Spuneam şi aici că intervenţia armată a Israelului în Gaza este, oricât de cinic ar părea, un avertisment la adresa Teheranului în perspectiva anunţului ce ar putea veni în maxim 6 luni conform căreia Iranul a dobândit capacitatea de a fabrica o bombă atomică. Acu, dincolo de propaganda mediei "liberale" împotriva politicilor lui George W Bush, Obama nu poate conduce acţiunile de limitare a ameninţărilor produse de această nouă realitate geo-politică în Orientul Mijlociu decât printr-o continuitate consistentă cu "Freedom Agenda" enunţată de Bush din 2002 încoace. Aşa se face că tăcerea "protocolară" a Preşedintelui Ales de la Washington poate fi tradusă şi printr-un avertisment tacit al noii administraţii privind o implicare şi mai hotărâtă în soluţionarea principalelor crize din regiune: hegemonia clamată de Iran şi conflictul palestiniano-israelian. Ambele crize au ca punct comun acţiunile teroriste ale Hamasului, unul dintre cei 2 actori non-statali proxy ai politicilor Iranului (celălalt e Hezbollah). Pentru a înţelege şi mai bine contextul în care vor fi luate primele decizii ale administraţiei Obama (troica Obama-Hillary Clinton-Bob Gates plus noul şef CIA Panetta), vă invit să citiţi articolul ăsta. Aici e doar preambulul
Bine v-am regăsit în noul an! A durat aproape o săptămână din pricini care au ţinut succesiv de vacanţă, lipsa de chef de a scrie, lene şi, iminent, lipsa de timp de a scrie. Am urmărit "fenomenul" blogosferic românesc şi în tot timpul ăsta, aşa că sunt la curent cu toate dezbaterile iniţiate pe aici. Mă voi rezuma în acest post la cea legată de noul conflict armat din Fâşia Gaza. Am citit nenumărate opinii, unele mai diletante, altele prea emoţionale. În unele am găsit şi aspecte de analiză geopolitică sau de recurs la istorie pură. Astfel de abordări mi se par salutare şi mult mai productive decât scâncetele de tipul "israelienii omoară deliberat oameni nevinovaţi în Gaza", "israelienii sau jidanii sunt stăpânii finanţei mondiale şi sunt vinovaţi pentru toate relele din lume", etc. etc. Prea puţin despre terorismul "legalizat" în acţiunea Hamas, prea puţin despre teroarea aproape zilnică instituită de Hamas împotriva israelienilor, prea puţin despre visele Hamasului de exterminare a statului Israel. În sfârşit, prea puţină raţiune şi prea mult sentimentalism. În ceea ce mă priveşte sunt aproape 100% de acord cu cele spuse de Sever Voinescu şi Traian Ungureanu aici. Şi cu oarecare legătură cu subiectul, vă mai recomand şi articolul ăsta de la AP despre adevărata moştenire a lui George W. Bush (simpatizanţii fervenţi ai lui Obama se vor încrunta pasămite:). Presimt că vom mai discuta pe temele astea anul ăsta când Orientul Mijlociu e din nou un butoi de pulbere (atenţie la Iran mai mult decât la Gaza) sau legat de relaţia Rusia-Ucraina, tot mai ameninţătoare pentru securitatea la Marea Neagră, pe tema livrărilor de gaze şi pe fondul instabilităţii politice cronice de la Kiev.