Graham Watson deconspiră inutilitatea PNL în ELDR şi ALDE

Etichete: , , , Publicat de adi_ocs on joi, 5 martie 2009 la 23:18

Citiţi şi voi interviul ăsta al şefului liberalilor din Parlamentul European şi veţi înţelege mai bine titlul. Eu fac doar o spicuire: "Liberalii nu urmăresc acum reducerea legislaţiei. Am făcut-o atunci când aveam economii aflate sub influenţa sovietică. Ceea ce liberalii au urmărit întotdeauna a fost nevoia de a avea societăţi (naţiuni) bine integrate la nivel comunitar, legitimitatea intervenţiei statului de a-şi proteja cetăţenii acolo unde piaţa nu mai este capabilă să funcţioneze din cauza unor factori sociali sau de mediu. Este acesta un moment bun pentru liberali? Ei bine, în timpul ultimei crize economice, cele care au scos Europa din această situaţie, au fost politicile propuse de John Maynard Keynes, un liberal britanic, iar astăzi toata lumea caută aceleaşi tipuri de măsuri pentru a scăpa de criza. Un Maynard Keynes modern poate ca ar acţiona puţin diferit. Ne-ar îndemna să investim în energiile regenerabile, să punem panouri solare şi generatoare eoliene pe acoperişurile tuturor caselor, şcolilor şi spitalelor, pentru a diminua dependenţa de gazul şi petrolul ruseşti. Cert este că mesajul ar rămâne mai mult sau mai puţin acelaşi: investiţi acum pentru a avea prosperitate în viitor, iar liberalii chiar asta fac!"... Cu alte cuvinte, ai noştri liberali hrăniţi cu preceptele Şcolii Austriece de către patronul spiritual Dinu Patriciu trebuie să îşi înghită în sân şi să facă mai nou apologia lui Keynes. Ce Hayek, ce von Mises, ce Friedman, să dăm statului cât mai multă forţă şi să aducem cu forţa venituri la buget. Acum îmi dau seama că PDL-ul putea face echipă bună cu PNL-ul la guvernare inventând accize pe brichete, telefoane mobile sau reviste porno. Că doar Remeş a inventat şi taxa pe scaun, nu? Pentru a vă convinge că preocuparea mea pentru direcţia greşită doctrinar în care merge PNL-ul este mai veche, vă invit la o retrospectivă: 6 posturi anterioare în care am tratat măcar tangenţial subiectul:
credit poză: http://2.bp.blogspot.com/_sH8ilp9VgJk/SScvgy95OSI/AAAAAAAAAOk/d0PzdMctNik/s320/pnl.jpg

10 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

Parlamentul European nu este "une tour d'ivoire"...

Etichete: , Publicat de adi_ocs on la 12:24

...pentru intelectuali. Asta apropos şi de "întrebarea" lui Cristi Pătrăşconiu de aici. Spunea cineva bunăoară că Traian Radu Ungureanu este înzestrat cu talent grămadă (în a scrie evident), dar este în acelaşi timp un tonomat de casă al partidului portocaliu. Dincolo de asta însă întrebarea mea e ce competenţe reale are domnul Ungureanu pentru a activa în Parlamentul European. Am sentimentul că inclusiv în presa "serioasă" din România persistă un grad de necunoaştere îngrijorător vis-a-vis de rolul şi activităţile Parlamentului European. Nu, nu vorbim de un for unde să perorezi idealuri, unde să faci gargară ieftină sau unde îţi trăieşti o sinecură. Vorbim de o instituţie unde trebuie să faci rapoarte, declaraţii, moţiuni, amendamente. Unde te consumi destul de mult în rutina zilnică. Unde trebuie să faci lobby permanent pentru iniţiativele tale. Poate domnul Ungureanu ar fi fost capabil să activeze ca ambasador la Londra, dar am mari dubii că poate fi într-atât de aplicat şi de dedicat pentru a face cu adevărat faţă la Bruxelles. Cam acelaşi raţionament îl aplic şi în cazul domnului Preda şi a oricărui intelectual care nu a dovedit până acum că are o cunoaştere a domeniului politicilor publice sau o minimă specializare. Până mai aflăm şi de alte candidaturi gen Patapievici, Liiceanu, Mihăieş sau, de ce nu, Ioan T Morar şi Pătrăşconiu, eu sunt foarte curios să aflu ce vor aceşti domni să facă la Bruxelles, în ce comisii doresc să activeze, care e viziunea lor pentru perspectiva bugetară 2014-2020, etc. etc. Despre idealuri se poate scrie şi de la Bucureşti..
p.s. nu am nicio problemă cu o eventuală candidatură a Alinei Mungiu Pippidi sau a Monicăi Macovei, ele fac deja parte dintr-o altă categorie, alături de Dăianu sau Weber
Later edit: se pare că şi Macovei şi TRU au acceptat (aici şi aici)

0 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

Sistemul politic românesc este până la urmă racordat la cel european...(II)

Etichete: , , , , , , , Publicat de adi_ocs on la 01:13

  1. Premisă din partea I: ne lamentăm ne lamentăm, dar uite că sistemul nostru politic e perfect racordat european dacă analizăm scorul partidelor noastre politice raportate la cel al familiilor politice europene de care aparţin. Cum observaţia este pur empirică, să procedăm la câteva explicaţii mai "profunde"
  2. Din punctul meu de vedere, toate cauzele actualei stări de fapt sunt circumscrise unei duble presiuni care a fost exercitată asupra sistemului nostru politic:
  • presiunea ciclului electoral: pentru prima dată după 90, partidele noastre au trebuit să dea test electoral după test electoral. În perioada 2004-2009 am avut 5 scrutinuri electorale (asta dacă nu contabiliăm şi alegeri parţiale, inclusiv cele din Bucureşti 2005 pentru Primărie). În mod natural, partidele au fost nevoite să se reinventeze, energizându-se altfel decât ar fi făcut-o în mod normal. În particular vorbind, sunt de acord cu cei care spun că viaţa internă în partidele noastre este aproape moartă între alegeri, numai că în acest ciclu nu a fost cazul. Mai mult, constanta raportare la aşteptările media şi ale populaţiei au făcut ca partidele româneşti să acorde mult mai multă atenţie unor nominalizări de candidaţi care altădată ar fi fost priviţi cu un surâs şi atât (Dăianu, Weber, Macovei, Mungiu Pippidi, Cristi Preda, Sever Voinescu, Toader Paleologu). Acum însă ele au fost percepute ca potenţiale lovituri de imagine şi de cele mai multe ori aşa a şi fost. Aceeaşi raţiune de frică în faţa opiniei publice a stat şi la baza adoptării unanime (şi populiste) a unui sistem electoral handicapat. În acelaşi corolar se înscrie însă şi succesul marilor partide în a coagula resursele financiare importante, astfel încât partidele mai mici să dispară ca relevanţă de pe scena politică. Noua realitate a însemnat într-adevăr şi un deficit mai mare de democraţie în interiorul partidelor, pentru că aflându-se în competiţie directă pentru resurse şi vouturi şi în tentativă continuuă de consolidare, partidele noastre s-au osificat şi omogenizat. La PSD cu voie de la baroni, la PNL cu mierea guvernării ispitind filialele, la PDL cu promisiunea unui guvern băsescian care până la urmă a şi venit. Nu în ultimul rând, această rezistenţă internă a partidelor (nici Geoană, nici Boc şi nici Tăriceanu nu au avut probleme reale în supremaţia lor internă) s-a întemeiat şi pe frica permanentă de spectrul căderii. Mai precis, fiecare partid s-a temut că odată intrat în disoluţie, există pericolul să ia calea PNŢCD-ului..
  • presiunea integrării europene şi a clauzelor de slavgardare: ori de câte ori UE a dat ultimatumuri, partidele noastre s-au cam executat. Cazul Năstase este simptomatic. Abia când a ajuns cuţitul la os (în vară există posibilitatea să ne fie tăiate fonduri dacă raportul pe MCV va fi la fel de prost ca cel intermediar din februarie), Năstase a primit "încuviinţarea" de a-şi găsi "dreptatea" în justiţie.
3. Peste cele două cauze majore, factorul caogulant a fost fără îndoială preşedintele Băsescu, cel care a fost cel mai "pragmatic" în a-şi formula viziunea "idealistă" asupra mersului României politice. Băsescu a înţeles că perioada 2005-2009 este esenţială pentru fundamentarea unui nou sistem politic ,(am în continuare dubii relativ la lupta lui anti-sistem) şi oricât de mult s-a lovit de stavila Patriciu, de moguli sau de alţi adversari reali sau inventaţi, a reuşit în mare măsură acest proiect. Forţarea fuziunii PD-PLD a fost probabil factorul cheie în acest proces de cimentare a unui nou sistem politic. Următorul pas ar fi, poate natural, forţarea bipolarizării. Numai că de această dată sorţii nu par a fi foarte favorabili preşedintelui de vreme ce PSD a cam înţeles pericolul, dar şi pentru că PSD pare a fi cel mai acomodat partid cu un sistem politic de 2 partide şi jumătate (aşa cum transpare acum). 4. Concluzie: cei 4 ani de zile analizaţi au reprezentat, fie că ne-am dat seama fie că nu, modernizarea "forţată" a sistemului nostru politic. Cele 3 partide importante de azi (plus anexa UDMR) sunt atât de puternice instituţional şi financiar încât nu cred că există posibilitatea de a fi ameninţate de eventuale noi formaţiuni politice. Mutaţii mai pot apărea, dar nu semnificative.
p.s. şi alte mişcări politice astăzi respectate în Europa s-au născut cu forcepsul: UMP în Franţa, PDL în Italia. De cazul Partidului Social Democrat din Portugalia care face parte din PPE (!) am mai vorbit. Nimeni nu e perfect, aşa că ar trebui să vedem şi paharul plin din acest proces de reorganizare politică a României

2 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

Nimic depre Năstase

Publicat de adi_ocs on miercuri, 4 martie 2009 la 17:17

..ci despre o nouă "iniţiativă" la orizont care ne-ar putea atrage proceduri de infringement de la Bruxelles.. www.mediafax.ro BUCUREŞTI / 16:04, 4.03.2009

Guvernul ia în calcul introducerea unei taxe în cuantum de 10% din valoarea proiectului atribuit prin procedura achiziţiei publice, taxă solicitată firmei ce contestă la instanţele comerciale rezultatul unei licitaţii şi reţinută la buget dacă decizia instanţei este defavorabilă contestatorului.

"Prin această taxă de contestaţie se doreşte descurajarea firmelor care pierd o licitaţie şi contestă rezultatul doar pentru a bloca procedura", au declarat agenţiei MEDIAFAX surse guvernamentale.

Taxa va fi percepută în cazul în care contestaţiile vor fi judecate de instanţele comerciale şi nu de cele de contencios administrativ. În cazul soluţionării nefavorabile, suma va fi reţinută la bugetul de stat sau bugetul local, după caz."

Şi bonus o declaraţie care mi se pare că arată că domnul Pogea a obosit deja în noua funcţie..(asta după decizia "înţeleaptă" de a creşte contribuţiile sociale..)

0 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

Vorba lui Cristi Ghinea, nu vă bateţi joc de Parlamentul European

Etichete: , , , Publicat de adi_ocs on marți, 3 martie 2009 la 23:54

N-am precupeţit niciodată efortul de a explica importanţa activităţilor Parlamentului European, şi a domeniului afacerilor europene în general, pentru România. Nu voi face acum o retrospectivă, dar am vrut să subscriu opiniei lui Cristi Ghinea de aici, mai ales având în vedere următoarele:
  • Data alegerilor va fi 7 iunie atât în România cât şi în majoritatea statelor UE. Se pare că mâine va apărea şi decizia oficială. Asta înseamnă că partidele mai au un răgaz pentru definitivarea listelor, mai precis aproape o lună
  • Pentru că mai mult decât alte scrutinuri, cel europarlamentar afectează şi imaginea României ca stat membru UE, cred că societatea civilă, presa şi alte medii non-guvernamentale ar trebui să fie mai interesate de configuraţia acestor liste şi de outcome-ul acestor alegeri. De aceea salut un demers ca cel al lui Ghinea şi sper ca presa să reacţioneze mai des. Mai sper ca şi organizaţii ca SAR, APD, APADOR-CH, Freedom House şi ce a mai rămas valabil în societatea civilă românească să aibă un cuvânt de spus. Nu în ultimul rând, aceste liste ar trebui să aibă şi o componentă identitară specifică, şi aici rolul ISP, Fundaţiei Konrad Adenauer, CADI, ISL sau ISD ar trebui să fie pregnant.
  • Zvonistica din interiorul partidelor vorbeşte deja despre apariţia unor nume controversate sau chiar nefericite. Apar şi veşti mai bune, cum e cea legată de posibilitatea ca Macovei să fie pe lista PDL sau Dâncu şi Puşcaş pe cea a PSD. În acelaşi timp, PNL ar greşi enorm dacă ar renunţa la oameni ca Dăianu, Weber sau Vălean pentru Norica Nicolai, Iorgulescu sau Szilagy
  • O scurtă observaţie şi despre PDL. Deşi mă îndoiesc de capacitatea lui Cristian Preda de a face o activitate eficientă şi pe termen lung la Bruxelles, cred totuşi că PDL va avea de câştigat din această nominalizare. O altă alegere bună este Andreea Vass, dar şi Alexandru Nazare, surpriza plăcută a partidului în ultimele 2 luni de când este euroaparlamentar. De altfel, Nazare şi-a lansat de curând şi blogul în care ne povesteşte mai multe despre dezvoltările de la Bruxelles. După mine, este o opţiune extrem de valabilă pentru PDL, mai ales dacă îi analizezi activitatea de 2 luni şi o compari cu a altora de 2 ani. Pe de altă parte, nu poţi să nu observi că PDL apelează la aceeaşi tactică de derutare a electoratului, alăturând unor nume extrem de respectabile altele îndoielnice calitativ. De Elena Băsescu am mai vorbit, de Ene Dinga sau de Irina Schrotter îmi răcesc de pomană gura
Concluzia? Ar fi mai profitabil pentru România dacă nominalizările pe listele partidelor s-ar face în baza competenţei şi nu a disponibilităţii unora de a aduce la Bucureşti o parte importantă din banii câştigaţi la Bruxelles.

10 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

Sistemul politic românesc este până la urmă racordat la cel european...(I)

Etichete: , , , , Publicat de adi_ocs on luni, 2 martie 2009 la 01:20

Cel puţin aşa reiese dacă analizăm rezultatele sondajelor din întreaga Uniune Europeană în perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European din iunie. O scurtă prezentare:
  • Germania: CDU-CSU(PPE) 34%, SPD (PES) 25%, FDP (ALDE) 16%, Linke (GUE-NGL) 11%, Greens 11%
  • Franţa: UMP(PPE) 26%, PS (PES) 23%, MODem (ALDE) 14,5% , NPA (Noul Partid Anticapitalist:) 9%, Greens 7%, PC 4%
  • Spania: PSOE (PES) 42,6%, PP (PPE) 39,7%
  • Marea Britanie: Conservatives (PPE încă) 44%, Labour (PES) 32%, LibDems (ALDE) 16%
  • Italia: PDL (PPE) 42%, PD (PES) 22%, Lega Nord 10%, Italia dei Valori (ALDE) 8%, UDC (PPE) 6%
  • Polonia: PO (PPE) 49%, PIS (UEN) 23%, SLD (PES) 12%
Având în vedere aceste rezultate şi posibilitatea tot mai mare ca PPE-DE să fie părăsit de gruparea Conservatorilor britanici şi cehi, noile cifre în PE ar arăta cam aşa: PPE-DE 235 membri, PES 200, ALDE 90, MER (Conservatorii britanici şi cehi) 40, Verzii 35, UEN 25 ş.a.m.d. Pe procente înainte de redistribuire situaţia ar arăta cam aşa:
  • PPE-DE 32%
  • PES 27%
  • ALDE 12%
  • MER 5,4%
  • Verzii 4,7%
Sună familiar? Nu stau cam la fel cifrele şi în România? Ultimele sondaje vehiculează PDL la 35-36%, PSD în jur de 30% iar PNL pe la un 15%. Deci nu sunt mari diferenţe faţă de mainstreamul european. Într-adevăr, nu avem încă un partid Verde influent ( poate mai lucrează Vântu la asta) şi nici un partid eurosceptic conservator, în schimb avem UDMR-ul care va îngroşa scorul PPE-ului în România. Cum am ajuns aici, în partea a doua. credit poză: http://www.ebslondon.ac.uk/ICES/images/toppage_logo_en.jpg

7 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

Abonaţi-vă la: Postări (Atom)