Cazul Ridzi: Ce-ar mai fi de spus?

Alina Mungiu-Pippidi Joi, 09 Iulie 2009

Este justificata atentia acordata Monicai Ridzi, care a devenit, in urma investigatiei exemplare din Gazeta sporturilor, inamicul public numarul 1? La urma urmei, Nastase e tot protejat de tribunal, afacerile dubioase ale liberalilor sunt tratate mult mai discret si chiar cele ale altor colegi de partid sunt cu totul umbrite. Pe munca unor ziaristi civici de mana intai calaresc acum toti mercenarii talk-show-urilor si nu e de mirare ca intrebarea asta a inceput sa se faca auzita. Raspunsul la intrebare este insa categoric da. Cazul

Ridzi este cel care trebuie discutat acum, pentru simplul motiv ca vorbim de oameni aflati la guvernare, de fapte care se petrec sub ochii nostri, intr-un context de contractie economica dramatica, in timp ce i se cere populatiei sa stranga cureaua, in timp ce fondurile pentru cercetare stiintifica din Romania s-au taiat anul acesta chiar pentru cercetarile in curs.

Cazul este, in primul rand, scandalos pentru ca arata dublul standard practicat de un Guvern care a debutat cu discursuri despre virtutea publica si a ajuns sa plateasca firme de apartament sa aranjeze presa pe bani publici. Acesta e primul motiv care justifica indignarea publica fata de dna Ridzi. Al doilea motiv este tratamentul preferential de care se bucura ea. Ce alt om public ar mai fi cutezat sa angajeze cheltuieli cand nu avea dreptul legal sa o faca, daca nu s-ar fi bazat pe cea mai inalta protectie? Ce persoana de nivel receptionera de hotel a mai beneficiat de crearea unui minister pentru uz propriu, ca sa auda de atatea luni de zile spunandu-i-se "doamna ministru"? In ziua nefasta cand dna Ridzi a anuntat candidatura drei Basescu din partea organizatiei de tineret a PDL a vazut deschizandu-se in fata ei o cariera luminoasa si privilegiata, deasupra oricarei legi. Daca s-a aruncat singura pe tobogan, cu capul inainte, e doar pentru ca era si este sigura de maximul de protectie. Asta e cam suparator.

Al treilea motiv de iritare publica este sfidarea pe care dna Ridzi, ca promotoare a drei Basescu, a aruncat-o exact acelei parti a presei si societatii civile care e autonoma si ghidata de spirit civic. Romania e o tara clientelara, in care carierele si afacerile de succes se explica prin patronaj, dar nu integral. Exista si a existat constant la noi o parte a societatii civile (din care presa face parte) care nu a supravietuit sau prosperat prin favoritism guvernamental. In 2004, cand Nastase facuse zid in jurul ei, exact vocile de azi s-au ridicat contra lui, Tolontan si Gazeta lui, Nistorescu si Evenimentul zilei (azi fara el, dar categoric un ziar autonom si orientat civic, cu exceptii minore), cativa fosti jurnalisti de la Evenimentul din 2004 (gen Dan Tapalaga de la Hotnews sau cativa editorialisti de la R.l.), plus coalitia pentru o Guvernare Curata (din care Alistar nu a facut parte niciodata, spre informarea dnei Udrea).

Acestia au adus dreapta la putere, nu Ridzi si Udrea, si nici Voinescu sau Paleologu. O coalitie imbatabila, pentru ca se fondeaza pe dezinteres si spirit civic, o coalitie minoritara, dar cu marele atu ca refuza acea Romanie clientelara totala pe care o vor toti oamenii politici, una in care fiecare din noi e incartiruit, iar in cartierul binelui public nu mai ramane nimeni. A accepta-o pe EBA insemna pentru noi asumarea unei conditii de clienti. Nu aveam cum sa acceptam asa ceva, pentru ca ea nu corespundea adevarului. Daca Basescu a avut profit de pe urma noastra in 2004, acest lucru a fost un efect secundar al unei lupte civice pentru integritate si a luptei presei sa-si pastreze libertatea amenintata de Nastase. Nimeni nu i-a cerut nimic in schimb: decat respect. Ca atare, cu cateva exceptii penibile si dureroase, explicate integral prin profit propriu, am asistat la o solidarizare a celor care s-au simtit sfidati, luati pe veresie, iar aceasta a intrecut orice asteptari.

Caderea dnei Ridzi a inceput in ziua in care a anuntat candidatura drei Basescu si a deschis usa Asiei Centrale peste edificiul de integritate fragil si construit de noi cu enorme sacrificii. Al patrulea motiv pentru care dna Ridzi merita ce i se intampla este sublimul ei dispret pentru bani, in general, si pentru banul public in special. Majoritatea banilor publici fara o destinatie dedicata si indispensabila – de exemplu, banii de pensii – sunt cheltuiti exact in acest mod si asa au fost cheltuiti ori de cate ori au fost bani. Cat am fost la televiziune, am incercat sa suspend "Cerbul de Aur", celebru pentru ca totdeauna intermediarii, in cap cu directorii de program din TVR, luau doua treimi din banii artistilor la mica intelegere si marea ciupeala. Nu era nici o cale sa te lupti cu asemenea practici generalizate, cum am gasit, de exemplu, la "Sport", decat inchizand temporar activitatea respectiva si reorganizand-o din temelii. Altfel plateai de trei ori pretul, iar mare parte din bani intrau in buzunarele unora care teoretic lucrau pentru stat. Toata lumea stia, dar nimeni nu facea nimic.

Patologia cheltuielilor Ridzi e una clasica si de aceea hamaiala liberala suna fals, ca de la ASG-ul lui Bulai la Loganurile lui Cristi David nu au fost cu nimic mai buni. Monica Ridzi spune ca este tapul ispasitor. Asa e, dar a voluntarizat pentru rol reluand practicile lui Nastase la vedere. Prin ea, i se transmite lui Traian Basescu ca noul sau stil e inacceptabil, ca nu va avea parte de inca cinci ani daca asta inseamna generalizarea clientelismului, ca numai taierea partii care a pacatuit, plus ceva penitenta, nu aroganta, ii mai poate readuce ceva din vechii sai aliati. PSD si mogulii au resurse, deci si clienti. Prin comparatie, PNL si PDL s-au bazat intotdeauna mai mult pe partea libera a opiniei publice, au avut prieteni. Daca ii pierd, nu mai au nimic. Pot sa cumpere Cristoi si intelectuali nu cu bucata, ci cu kilul, nu le va servi, pentru ca, odata cumparati, credibilitatea lor e zero. Cand ai un public format nu din tarani saraci, ci din oraseni cu Internet, pur si simplu nu iti poti permite asemenea comportamente. (http://www.romanialibera.ro/a159316/romania-clientelara-si-romania-normala.html)

Sabina Fati, redactor-sef adjunct Joi, 09 Iulie 2009

La noi, femeile promovate in politica trebuie sa fie in general tinere, sexi si disciplinate. In Occident, dar si in destule democratii estice unde tot mai multe doamne ajung in fruntea guvernelor, promovarea se face mai degraba pe criterii meritocratice. La noi, defileaza Elena Udrea, care la 36 de ani a reusit sa profite, pe rand, de PSD (care in 2004 i-a dat bani publici sa piarda procese), de PNL (sa ajunga pe listele de consilieri la alegerile locale din 2004), iar apoi de PDL (pentru a deveni ministrul Turismului). La ei, defileaza

Angela Merkel, care a urcat consecvent toate treptele crestin-democratilor germani. La noi, Elena Udrea ajunge avocata dupa ce-si ia diploma de licenta la o facultate privata fara pretentii. La ei, Merkel are studii temeinice si un doctorat in fizica, plus o cariera profesionala de prim rang. La noi, Monica Ridzi primeste la 32 de ani fotoliul de ministru, dupa ce face plecaciuni insistente si favoruri.

La ei, Dalia Grybauskaite este aleasa la 53 de ani presedinta Lituaniei, dupa o cursa electorala complicata, in care a candidat ca independenta. La noi, Monica Ridzi are o licenta in drept luata, la 26 de ani, la Universitatea "1 Decembrie" din Alba Iulia. La ei, Dalia Grybauskaite are un doctorat in economie, luat la 32 de ani, la Moscova, pe vremea cand tara sa facea parte din URSS. La noi, Monica Ridzi este acuzata de deturnare de fonduri si de incercare de corupere a presei prin publicitate de stat. La ei, Dalia Grybauskaite este admirata pentru consecventa cu care cere transparenta in afacerile publice si pentru denuntarea oligarhilor. La noi, Monica Ridzi este admirata doar de clasa politica pentru rezistenta consecventa pe baricadele mismasurilor sale. La ei, Dalia Grybauskaite a cucerit publicul prin zambetul fermecator si caracterul intransigent. La noi, Elena Udrea si-a cucerit notorietatea mai ales cu ajutorul decolteului, iar Monica Ridzi – mai ales prin ploconirea in fata fiicei presedintelui.

La ei, Dalia Grybauskaite si-a convins alegatorii nu doar cu experienta ei de fost comisar european pentru Finante si Buget, ci si cu un program serios privind politica interna si externa a tarii. La noi, Elena Udrea devine tot mai cunoscuta prin vesnica ei agitatie televizata, in vreme ce Monica Ridzi ajunge si ea, zilele acestea, la trista notorietate a fostului premier Adrian Nastase. La ei, Dalia Grybauskaite, care va fi investita duminica in func-tia de presedinte, este numita deja "doamna de fier" a Lituaniei. La noi, politicienele in voga se imbraca in roz, poarta tocuri imense, fuste deasupra genunchilor si posete de mii de euro. La ei, femeile cu functii importante se imbraca in culori inchise, poarta bijuterii discrete si pantofi relativ comozi. La noi primeaza fardurile, la ei – fondul. La noi, presedinta Camerei Deputatilor este o fosta Miss Romania. La ei, politicienele vin din zone mai putin frivole.

La noi, vin din familii influente in politica locala sau nationala, ca Roberta Anastase, Daciana Sarbu si EBA. La ei, Jadranka Kosor, proaspat-numita premier in Croatia, are formatie juridica, a fost jurnalista militanta pentru drepturile omului si a primit premiul Comunitatii Europene pentru activitate umanitara. La noi, femeile impinse pe prima scena a politicii sunt neaparat tinere. La ei, politicienele sunt neaparat experimentate. La noi, tinerele cu ambitii politice stiu in ce loc trebuie mangaiat elefantul sub trompa. La ei, Jadranka Kosor are, la 56 de ani, un esec la prezidentialele din 2005 si o sansa de a duce mai departe modernizarea Croatiei din fotoliul de prim-ministru.

La noi, sunt incurajate frivolitatea in cazul femeilor si clientelismul in cazul barbatilor. La ei, desi exista si exceptii, sunt incurajati profesionistii, indiferent de sex. La noi, politica este o trambulina catre abundenta si de aceea aspirantii platesc taxe. La ei, piata selecteaza exemplarele de succes. La noi, selectia se face pe criterii de grup, de aceea la noi elitele politice raman de 20 de ani submediocre. La ei, progresul este alert fiindca elitele sunt bine pregatite. La noi, modernizarea intarzie fiindca elitele sunt necalificate. (http://www.romanialibera.ro/a159342/de-ce-sunt-mai-bune-femeile-lor.html)

4 comentarii:

  1. Doua chestiuni Adi. Una este orgoliul nemasurat al doamnei Pipidi, "noi" v-am facut mari e o porcarioara unde se rasfrange si frustrarea si dracii si lipsa de respect pentru mine, care o vad de altfel o femeie extrem de inteligenta. Orgoliul sau reiese si din raportul SAR catre Comisie care e de unprost gust infiorator.
    Ma enerveaza ca genele, ura si frustrarea pot afecta o zona de rezon intelectual. Da sunt de acord ca Ritzi e o matracuca, sunt de acord ca multi dioti s-au comportat ca niste oi speriate vis-a-vis de EBA.
    La Udrea oriscat ai musca-o de cur nu poti sa spui doar ca e "scumpa", "decoltata", "ca are tocuri". Si stii de ce? Pentru ca atunci cand intelectualii de calibru incep constructii utopice gen PAC, politica asta cu matanii si morala inalta sunt spulberate de electorat. Poate nu ne place, poate am vrea oameni ok, retinuti si fara mistocareala generalizata.
    Poate. Dar acesti oameni nu pot fi votati pentru ca sunt acri, intrasigenti, chiar absurzi.
    E greu sa vii cu etaloane morale inalte, e greu sa ii pui electorului sa aleaga justitiari eleganti cu Harvard si cu cariere profesionale de tot respectul. Pentru ca electorul mediu e ipocrit. Pentru ca vrea sa se regasesca in politician, pentru ca vrea lideri, vrea tupeu, vrea fraternizare si nu ma refer la zona de idei care poate concorda intre asteptarile mele si ale doamnei Pipidi, ci la limbajul grosolan chiar mitocanesc al ipocritului votant roman.
    Ambele doamne carora le port un mare respect, uita ca pe langa premierul croat, cancelarul german si presedintele lituanian sunt si zeci, sute de politicieni si politiciene care nu sunt pe acelasi calapod. Putem intreba electori de acolo, citi presa lor si descoperim si Ritzipoancele lor.
    Ce uita atat doamna Fati cat si doamna Pipidi e ca in aceasta politica "catre Asia Centrala" sunt niste indivizi, politicieni care sunt la acelasi calibru ca si dumnealor. Acei oameni ca sa aiba influeta in partide, sa poata influenta si schimba tendinte le trebuie forta si nu sabotaj gen magaria impotriva lui Sever Voinescu.
    De ce spun asta? Pentru ca unul din cei mai duri si mai inteligenti blogeri de stanga, un mare opozant al thoristilor la ei acasa, mi-a spus ieri ca in toamna a votat cu PDL! Dintr-un singur motiv, Macovei.

    on 9 iulie 2009, 09:38


  2. adi_ocs said,

    @turnofftheglory
    Te creditez intotdeauna cu buna credinta, dar mi-e greu sa ma raliez punctului tau de vedere. Le iau pe rand:
    1. Orgoliul dnei Pippidi este extrem de justificat. Are recunoastere internationala (academic, institutii oficiale, ong-uri, ambasade, peste tot) si este extrem de aplicata. Spre deosebire de intelectualii de dreapta visatori gen Liiceanu, Patapievici et. co., dna Mungiu este oricand in stare sa produca un set de idei coerente care sa devina politici publice. Dna Mungiu are un mare merit in emergenta brandului Basescu pe piata politica romaneasca, si are tot dreptul sa ii sanctioneze si greselile. Pe dna Mungiu nu o poti acuza de scopuri obscure, nu e nici fan PSD, nici fan PNL, nu o platesc nici unul, nici altul. Spre deosebire de TRU, Preda si chiar Macovei, dna Mungiu nu a inchis ochii la afacerea EBA si a preferat sa iasa de pe lista decat sa fie impreuna cu EBA. Nu ti se pare ciudat ca reactiile critice ale teamului Preda-Macovei in speta Ridzi au venit numai dupa ce amandoi au devenit membri ai Parl European? Adica atunci cand nu mai pot pati nimic pecuniar din partea partidului? Ma indoiesc ca cei 2 s-au simtit confortabil cu mascarada EBA la alegeri si totusi n-au comentat nimic..
    2. Spui de Udrea ca e ceea ce isi doreste romanul mitocan. De parca aceasta categorie este singulara in Romania. Iti reamintesc ca cea mai importanta femeie politician in Romania post 90 a fost Mona Musca, femeia care respira decenta si bun simt in orice aparitie publica. Total opusul Elenei Udrea. Cine a votat-o pe dna Udrea? A candidat intr-un colegiu dedicat din sect 6, a bagat o gramada de bani, celelalte partide au avut candidati de paie acolo. Deci cine a validat-o pe dna Udrea ca sa poti spune ca asta isi doreste electoratul?
    3. Spui ca exemplele date de Sabina Fati sunt oarecum exceptionale, ca si acolo sunt pitzipoance in politica(asta e formularea mea:) Din nou mi se oare ca gresesti. Argumentul dnei Fati privea un model de femeie politician inzestrata cu rol de decizie. Este clar ca sunt o gramada de femei care sunt pe tiparul lui Udrea si pe alte scene politice din Europa, cazul Italiei fiind emblematic. Numai ca daca analizezi cazurile de femei care primesc roluri de decizie publica, vei vedea ca dna Fati are dreptate.
    4. Nu inteleg "demonstratia" cu votul pro-PDL datorita lui Macovei. Din cate stiu eu, Monica Macovei nu a candidat in toamna.. si oricum mi se pare neserios sa votezi un partid pentru ca la un moment in jurul lui a gravitat o personalitate ok. Personalitate care si atunci si acum este marginalizata in acelasi partid

    on 9 iulie 2009, 11:53


  3. adi_ocs said,

    apropos de punctul 4 din comentariul meu: http://www.mediafax.ro/politic/severin-socialistii-au-castigat-comisia-libe-pentru-ca-popularii-n-au-vrut-sa-ajunga-la-macovei.html?1687;4626063...e un mare sambure de adevar in asta, oricat l-as diplacea pe Severin

    on 9 iulie 2009, 11:58


  4. [...]Dacă am ajuns s-o comparăm pe Udrea cu Merkel, poate ar trebui să facem aşa şi o comparaţie între Băsescu şi Obama, Emil Boc şi Gordon Brown, Mazăre, Vanghelie, Videanu pe de o parte şi Barroso sau Javier Solana pe de alta[..]

    on 9 iulie 2009, 13:08