Pragmatism prin radicalism şi rolul "elitelor" în modernizarea României

Etichete: Publicat de adi_ocs on miercuri, 9 septembrie 2009 la 00:00

Discuţie interesantă azi cu un prieten pe stradă. Despre radicalisme vs. pragmatism pentru schimbarea stării de fapt în patria noastră. Concluziile mele:
  • Nu mai cred în radicalisme de când ultimul proiect politic credibil (din punctul meu de vedere) pentru modernizarea naţiunii, şi am numit aici Alianţa D.A., a murit subit pe altarul unor interese temporare, egoiste şi contraproductive pentru suporterii proiectului. De aceea accentele din declaraţiile Monicăi Macovei despre "autoguvernarea justiţiei româneşti" sau din cele ale preşedintelui Băsescu nu îmi mai trezesc iluzii. E simptomatic cum adevărul pentru decembrie 89 şi mineriada din 90 a devenit preocupant pentru actualul preşedinte exact cu 2 luni înainte de alegerile care l-ar putea reconfirma pentru încă 5 ani la Cotroceni, şi exact la o zi după confirmarea aproape 99,99% a candidaturii lui Sorin Oprescu. Să-i zicem pragmatism prin radicalism..
  • Cred sincer că degradarea şi înapoierea societăţii româneşti ţin de remanenţa unor mentalităţi de care cei mai mulţi dintre politicieni au încercat să profite prin capitalizare electorală. Este limpede pentru orice observator al vieţii politice autohtone că actualul preşedinte mizează fundamental pe participarea la vot şi votul aferent al categoriilor mai puţin educate, mai periferice atitudinal, mai predispuse la manipulare. Pe scurt, vizează acelaşi electorat confiscat de PSD de aproape 20 de ani. Din nou pragmatism prin radicalism dacă avem în vedere manifesările aproape ritualice ale actualului preşedinte în mijlocul oamenilor simpli din rural la diferitele sărbători tradiţionale. De candidaţii sprijiniţi de PSD nici nu mai vorbesc..
  • Cred sincer că "salvarea" naţiunii nu poate emerge prin retorici radicale, oricât de autentice sau întemeiate ar părea. Nu cred în "eroul salvator", la fel cum nu cred în "revolta majorităţii mute" (gen apelurile elitiste de pe facebook sau alte manifestări internautice similare).
  • Cred în schimb în transformarea treptată pe modelul deja urmat de alţii. Vorbesc aici de Spania, Grecia, Portugalia, mai nou Polonia. Cu ei ar trebui să ne comparăm în următorii 20-30 de ani. Nici Felipe Gonzales, nici familiile Papandreu şi Karamanlis n-au rămas în istoria ţărilor lor ca "eroi salvatori".
  • Cred într-adevăr că o "elită" ar trebui să mişte lucrurile în bine mai repede. Aici mă alătur tuturor celor care cer o mai mare participare politică/civică din partea segmentelor educate, cu o situaţia materială mai bună, cu aşteptări mai mari. Nu voi fi niciodată de acord cu lamentările celor care au ales să stea în afara "cetăţii" undeva pe margine pentru a critica.
  • O terapie de şoc aş aplica totuşi ca emanaţie a dorinţei unei elite, şi aici intervine latura mea neo-conservatoare. Mă refer la impunerea unor standarde morale prin mai multă intransigenţă, mai multă aplecare pentru obligarea indivizilor să respecte norme de bun simţ, pedepse mai mari pentru cei care le încalcă. Exemplificând: aş pedepsi scuipatul sau urinatul pe stradă, aş pedepsi bărbaţii care agresează verbal femei, i-aş pedepsi pe cei care încalcă reguli elementare de bun simţ atunci când turează la maxim motoarele în toiul nopţii, etc. etc. Cred că o perioadă mai strictă în acest sens ar fi benefică pentru transformarea mai rapidă a societăţii, pentru depăşirea unor inerţii mentale care ne-au adus în starea actuală. Desigur, astfel de norme sunt greu de monitorizat şi de pus în practică, dar nu este imposibil.
  • Cred că mentalităţile comunistoide pot fi estompate şi metamorfozate prin recursul perpetuu la un set de idei care şi-au demonstrat deja viabilitatea. Cred că "elitele" au datoria să propage permanent aceste idei, fie că e vorba de preemţiunea capitalismului în faţa altor forme de organizarea socială, fie că e vorba de comunitate ca manifestare socială naturală a indivizilor care gândesc la fel sau de participarea cetăţenească ca datorie sacră a indivizilor raţionali.
  • Până se va crea o asemenea "elită" care să propage asemenea idei, chiar şi într-un mod mai radical retoric, spaţiul intelectual românesc mi se vă părea în continuare anost şi neconectat la realiate. Să crezi orbeşte într-un om nu înlocuieşte o datorie sacră de promovare a unui set de idei esenţial pentru devenirea naţiunii. Fără concursul autentic al acestor gânditori, pragmatismul prin radicalism va mai manipula încă pe mulţi oameni de bună credinţă..

6 comentarii:

  1. Liviu said,

    "Pragmatism prin radicalism"?

    Ma faceti sa zambesc - e vorba pur si simplu de demagogie din aceea crunta :)

    on 9 septembrie 2009, 05:36


  2. adi_ocs said,

    Nu stiu daca ai inteles sensul postului meu. Si eu deplang uzitarea unei asemenea formule retorice (pragmatism prin radicalism), care da, de cele mai multe ori este si crunt demagogica. Deci nu sustin eu o asemenea formula. Tot in acelasi sens e si postul de aici: http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/09/un-raspuns-pentru-ura-si-resentimentul.html

    on 9 septembrie 2009, 09:36


  3. Anonim said,

    la ce te raportezi cînd vorbesti de "datoria sacra de promovare a unui set de idei", "impunerea unor standarde morale", "idei care si-au demonstrat viabilitatea"?

    1. despre care idei esentiale în devenirea natiunii vorbesti?
    2. ce fel de morala e "morala impusa"?
    3. cum vine asta "datorie _sacra_ a cetatenilor _rationali_"?

    astea nu-s întrebari retorice. vreau sa vad cum facem sa ne întelegem noi, cei care, spui tu, avem alte asteptari.

    on 9 septembrie 2009, 12:42


  4. adi_ocs said,

    @Anonim
    Salut interesul tau pentru tema si incerc sa raspund:
    1. e adevarat ca nu am detaliat in articol relativ la aceste teme fundamentale. Capitalismul, cultul muncii, spiritul antreprenorial, distantarea societatii de stat, ridicarea societatii civile, regionalizarea, etc, astea ar fi cateva din marile idei care trebuie sa transforme societatea romaneasca din interior.
    2. la gradul de degradare existent acum in societate cred ca o perioada de "terapie de soc", restransa ca durata, poate accelera procesul de modernizare. altfel mi-e teama ca trebuie sa mai asteptam vrei 2 generatii ca oamenii culturalizati in comunism si urmasii lor imediati sa se poata adapta imperativelor bunului simt pe care il putem asimila limitelor moralei crestine. Atentie, nu sustin teocratizarea societatii, dar nici secularizarea exacerbata. Daca ti-e mai placut, citeste "bunul simt impus", bun simt fundamentat pe traditie si pe principiul "libertate maxima atat timp cat nu incalci libertatea altcuiva"
    3. a fi cetatean este deja o virtute. nu orice persoana este cetatean atat timp cat nu participa real la treburile publice. daca mai esti si "rational", chiar ai o datorie sacra sa-i indrumi si pe ceilalti mai putini inzestrati. fara "elite", umanitatea ar fi fost mult mai in urma decat e acum. daca nu "elitele", atunci cine?

    on 10 septembrie 2009, 01:54


  5. Anonim said,

    @adi_ocs
    iata cum vad eu.

    1. "idei esentiale care si-au demonstrat valabilitatea" nu exista decît în masura în care ni le însusim. Individul trebuie sa-si asume decizii dar are nevoie de putere pentru a le înfaptui. Nu cred ca exista capitalism fara puterea clasei medii. Poti numi vreun politician, vreo politica interna/externa sau vreun formator de opinie care a determinat, atentie, nu discursiv ci faptic, transferul de putere catre clasa mijlocie? Dupa ce exista o clasa mijlocie decizia asupra modalitatilor de devenire a natiunii apartine acesteia. Apropo, România nu poate fi comparata cu Spania, Grecia, Portugalia si asta s-a vazut la Yalta, în '45.

    2. Nu stiu ca poporul român sa fi cunoscut teocratia. Pe de alta parte nu-mi pot imagina un alt izvor de morala decît traditia crestin ortodoxa sau, dupa confesiune, catolica. Ca ulterior aceasta e largita si adaptata prezentului, prin educatie, de acord. Dar trebuie tinut cont ca fiind iposibil sa fim toti educati, e nevoie de o baza. În ce directie crezi ca "merg" elitele noastre relativ la crestinismul ortodox?

    3. Sacrul nu poate fi perceput/tratat rational. Totusi cred ca sacrul poate fi pastrat ca esenta a sinelui iar rationalul manifestat în exterior, ca expresie a individului social. Daca elitele noastre nu sunt sacre, si nu sunt, atunci ele ar trebui sa fi "crescut" în mijlocul comunitatii, la a carei bunastare materiala si spirituala sa fi contribuit. Sunt actualele elite crescute din mijlocul neamului? Contribuie la devenirea lui? Ai vreun exemplu de pragmatism al acestora? Ne îndeamna elitele sa credem într-un set de valori sau într-un om/partid care, asa ni se spune, sunt depozitarii acestui set de valori?!

    Acum, întorcîndu-ma la ideea din titlu, ce va însemna "radicalism al elitelor"? Ai accepta un aparat represiv, fie si cultural, daca nu fizic, pentru a eficientiza pragmatismul în cazul celor care nu se supun status quo-ului?

    on 10 septembrie 2009, 04:42


  6. adi_ocs said,

    @Anonim
    Foarte interesante observatiile tale. Raspund pe rand:
    1. "Ideile esentiale" despre care vorbesc sunt deja produse culturale, rezultate ale traditiei care si-au dovedit eficienta si automat si "moralitatea". Ar fi destul de aiurea sa asteptam ca intreaga populatie sa le interiorieze pentru a misca lucrurile in societate in directia buna. Aici e rolul elitelor. Exista "bine" si exista "rau", iar asumarea "binelui" presupune actiune imediata. Eu cred ca exista clasa mijlocie in Romania, nu cred insa ca aceasta clasa e pregatita si pentru rolul civic aferent. Romania poate fi comparata ca evolutie economica cu Spania, Portugalia si Grecia pentru ca punctul de emergenta pentru "integrarea" europeana a fost aproape similar. Geopolitica nu isi are rolul aici, nu avem scuze pentru ca, spre exemplu, suntem impotenti sa atragem fondurile structurale si de coeziune, suntem impotenti sa facem mari lucrari de infrastructura, etc etc
    2. Reperele religioase lipsesc inexplicabil din discursul public al elitelor, atat cat sunt ele. Sunt si exceptii, dar acelea isi insusesc fie latura mai extremista proprie interbelicului de tip legionar, fie secularismul dus la extrem. Pe de alta parte nici Biserica nu a facut mare lucru in acest sens, desi in ultimii ani se simte un mic progres.
    3. Elitele noastre sunt produse ale post-comunismului. Pe de alta parte, de ani buni de zile sunt create premisele in Romania pentru emergenta unor elite care deja au recuperat decalajele mentale care ii separau de mentalul occidental. Daca as fi avut un exemplu de pragmatism l-as fi semnalat, de aici si tonul mai degraba funebru al articolului..
    Cat despre aparatul "represiv cultural", raspunsul va fi mai nuantat. Da, cred ca pentru o perioada medie de timp (10 ani spre exemplu), o politica mai stricta de conservare si modelare a valorilor traditionale si de bun simt ar trebui implementata. "Represiunea" ar echivala cu exemplele de sanctiuni mai aspre pentru anumite fapte, prin cenzura atunci cand vorbim de produse culturale intolerabile, inclusiv prin metode gen cea anunatata de Realitatea TV prin care anumite personaje politice nu vor mai primi spatiu de antena. Daca asta e represiune, o accept!

    on 12 septembrie 2009, 02:48


Trimiteţi un comentariu

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)