Wray Herbert: A Gesture of Authority: What's the Point?
Cu 19 minute în urmă
Cronica unei remanieri guvernamentale aproape anunţate
Spuneam că voi reveni pe subiectul schimbării configuraţiei guvernamentale. Şi chiar dacă ieri informaţiile care au venit după conclavurile interne ale PD-L şi PSD au fost minimale, presa de azi surprinde deja starea de spirit în interiorul celor 2 "parteneri" precum şi direcţii generale de scenarii politice. Vorbesc despre articolul lui Tăpălagă din Hotnews (un om foarte bine conectat la mişcările din sânul PD-L), despre articolul din Gândul legat de întâlnirea PSD-ului şi despre articolul din EvZ pe aceeaşi temă. Să analizăm un pic scenariul lui Tăpălagă:
- În logica în care cele 2 partide vorbesc deja deschis despre bătălia finală care va fi dată luna asta pentru preemţiunea în Guvern (şi pentru pole-positionul pentru prezidenţiale), asumarea răspunderii pe pachetul de legi pe educaţie, descentralizare, interzicerea cumulului salariu-pensie şi eventual legea unitară a salarizării ar reprezenta declaraţia de război a PD-L. Conform surselor lui Tăpălagă, acest eveniment ar avea loc chiar azi 2 septembrie în şedinţa de Guvern. Este clar însă că în Parlament nu poate ajunge un proiect de lege neiniţiat de ministrul responsabil pe respectivul domeniu, aşa cum bine argumenta Doc. Ori, în ipoteza în care Ecaterina Andronescu nu satisface cerinţele PD-L de armonizare a propunerilor Comisiei Miclea în Codul Educaţiei pentru care se va angaja răspunderea în Parlament, este posibil ca Boc să facă gestul demiterii ministrului. Prespunând că Andronescu va ceda totuşi şi va executa "ordinele" premierului, PD-L pierde posibilitatea de a declanşa ofensiva anti-PSD începând chiar cu ziua de mâine.
- Presupunând că momentul 2 septembrie a fost depăşit formal, adică Guvernul convine în şedinţă să îşi asume răspunderea pe respectivele pachete de legi, o scrisoare este înaintată Parlamentului pentru a stabili data angajării răspunderi în Plenul reunit al celor 2 Camere. Cel mai probabil data aleasă va fi luni 7 septembrie, pentru a da posibilitatea parlamentarilor de a trimite amendamente la respectivele pachete de legi. Ce se va întâmpla însă în perioada 2-7 septembrie? Va proceda deja premierul la remanierea celor 2-3 miniştri PSD sau va aştepta reacţia PSD la asumarea răspunderii?
- Presupunând că guvernul Boc rămâne intact până luni, este interesant de proiectat reacţia PSD la prezentarea formală a pachetului de legi pe care Guvernul îşi angajează răspunderea. S-a vorbit în PSD despre o eventuală ieşire din sală corelată cu reacţia identică a PNL, astfel încât şedinţa să nu beneficieze de cvorum. Cu alte cuvinte, prelungirea agoniei. Şi în acelaşi timp un motiv destul de bun pentru Boc să anunţe remanierea guvernamentală fără ca PSD să facă primul pas al retragerii. Dacă însă PSD nu face gesturi radicale, rămâne în sală şi nu obstrucţionează asumarea răspunderii Guvernului, Boc et. co. sunt din nou puşi în dificultate. Cele 3 zile rămase pentru anunţarea unei eventuale moţiuni de cenzură a PNL şi UDMR vor oferi din nou PSD şansa de a pleca singuri de la guvernare.
- Presupunem că cei de la PD-L anticipează că probabila moţiune de cenzură ar fi votată şi de PSD. În acest caz Preşedintele desemnează un nou prim-ministru care în 10 zile trebuie să prezinte Parlamentului o formulă guvernamentală şi un Program de Guvernare. Aici scenariul devine şi mai problematic. Este clar pentru toată lumea că singura şansă de reuşită a manevrei PD-l este atragerea sprijinului a vreo 20 de parlamentari în această perioadă. Alte soluţii ar fi atragerea PNL la guvernare (greu de crezut când Antonescu et. co. sunt tot mai orbiţi de cursa prezidenţială) sau atragerea UDMR, a minorităţilor şi a celor 20 de parlamentari de la PNL sau PSD.
- Aşa cum bine argumenta Mihai Voicu pe blogul său, remanierea Guvernului prin eliminarea PSD ar activa articolul 85, litera 3 din Constituţie ca urmare a schimbării compoziţiei politice a Guvernului. De aici probabil şi soluţia PD-L de a remania doar anumiţi miniştri ai PSD, concomitent (sau nu) cu câţiva ai PD-L (sursele lui Tăpălagă vorbesc despre Paleologu şi Gabriel Sandu) pentru a aştepta reacţia PSD.
- Jocul pe care îl va face PSD într-o asemenea eventualitate este greu de evaluat. O adevărată Dilemă a Prizonierului pentru ambii combatanţi. Dacă PSD îşi duce crucea până la sfârşit la guvernare (pentru a păstra resursele, pentru a păstra controlul Ministerului Administraţiei), PD-L chiar nu are resorturi de a-i da la o parte. PSD are atuul alianţei informale cu PNL, alianţă care îi aduce la orice moment majoritatea în Parlament. PD-L are atuul prerogativei prezidenţiale de nominalizare a premierului, sprijinul condiţionat al UDMR şi probabilul suport pe care îl vor primi de la diverşi oportunişti în situaţia în care ar rămâne singur la guvernare. Până la urmă ăsta e şi pariul PD-L în perioada imediat următoare. Numai dacă reuşesc să racoleze cei 20 şi ceva de parlamentari de la PSD şi PNL îşi pot îndeplini visul de a guverna singuri. În orice altă situaţie, PSD are back-up.
- Cheia acestui complex complicat de factori care ar putea determina schimbarea compoziţiei Guvernului este la PSD. Semnalele pe care Hrebenciuc et co. le dau în ultimele zile anticipează o menţinere cu orice risc la guvernare. Iar dacă eventuala scoatere forţată a PSD-ului de la guvernare ar fi gestul de forţă atât de mult aşteptat în PD-L, în egală măsură ar putea fi şi pretextul auto-victimizării PSD-iste, al aruncării întregului blam pentru situaţia economică asupra trio-ului Băsescu-Boc-Pogea şi al mobilizării la maximum a electoratului anti-Băsescu la vot. PD-L s-ar alege în schimb cu resursele induse de prezenţa totală la guvernare, inclusiv în teritoriu, acolo unde voturile sunt aduse preponderent de oamenii structurilor administrative (primari, directori de şcoli, inspectori şcolari, directori de spitale, şefi de ocol silvic, etc. etc)
- Dacă PD-L reuşeşte maximizarea planului său, adică fidelizarea a 2-3 miniştri PSD care să accepte menţinerea în Guvern concomitent cu retragerea masei mari a miniştrilor PSD, plus automat obţinerea sprijinului celor 20 şi ceva de parlamentari necesari pentru guvernarea solitară a PD-L, este clar că votul din 22 noiembrie este uşor de anticipat. Băsescu va câştiga un nou mandat de 5 ani, PD-L se va umfla mai ceva ca PSD-ul anilor 2001-2004, PSD se va scinda, iar PNL va rămâne un partid de maxim 10%.
2 comentarii:
-
Nu-s specialist, sunt un simplu 'civil', dar ma aventurez si eu sa fac o prezicere:
Actualul guvern va rezista in esenta pana in 2012 iar Basescu va fi reales.
E un tablou sinistru, dar nu cred ca ne putem astepta la altceva tinand seama de calitatea politicienilor nostri si de calitatea electoratului, care are resurse nebanuite de naivitate (ca sa ma exprim delicat).on
-
@Liviu
sinistru, intr-adevar..on
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
