Perspective politice pentru 2010

Etichete: , , , , , , , , , , Publicat de adi_ocs on vineri, 25 decembrie 2009 la 15:14

Aşa cum v-am obişnuit, la sfârşt de an pun la un loc câteva din proiecţiile mai importante pentru anul viitor. Demersul din 2007 îl găsiţi aici, iar pe cel din 2008 aici. În mod puţin surprinzător, se vede că nu toate aceste predicţii s-au adeverit, dar cum spuneam şi altă dată, şi unii mai mari au dat-o în bară:) (Economist o dădea pe Hillary Clinton preşedintă a SUA în predicţia pentru 2008). Prin urmare, să începem cu câteva consideraţii generale despre sistemul politic intern:
  • după victoria lui Traian Băsescu la prezidenţiale şi formarea guvernului PDL-UDMR condus de Emil Boc, scena politică românească pare a-şi fi găsit în sfârşit un echilibru după 3 ani de logică electorală copleşitoare. Momentul coincide şi cu conştientizarea reală a crizei economice, motiv pentru care 2010 ar trebui să fie anul consensului forţelor politice, la putere sau în opoziţie, pentru realizarea unor reforme structurale agreate în Acordul cu FMI şi fără de care economia nu îşi va reveni curând
  • după această repriză de wishful thinking, următorul gând mă duce spre monetizarea temei "salvării naţionale" de către forţe politice interesate. Cu alte cuvinte, este foarte posibil ca în 2010 tema crizei să reprezinte pretextul repoziţionărilor din partidele de opoziţie.
  • 2010 va fi un important şi pentru reforma constituţională. Elanul câştigat de preşedinte prin dubla victorie din noiembrie-decembrie 2009 (referendumului pentru parlament unicameral şi câştigarea celui de-al doilea mandat) impune materializarea rapidă a reformelor instituţionale prorocite de acesta, dar în acelaşi timp, ele ar putea constitui şi vârful icebergului din relaţia tot mai tensionată între preşedinte şi clasa politică. Cu alte cuvinte, amânarea acestor reforme pentru anii viitori ar putea crea şi adânci breşa în parteneriatul Preşedinte-Guvern PDL
  • Pe plan european, 2010 va fi probabil anul victoriei decisive a dreptei după succesele din 2009. Cel mai probabil Conservatorii lui Cameron vor câştiga în Marea Britanie, iar FIDESZ-ul lui Orban în Ungaria. Dubiile persistă asupra alegerilor din Spania şi Suedia, dar Spania ar rămâne practic ultima ţară mare cu guvernare social-democrată în 2010.
  • Tot pe plan internaţional, 2010 va fi testul important al Administraţiei Democrate a lui Barack Obama cu prilejul alegerilor parţiale pentru Congres. Cel mai probabil nu vom avea o nouă Revoluţie Republicană ca în 1994, dar supremaţia democrată va avea totuşi puţin de suferit. Evoluţiile din Iran şi Afganistan vor avea şi ele urmări importante pe scena internaţională
Întorcându-ne la scena politică internă, să luăm la rând partidele politice pentru a emite câteva predicţii:
  1. PD-L
  • Deşi este creditat ca principalul câştigător al scrutinului general din perioada 2007-2009, partidul prezidenţial traversează o perioadă de incertitudini care ar putea fi clarificate în 2010
  • În primul rând, deşi este aproape solitar la guvernare, PD-L a primit responsabilitatea de a scoate România din criză. Cu alte cuvinte, PD-L ar trebui să fie în 2010 partidul cel mai afectat de neajunsurile guvernării, partidul care capitalizează creşterea şomajului şi scăderea nivelului de trai. Faptul că guvernul Boc este unul încropit peste noapte, cu o majoritate parlamentară fragilă şi într-o anumită măsură clientelară, îngreunează şi mai mult un act de guvernare supervizat de FMI şi alte instituţii financiare internaţionale.
  • În tot acest context, PD-L trebuie în 2010 să îşi clarifice şi statutul instituţional prin alegeri interne amânate din decembrie 2007. Un bun prilej pentru despărţirea apelor între taberele economico-clientelare dar şi între diferitele curente identitare.
  • Având în vedere toate aceste considerente, 2010 este anul în care orice este posibil în interiorul PD-L. Putem avea un nou partid popular format prin fuziunea cu PNŢCD dar şi conservarea actualei situaţii. Putem avea o nouă conducere a partidului care să reflecte echilibrul raporturilor de forţe de acum (deci conservarea statu-quo-ului), dar putem avea şi o spargere a unităţii dacă, spre exemplu, tabăra Videanu-Blaga-Berceanu reuşeşte la Congres să îndepărteze influenţa taberei prezidenţiale condusă de Elena Udrea. În acest caz, se poate ajunge chiar la ruperea partidului, iar un nou partid prezidenţial ar putea fi întregit şi de tabăra ex-peledistă. Nu în ultimul rând, putem avea o conservare a actualei identităţi confuz doctrinare (fapt probabil având în vedere priorităţile guvernării), dar am putea avea şi o mişcare de forţă care să impună supremaţia unui curent doctrinar în noul partid. În orice caz, 2010 ar trebui să fie şi anul unei politici de poziţionare mai activă în PPE, acolo unde în ciuda greutăţii dată de ponderea numerică, PD-L rămâne marginalizat.
  • În planul guvernării, cel puţin din punct de vedere raţional, PD-L ar trebui să urmărească facilitarea intrării la guvernare a PNL pentru lărgirea arcului guvernamental. Pratic însă, este foarte posibil ca PD-L să stimuleze slăbirea internă a PNL-ului prin racolarea nemulţumiţilor. Cum aceeaşi politică va fi aplicată şi în raporturile cu PSD, este foarte posibil ca în 2010 total artificial majoritatea parlamentară a noului Guvern Boc să ajungă spre 69%, adică atât cât este nevoie pentru impunerea legilor organice. Dacă însă politica faţă de PNL va fi mai prietenoasă şi fostul partener acceptă intrarea la guvernare, este foarte posibil ca "independenţii" lui Gabriel Oprea să fie abandonaţi, aceştia urmând să se întoarcă în PSD în cea mai mare parte.
2. PSD
  • 2010 va fi cu siguranţă anul separaţiei apelor şi în Partidul Social-Democrat. Ca şi în cazul PD-L, totul este posibil.
  • Este posibil ca tabăra Hrebenciuc-Vanghelie-Dragnea să reuşească menţinerea lui Geoană în fruntea partidului iar pierzătorii din tabăra Mitrea-Oprişan-Mazăre să forţeze formarea unui nou partid de centru-stânga care ar putea intra şi la guvernare cu PD-L. Portdrapelul acestei noi forţe politice ar putea fi Cristian Diaconescu sau chiar Sorin Oprescu. Este de urmărit cum se va poziţiona grupul de la Cluj în acest război intern, cel mai probabil va fi de partea "reformiştilor" lui Mitrea. Cel mai probabil, grupul lui Mitrea va recupera şi "independenţii" lui Oprea, mai ales dacă aceştia sunt abandonaţi de PD-L.
  • De asemenea, este de urmărit şi poziţionarea axului Iliescu-Năstase în aceste evenimente interne care vor modela PSD-ul pentru următorii 3 ani.
  • Un actor minor în acest moment, PC-ul lui Voiculescu va câştiga şi el vizibilitate în acest război pentru că este greu de crezut că partidul-televiziune va mai rezista autonom 3 ani de zile până la viitoarele alegeri. PC-ul are mai multe opţiuni: fuziune cu PSD, fuziune cu un nou partid de centru-stânga, fuziune cu PNL sau chiar formarea unui pol naţionalist cu PRM şi PNG
3. PNL
  • 2010 va fi crucial şi pentru modul în care PNL va evolua pe scena politică până la următorul ciclu electoral. Deşi teoretic în 2010 este doar un Congres ordinar care nu ar pune în discuţie structura de conducere actuală, este posibilă forţarea acestui congres de către o tabără sprijinită de puternicele filiale ale partidului. În mod normal, această tabără s-ar crea în jurul lui Călin Popescu Tăriceanu.
  • Congresul ar reprezenta şi un referendum în jurul opţiunii de a intra la guvernare cu PD-L. Va fi interesantă reacţia grupului Antonescu-Orban-Nicolai în cazul pierderii acestei lupte interne. La limită, ar putea fi vorba chiar de scindarea PNL şi de formarea unui nou partid de buzunar patronat din umbră de Dinu Patriciu.
  • Dacă unitatea partidului chiar ar fi ameninţată de luptele intestine, probabil ar fi de dorit impunerea unei soluţii externe la conducere, pe modelul Stolojan 2002. O astfel de persoană ar putea fi primarul Sibiului Klaus Johannis.
  • Cel mai probabil 2010 nu va fi şi anul limpezirii identităţii doctrinare a PNL.
Cam astea ar fi pe scurt principalele proiecţii pentru 2010. Poate mai mult ca în alţi ani, 2010 este anul în care orice este posibil pe scena noastră politică. Pe cât de greu va fi în plan economic şi social, la fel va fi şi în politica românească tot mai căutătoare a unui consens care nu mai vine. În încheiere, vă mulţumesc că aţi citit Paralelele şi în 2009 şi vă doresc să aveţi parte de un 2010 măcar la fel de bun ca acest an. Tschuss! credit poză: http://www.awesomebackgrounds.com/templates/year-2010.JPG

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)