Câteva gânduri după o absenţă mai lungă

Etichete: , , , , , Publicat de adi_ocs on luni, 22 iunie 2009 la 23:56

Nu am fost plecat din ţară decât 2 zile în toată perioada de absenţă de pe blog şi trebuie să admit că aş fi avut despre ce scrie. O să încerc să mă revanşez deşi vacanţa îmi face tot mai mult cu ochiul..În continuare voi face câteva observaţii în legătură cu evenimentele recente mai importante:
  • cazul Ridzi: da, este vorba de linşaj mediatic, dar modul în care ministrul tineretului a administrat criza de imagine este total condamnabil. Odată cu sesizarea DNA de către PNL şi cu înfiinţarea Comisiei de Anchetă parlamentară, soarta doamnei Ridzi pare a fo 99% scrisă. Ghinionul ei este şi că speţa se suprapune cu relansarea cazului Zambaccian în aşa măsură încât PD-L nu poate fenta opinia publică. Concluzia mea este că în zilele următoare vom afla că doamna Ridzi nu mai este ministru, fie printr-o "demisie de onoare" (în fapt impusă de partid), fie printr-o mişcare mai largă de remaniere guvernamentală (caz în care ar mai putea cădea capetele lui Paleologu din PDL şi Nemirschi şi Niţă din PSD), fie pur si simplu prin sacrificarea Monicăi Ridzi de către propriul partid în cazul în care ea nu doreşte să-şi depună mandatul
  • Consiliul PSD de la Turnu Măgurele: trebuie să fim consideraţi naivi dacă pesediştii încearcă se ne convingă că înregistrările discuţiilor din Consiliu au fost întâmplătoare. Cineva de la PSD a avut această idee bună, iar modul în care s-au exprimat participanţii la discuţii certifică "mânăria". Cine a mai participat la şedinţe interne de partid ştie că la tensiunea care se acumulează este imposibil să nu apară nişte înjurături sau nişte "ştiri pe surse" despre anumite afaceri care se fac la guvernare. Ori la conclavul pesedist am auzit doar invectiva "tâmpitul Berceanu", coincidenţă la câteva zile depărtare de gafa lui Băsescu cu "şcoala românească care produce tâmpiţi"..Revenind la substanţă, se pare că m-am înşelat în previziunea mea făcută la începutul anului conform căreia guvernul PDL-PSD va rezista doar până imediat după europarlamentare. Cum spunea şi Andronic, era mişcarea politică raţională, dar se pare că din diverse motive pesediştii mai rămân până în septembrie..
  • Europa: deşi Barroso a câştigat sprijinul Consiliului European (şefii de state şi de guvern ai UE), mai are de aşteptat până în toamnă pâna va primi şi sprijinul Parlamentului European pentru un nou mandat de şef al Comisiei Europene. Timp berechet pentru calcule şi negocieri în culise pentru diverse alte posturi. Se ştie deja că lupta pentru şefia Parlamentului European se dă deocamdată în interiorul PPE între polonezul Buzek şi italianul Mauro, cu un ascendent pentru primul. Caz în care, fireşte, Berlusconi va cere un portofoliu foarte important în Comisie pentru un popular italian, probabil acelaşi Tajani (actual comisar pe Transporturi). La fel, Socialiştii (care tocmai şi-au amânat rebrandingul în ASDE) vor dori ceva foarte important la schimb pentru postul lui Barroso şi aici ar putea intra în cacul noul post creat de Tratatul Lisabona de preşedinte al Uniunii Europene, unde până acum se vechiculează 2 nume importante de socialişti, ambii Laburişti: Tony Blair şi Gordon Brown (care astfel s-ar putea retrage onorabil de la guvernare în cel mai prost moment al Laburiştilor în ultimele decenii). În schimb, dacă Socialiştii merg până la capăt cu poziţia extremistă anti Barroso, sunt şanse ca liberalii din ALDE să câştige potul cel mare printr-o alianţă cu PPE, UEN şi nou creatul azi Grup al Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni. Potul cel mare ar însemna pentru ALDE poziţia de preşedinte al Parlamentului European (Graham Watson) sau, de ce nu, cea de preşedinte al Uniunii pentru Verhofstadt. Veţi întreba unde e România în toate aceste jocuri. Păi oficial tragem tare pentru Agricultură, dar şansele sunt infime. Portofoliul pe care îl vom primi va fi cu siguranţă mai greu decât Multilingvismul, dar cu siguranţă mai slab decât Agricultura. Teoretic mai puteam trage la Dezvoltare Regională (unde Hubner e scoasă din joc), la Energie (bineînţeles Letonia nu va mai prinde aşa ceva) sau Transporturi, dar problemele structurale pe care le avem în aceste domenii la noi acasă nu ne face credibili pentru o asemenea responsabilitate. Ca şi în cazul Agriculturii de altfel, unde în plus mai diverg şi interesele marilor puteri europene: Franţa şi Polonia vs. Germania şi UK.
  • Ar mai fi Iranul..mai în glumă mai în serios discutăm cu prietenii despre noua politică externă a lui Obama şi cum ar fi reacţionat Republicanii pe acest subiect. Concluzia amară chiar şi printre prietenii susţinători ai lui Obama a fost că până la urmă surge-ul din Irak chiar a funcţionat. Desprindeţi de aici opinia mea faţă de reacţia dezirabilă a Occidentului în Iran..şi să nu uităm că Israelul îl are totuşi pe Netanyahu..
Cam atât pentru moment. Feel free to further comment:)

3 comentarii:

  1. Nadia Dincovici said,

    Nu-l putem băga în corzi pe Obama pentru actuala situație din Iran fără să spunem nimic de lipsa de reacție a ONU. Au rezoluțiile ONU un caracter simbolic și nu prea sunt respectate - dar asta nu înseamnă că trebuie să lipsească cu desăvârșire. Măcar la modul declarativ, de simbol și tot au o valoare.
    Iar în ceaa ce-l privește pe noul lider de la Casa Albă - sunt convinsă că a procedat corect dînd startul dezghețului relațiilor cu Iranul. Desigur, într-un mod diplomatic, pentru că nici nu ar fi avut cum să o facă altfel.

    on 23 iunie 2009, 12:57


  2. sonofalerik said,

    @Nadia Dincovici: ONU nu prea are ce face in cazul de fata. ONU nu inseamna numai SUA, UE etc; ONU (Consiliul de Securitate mai exact) mai inseamna Rusia si China!! De acolo se asteapta reactiile oficiale pentru a stabili tonul unei eventuale rezolutii. Si nu-mi pot inchipui nici China si nici Rusia protestand vehement in cazul de fata. Sau poate nu am eu imaginatie.

    on 23 iunie 2009, 15:22


  3. freefun0616 said,

    on 4 octombrie 2009, 13:23


Trimiteţi un comentariu

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)