Scurte din vacanță (I)

Am pus partea I în speranța că voi mai avea timp/chef și pentru sequel-uri. Astăzi despre serviciile feroviare din Italia și Slovania vs. România:

  • în Italia întîrzierile trenurilor sunt un fait accompli, nimeni nu se mai miră, toți zâmbesc când mai văd alte 30/60 min adăugate la ritardo. la dus-ul spre slovenia trenul din milano spre venezia a întârziat 40 minute pentru că în vagoanele de dormit nu funcționa aerul condiționat, deși la ora 9 seara erau încă peste 30 de grade. Tot la dus, în gara Venezia Mestre am stat vreo 2 ore începând cu 1 noaptea fără să fim înștiințați de vreun motiv. Responsabilii de tren disparuseră, iar călătorii se întrebau mirați ce s-a întâmplat. Restul ori fumau, ori dormeau. În orice caz, agitația nu era foarte mare (îmi imaginez cum ar fi fost în România:)
  • La întoarcere am stat vreo 2 ore în plus la Bologna pentru că pe întreaga rețea Ancona se oprise circulația pentru motivul unei anchete judiciare..cel puțin asta ne-au spus cei de la informații:)
  • Și în Slovenia și în Italia trenurile internaționale arătau ca cele din România anilor 90. Mai adaug la asta și heirupismul de a vinde bilete fără număr pentru a realiza că nu s-a pus problema unui confort minim. Se stătea claie peste grămadă, sau, altfel spus, ca într-o conservă de sardele. Și iarăși nimeni nu a protestat.
  • În Slovenia, chiar în gara principală din capitala Ljubljana, am fost informați că trenul pe care îl așteptam noi pentru Bologna urma să întârzie 60 de minute și că va trebui să urcăm în niște autocare până la următoarea stație pentru că ar fi fost niște lucrări la calea ferată. Ne urcăm ascultători în respectivul autocar împreuncă au alți 10-15 călători, pentru ca după vreo 20 minute să aflăm din gură în gură că trenul ar funcționa totuși și că nu mai mergem cu autocarele. Așa că evacuăm din nou bagajele, alergăm spre peron și aflăm că într-adevăr trenul circulă și că nu mai e nevoie de autocare. Cei din gara Ljubljana (atenție, a fost capitala UE 6 luni anul trecut) n-au anunțat nimic, și oricum era destul de greu având în vedere că dotările nu le depășesc pe cele din Focșani, Bacău sau alt oraș de genul ăsta.. Continuarea a fost și mai amuzantă. La prima stație de tren, Kranj pentru cunoscători, am observat că toată lumea era invitată să coboare deși nimeni nu ne anuțase oficial ceva. De fapt urma să fim urcați în alt tren care avea să ne ducă până la Villach în Austria unde urma să schimbăm iar. Nu mai vorbesc iar de calitatea trenurilor. De ajuns să spun că toate avea geamurile larg deschise, semn evident că aerul condiționat nu funcționa, deși ora era extrem de târzie.
  • Overall, am ajuns la concluzia că deseori ne plângem prea mult de calitatea serviciilor românești. Cel puțin la capitolul feroviar internațional, stăm muuuult mai bine. Trust me. Am petrecut 15 ore în trenuri și gări din Italia, Austria și Slovenia pentru un drum absolut banal..

0 comentarii: