2 poveşti europene despre moduri diferite de a percepa "criza"

Mai întâi aici despre "chinurile" Norvegiei de a ajunge "carbon-neutral" până în 2030, chiar cu riscul de nu mai construi drumuri în ciuda disperării oamenilor:) Iar aici despre cum se bucură Sarkozy de răul lui Brown sau cum se pare că ne-am întors în anii 70 când Franţa lua de sus Marea Britanie. Poate fi Cameron noul Thatcher? Credit poze: http://www.globalsecurity.org/space/world/norway/images/norway.gif http://timesonline.typepad.com/photos/uncategorized/2008/03/25/brown_and_sarkozy.jpg

1 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

Lost in Translation vs. Sever Voinescu sau reflecţie despre importanţa doctrinelor în România

Am revăzut a treia oară cu plăcere "Lost In Translation". Dincolo de febleţea mea pentru Scarlett, filmul este chiar inspiring prin atmosfera pe care o creează şi feelingul pe care îl transmite, ambele într-un mod simplu şi totuşi subtil. Ce paralelă s-ar putea face între asta şi vidul doctrinar autohton reliefat de revenitul în blogosferă, deputat PDL de Ploieşti, Sever Voinescu? Să le luăm pe rând:
  • Sever Voinescu încearcă şi el o "traducere" a sistemului de referinţă politică românesc. Când vorbesc de sistem de referinţă nu mă gândesc implicit la un o ordine a facerii lucurilor în politică, sau cel puţin nu ceva de genul ordinii raţional-legale weberiene. Mă gândesc în schimb la un sistem de valori, de credinţe, de idei care fundamentează acţiunea unui actor politic. La fel ca în film, vidul nu este neapărat manifest, dar o scurtă perioadă de reflecţie te conduce la opinia fermă că, în România, într-un partid politic important doar maxim 10% din decidenţi (poate mai mult raportat la numărul de membri) dau importanţă doctrinei. Revelaţia pedistă din 2005 este simptomatică, dar astfel de cazuri se regăsesc în tot spectrul politic.
  • Sever descrie şi particularitatea raportării ideologice la soluţiile pentru criza economică. Aici discuţia se complică. Oricât de mult i-aş da dreptate lui Sever Voinescu, nu pot să uit că în general soluţiile la criza economică s-au învârtit în jurul aceluiaşi învechit corolar axiologic keynesian. Multe intervenţii ale statului (inclusiv preşedintele conservator G.W.Bush şi o mare parte din Partidul Republican, inclusiv Sarkozy care e mai mult un populist de dreapta decât un conservator sau liberal-conservator), chiar naţionalizări (Royal Scotland Bank printre altele în UK, fără mari critici ale Conservative Party), pachete financiare de zeci de miliarde de euro pentru salvarea sistemului bancar (inclusiv CDU în Germania şi dreapta daneză la putere). Prea puţine măsuri libertariene, sau mă rog, specifice liberalismului şi conservatorismului fiscal. Iar cazul românesc este şi mai trist dacă ne gândim că un partid de dreapta (PDL) girează o măsură ca cea privind creşterea contribuţiilor sociale cu 3 puncte procentuale!
  • Overall, suntem lost in translation pentru că nimeni în România nu poate articula un discurs fundamentat pe valori, coerent şi consistent. PDL a pierdut prin intrarea la guvernare cu PSD şansa redefinirii sale doctrinare, PNL îşi caută o nouă direcţie dar se macină în lupta dintre persoane şi nu între idei, iar PSD profită în continuare de statutul de unic reprezentant al "stângii", chiar şi nereformate. O singură întrebare aş avea pentru Sever Voinescu: ce ne facem cu îmbrăţişarea conservatorismului anglo-saxon dacă oamenii lui Cameron părăsesc corabia PPE-DE?
Credit poză: http://imagecache2.allposters.com/images/pic/IMPO/ST4502~Lost-In-Translation-Posters.jpg

7 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

"Preemptive action" în războiul rece PDL-PSD

S-a spus de la bun început că Parteneriatul PDL-PSD este doar o "căsătorie de convenienţă" pe altarul "crizei economico-sociale". Desigur, nimeni nu se aştepta la altceva, dar parcă se înmulţesc gesturile de inamiciţie dintre cele 2 partide. Camuflată de pretextul "democraţiei interne", gruparea anti-PDL şi anti- Băsescu din PSD este extrem de vocală şi zguduie temelia Coaliţiei prin fiecare acţiune. Ultima la care fac referinţă este Raportul Institutului Ovidiu Şincai patronat de pesedistul cu gânduri de comisar european, Adrian Severin. Premergătoare acestui Raport au mai fost declaraţiile tăioase ale lui Năstase în contextul dosarului său retrimis la Comisia Juridică din Cameră, declaraţiile lui Ponta apropos de "aliaţii PDL" din Gorj, declaraţia lui Dragnea apropos de eventualitatea tăierii sporurilor poliţiştilor sau declaraţiile pesediştilor Geoană şi Duvăz legat de oportunitatea revizuirii Constituţiei. Replica preşedintelui şi a PDL la aceste derapaje s-a lăsat aşteptată, singurul care a atenţionat fiind Valeriu Stoica. În opinia mea, tot anul 2009 va fi caracterizat de acest război şi de rezultatele lui. Căci Traian Băsescu va avea cu siguranţă mari probleme dacă PSD şi PNL se aliază în spatele unui candidat prezidenţial gen Oprescu, în ciuda sondajelor favorabile de acum. Cotiturile cele mai importante ale Parteneriatului sunt:
  • mişcările sindicale anunţate pentru luna februarie şi care ar putea fi sprijinite, chiar dacă şi numai în culise, de PSD
  • imposibilitatea refacerii majorităţilor la nivel local peste tot în ţară
  • raportul Comisiei Europene din februarie care va declanşa o nouă retorică anti Morar în PSD
  • traiectoria dosarului Năstase în Camera Deputaţilor (cât de repede va ajunge în plen şi cum se va vota acolo)
  • abandonarea discuţiilor despre revizuirea Constituţiei şi o nouă lege electorală ca urmare a refuzului PSD de a marşa
  • campania pentru alegerile euro-parlamentare pe fondul disputei acerbe între Populari şi Socialişti la nivel european
  • nominalizarea noului comisar european din partea României
  • nominalizarea candidaţilor PSD şi PNL pentru Cotroceni
Este foarte greu de crezut că Parteneriatul va rezista atâtor lovituri pe parcursul anului. Iar dacă alianţa PSD-PNL este menţinută în culise, PDL şi Băsescu au numai de pierdut. Un factor important în această ecuaţie este şi războiul intern din PNL. O victorie a grupării Tăriceanu înseamnă menţinerea ostilităţii pentru PDL şi a deschiderii pentru PSD. Paradoxal, nici victoria aripii Antonescu-Orban nu ar înclina balanţa spre o deschidere către PDL, de vreme ce Antonescu s-a declarat de nenumărate ori mai aproape de o alianţă cu PSD şi mai ales Oprescu, în detrimentul PDL-ului lui Băsescu. Singur Orban ar putea produce o mutaţie semnificativă, dar este greu de crezut că beneficiază de atâta forţă în PNL Toate aceste premise ne duc la concluzia că în pofida accederii la guvernare, PDL rămâne un partid izolat, e adevărat, mai puţin ca acum 6 luni sau 1 an. Marea problemă a PDL este că rămânând prizonierul unei construcţii obscure ca cea cu PSD-ul, construcţie girată şi de preşedinte, nu poate decât să încaseze lovitură după lovitură. În aceste condiţii, PDL şi Băsescu ar trebui să ia în calcul "preemptive action" de genul:
  • deschiderea canalelor "oculte" pentru formarea unei Uniuni pentru o Majoritate Prezidenţială care să îl sprijine pe preşedintele Băsescu pentru un nou mandat, rupând astfel aderenţi din PSD şi PDL
  • eliminarea PSD de la guvernare după alegerile euro-parlamentare
  • o eventuală demisie a preşedintelui Băsescu pentru a prinde PSD şi PNL nepregătiţi pentru alegerile prezidenţiale şi pentru a identifica "duşmanul colectiv"
  • sprijinirea lui Orban în interiorul PNL, eventual un "deal" că sub Orban PNL va fi readus la guvernare în locul PSD
Într-un război rece nu poţi câştiga doar ripostând loviturilor adversarilor. Mai ales când aceştia constituie o mare coaliţie cu mass-media şi mediul de afaceri. Dinamitarea acestor legături trebuie rupte din timp. Ori altfel la sfârşitul anului vom fi conduşi de un "unificator şi pacificator" în detrimentul "neocezaristului şi autoritarului". credit poză: http://www.seldatinc.com/Pictures/GAMES/XB%20Cold%20War.jpg

7 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

2 motive pentru un The Killers incendiar la BestFest 2009 (1 iulie)

2 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare