poate cel mai important partid politic european din PPE, şi am numit aici CDU-ul german, se defineşte cu mândrie ca "Die Mitte", adică "Centrul", iar "economia socială de piaţă" este principiul inventat tot în Germania de ministrul creştin-democrat al Economiei, Ludwig Erhard, chiar în timpul guvernului Adenauer, unul dintre părinţii fondatori ai UE (şi ai PPE). Overall, analiza domnului Ungureanu transpiră a lipsă de simţ politic, a talibanism ideologic şi a naivitate. Alături de domnul Preda, Ungureanu va fi în PE doar un intelectual frustrat care idolatrizează cauza periferiei est-europene. Cât despre crezul său de dreapta, i-aş recomanda să îmbrăţişeze, alături de bunul prieten Avramescu, cauza Conservatorilor britanici, a celor cehi şi probabil a fraţilor Kaczinski din Polonia. Sau ar mai putea fi un contributor academic în European Ideas Network. La masa jucătorilor importanţi din PPE, acolo unde se împart funcţii, poziţii şi influenţă, domnii Ungureanu şi Preda nu vor avea ce căuta
• Ca o ultimă concluzie, vă recomand dezbaterea despre Reconstrucţia Dreptei organizată mâine de Institutul de Studii Populare şi CADI

credit poză: http://www.epp.eu/Logo/logo_epp.jpg UPDATE: Despre dreapta românească şi aici la Cristi Pătrăşconiu

1. Mai întâi miza alegerilor:

• vor determina ordinea în blockstarturi pentru alegerile prezidenţiale din toamnă, percepute ca cele cu adevărat relevante
• dacă PDL pierde primul loc la nivelul mandatelor câştigate, semnalul pentru realegerea lui Băsescu va fi extrem de prost
• dacă PSD câştigă cele mai multe mandate intră cu şanse extrem de mari în cursa pentru detronarea lui Băsescu
• dacă PDL câştigă un scor concludent, de peste 33%, are şanse mari să nominalizeze un comisar al României cu portofoliu important în viitoarea Comisie Barroso
• scorul partidelor va arăta şi percepţia românilor vis-a-vis de prestaţia la guvernare a PDL în primul rând, dar şi a PSD
• prezenţa la vot şi structura electoratului prezent la vot vor arăta în ce măsură "majoritatea mută" poate fi capacitată electoral pentru alegerile din toamnă, sau în ce măsură votul negativ poate determina outcome-ul alegerilor din toamnă
• alegerile vor calibra şi rolul partidelor româneşti în grupurile europene din Parlamentul European: PDL, PSD şi PNL au şansa de a se menţine în Top 5 al mărimii în interiorul grupurilor Popular, Socialist şi Liberal, fapt care va aduce şi mai multe funcţii importante în noua configuraţie a PE

• aşa cum am spus şi în "miza alegerilor", PDL este partidul cel mai expus la outcome-ul euroalegerilor, ele putând fi un "galop de sănătate", dacă câştiga 11+1 mandate, sau o "reeditare a alegerilor pentru Primăria Bucureşti de anul trecut", dacă câştigă doar 9+1 mandate. Situaţia de mijloc ar fi câştigarea a 10+1 mandate, iar PSD 11, fapt care ar permite PDL să spună că nu a pierdut în faţa PSD
• aceste alegeri vor arăta popularitatea politicilor guvernului Boc, sau mai precis la ce nivel a ajuns percepţia negativă la momentul mai-iunie 2009. Dacă aceste alegeri vor reprezenta un dezastru pentru PDL este posibil să avem drept consecinţe imediate o remaniere guvernamentală (Pogea out în primul rând, Berceanu şi Videanu apoi) sau , de ce nu, chiar o demisie a premierului şi înlocuirea lui cu vedeta Elena Udrea, aflată pe cai mari...
• campania PDL pentru euro-alegeri este cea mai greu de construit pentru că partidul este la guvernare într-o perioadă foarte grea, pentru că familia politică europeană din care face parte este percepută mai degrabă ca "neprietenoasă" faţă de România şi pentru că va trebui din nou să joace "singur contra tuturor"
• principalele asset-uri: spre deosebire de alte dăţi, numele propuse pe lista PDL pot aduce voturi (Macovei, Preda, Stolojan în primul rând) ; guvernarea îţi oferă şi beneficii, mai precis resurse instituţionale şi financiare care pot capitaliza voturi ; baza locală a PDL este destul de bine organizată şi primarii şi şefii de CJ-uri PDL pot aduce numeroase voturi
• principalele slăbiciuni: există numeroase "vulnerabilităţi" pe lista PDL ; factorul EBA va influenţa probabil negativ scorul PDL ; presa este mai degrabă ostilă partidului ; prestaţia la guvernare este cel puţin "neconvingătoare"

• PSD poate fi principalul câştigător al alegerilor dacă ia măcar 11 mandate de europarlamentar
• asset-uri: prezenţa foarte bună în teritoriu, unitate, presă mai degrabă favorabilă, jocul dublu care îl face atât partid de guvernare cât şi principalul actor de opoziţie, probabila campanie unitară şi populistă la nivelul întregii ţări
• slăbiciuni: nici de această dată PSD nu va reuşi să aducă voturi din rândul nehotărâţilor, lista este destul de ştearsă, este posibil ca o parte redusă a electoratului "tradiţional" să fi defectat la PRM (Vadim şi Becali) sau chiar la liberali (în mediul rural)

• pentru prima dată va testa "brandul" Antonescu dar şi capacitatea partidului de a se revigora şi de a juca un rol important pe scena politică
• pentru PNL este capital să obţină un minim 14-15%
• pentru PNL aceste alegeri pot reprezenta şi începutul rebrandingului doctrinar şi european dacă alege să facă reorientarea spre PPE sau Mişcarea pentru Reformă Europeană alături de Conservatorii britanici
• asseturi: prospeţimea şi oarecarea popularitate a liderului, posibila capitalizare a voturilor nemulţumiţilor de actualul Guvern, mai ales în rândul electorilor "de dreapta", presa favorabilă
• slăbiciuni: proasta organizare în teritoriu şi delăsarea tradiţională, probabila capitalizare a voturilor nemulţumiţilor de către PRM, problemele în a aduce la vot electoratul tradiţional PNL, lipsa resurselor financiare sau diminuarea lor faţă de momentul când guverna

• probabila surpriză "plăcută" a euro-alegerilor, probabila revenire a lui Vadim în mainstream
• scorul PRM va depinde de organizarea în teritoriu, de resursele financiare implicate şi de posibilităţile de expunere mediatică oferite tandemului Vadim-Becali
• va fi probabil principalul promotor al euroscepticismului şi al naţionalismului "creştin" în această campanie

• "Lista unităţii" cu Tokes în frunte poate aduce Uniunii 10% din voturi (datorită prezenţei scăzute)
• totuşi această campanie va diminua gradul de frecventabilitate al Uniunii pentru alianţe cu celelalte partide ca urmare a retoricii revizioniste de genul "avem nevoie de un plan Ahtissari în Secuime" lansate de pastorul Tokes

• candidatura ei prezintă foarte multe riscuri atât pentru brandul "Băsescu", cât mai ales pentru PDL care poate pierde formal întâietatea în faţa PSD
• principalul ei asset ar fi absenţa totală din talk-skow-urile de campanie şi miza pe evenimente mediatice "controlate"
• este greu de imaginat că nu va strânge cele 3 şi ceva la sută voturi izbăvitoare

• "banii de la Europa" prezentaţi de toate partidele ca "panaceu universal al salvării" în faţa crizei economice
• atacurile "ideologice": PSD va ataca familia europeană pentru ostilitatea la adresa României, PDL va riposta prin atacuri la adresa Socialiştilor (de exemplu în chestiunea Republica Moldova) dar şi prin revendicarea poziţiei de cel mai important grup politic european pentru PPE
• agricultura, subvenţiile, cum se vor bate europarlamentarii români cu Europa pentru a nu fi pierute fonduri pentru fermierii români
• Euro, aderarea la Schengen, Mecanismul de Cooperare şi Verificare , politica energetică (Nabucco)-teme pentru talk-show-uri
• Moldova
• Rolul României în UE

• nici eu nu sunt de acord cu politicile forţate de consolidare fiscală puse în aplicare de guvern prin vocea ministrului Pogea. Ştiu că ele se suprapun pe condiţionările FMI, dar asta nu explică lipsa de imaginaţie a guvernanţilor în a desena nişte politici publice care să lase totuşi sectorul privat să funcţioneze
• nu agreez nici revărsarea mediatică a doamnei Udrea în calitate de şef al unui minister pentru care mi-e încă greu să găsesc motive utile de funcţionare
• în general deplâng lipsa de viziune şi de coerenţă din politicile acestui guvern, mai ales având în vedere că traversăm un an de criză economică, an în care guvernul ar fi trebuit să se implice mai mult şi mai eficient în identificarea unor soluţii reale

• care este agenda alternativă a opoziţiei? Şi aici mă refer atât la opoziţia formală (PNL şi UDMR) cât şi la cea informală, recte PSD. Dacă o moţiune de cenzură inutilă ca cea depusă de PNL şi UDMR ar trece, ce program de guvernare am avea în loc?
• Unde este guvernul din umbră al Opoziţiei?
• de ce de la planul Tăriceanu de măsuri anti-criză nu a mai existat nicio propunere alternativă pentru ieşirea din criză?