Paralele//Paralele

Acum 2 luni mă aşezăm contra opiniei generale din blogosfera politică afirmând că TRU şi Preda sunt 2 candidaturi de imagine, dar fără prea multă substanţă politică. Mai mult, afirmam negru pe alb că locul intelectualilor simandicoşi nu prea este la Bruxelles, unde este nevoie de multă muncă de rutină, de networking, de flexibilitate. Exact aceste atribute lipsesc de la cei 2 mai sus enunţaţi, cu o rezervă apreciabilă în cazul lui Cristian Preda. După 2 luni rămân la aceeaşi opinie alimentat şi de ultimele apariţii mediatice ale celor 2. Să le luăm pe rând:

1. Cristian Preda la dezbaterea CRPE din 27 aprilie:

-" Actuala arhitectura politica a UE a esuat pentru ca dezbaterea a fost prost organizata. O tema pe an, spune Preda citandu-l pe Larry Siedentop. - Va fi o participare mica la alegeri si vom avea parte de o cota care sper sa nu fie minimul istoric. E o oboseala dupa prea multe convocari la vot. E si o tendinta europeana. Ma astept la o participare de 20%. Mi-e teama sa nu fie mai putin. - E foarte interesant faptul ca ci mai multi isi asuma mai ales chestiunea discriminarii. Multi vad relatia cu Europa ca una exterioara: Noi la Bucuresti si Europa in alta parte. - Ma astept la un esec al tratatului de la Lisabona. Sunt foarte sceptic, desi imi doresc sa reuseasca. Trebuie sa gasim o formula de depasire a unui posibil esec pe acest fond de scepticism general si criza. - Extinderea nu a dus la o aprofundare a Uniunii. Extinderea trebuie stopata si pentru decenii Europa trebuie sa aiba granite foarte clare. Intrarea in zona Schengen este o prioritate. - M-as bucura sa gasim in PE o solidaritate dincolo de rivalitatile politice din Romania. Raman un liberal convins. "

• CONCLUZIE: Domnul Preda, care anterior se declara doritor de a activa în Comisia pentru Afaceri Externe din PE şi de a ocupa dacă i s-ar propune un post de comisar european, declară nonşalant că extinderea UE nu trebuie să continue pe termen scurt şi mediu. Cu alte cuvinte adio Croaţia, adio Macedonia, adio Albania, şi, de ce nu, adio Moldova şi Ucraina. De Turcia ce să mai vorbim, presupun că în viziunea domnului Preda nici nu aparţine spaţiului geografic european, deci nu are ce căuta în UE. Poate este mai puţin important că poziţia domnului Preda contravine politicii externe promovate de România, numai că domnul în cauză nu ştie probabil că o asemenea declaraţie îl poate scoate definitiv din orice calcul pentru un post de comisar european. Pe scurt, e vorba de necunoaşterea praxisului birocratic european. Dacă va vorbi şi în continuare din cărţi, domnul Preda se va plictisi foarte curând de jobul de la Parlamentul European.

2. Traian Radu Ungureanu, aici

• "Din cîte am auzit şi văzut la Varşovia, Europa e o acumulare de probleme în creştere iar dreapta o direcţie tot mai puţin sigură de ea. Congresul Partidului Popular European, cel mai mare grup politic al Parlamentului European, a adunat tot ce are mai bun şi mai cunoscut dreapta occidentală şi răsăriteană. A lipsit tocmai suflul doctrinar. Cu excepţia cîtorva intervenţii, a fost, mereu, vorba despre o dreaptă aproximată şi acomodantă.
• Problema de articulare a dreptei e o problemă de încredere. Nimeni nu mai are curajul să afirme valorile economice, morale şi politice ale dreptei clasice, deşi majoritatea vorbitorilor s-a declarat îngrijorată de resurecţia socialistă, în contextul economic dezastruos al ultimelor luni. Cu toate astea, de la Angela Merkel la Jose Manuel Barroso, toată lumea a ţinut să sublinieze afilierea la ceva ce se numeşte „economia de piaţă socială”, un concept care face parte, conform aceloraşi vorbitori, din valorile fundamentale ale „familiei popularilor europeni”.
• Gloria renăscută a acestui concept contradictoriu e un semn de nesiguranţă. Economia soicală de piaţă nu e nimic mai mult decît o încrucişare miciurinistă a pieţei şi social democraţiei. Cu alte cuvinte, dreapta oficială şi guvernamentală a îmbrăţişat un concept difuz cu care s-a deplasat, ca mai toate partidele spectrului politic, spre centru,în căutare de voturi şi omologare. Rezultatul e pervers: toată lumea politică lucrînd la centru, nimeni nu mai are relief şi identitate. Partidele devin variaţii minore ale aceluiaşi curent politic şi presează, practic, în aceaşi direcţie, chiar dacă adoptă trasee retorice diferite. Acest pan-conformism politic explică în mare măsură cinismul placid al electoratelor dar şi izbucnirile lui izolate spre extreme. În fond, marele teritoriu politic al dreptei a rămas disponibil sau, mai precis, a fost scos la licitaţie de partidele care reclamă ulterior ascenisunea „radicalilor” şi a „extremiştilor”. Fenomenul e vizibil, cauzele mai puţin.
• Însă problema declinului politic şi a ezitărilor dreptei europene e complicată de apariţia Estului, o zonă adusă în Europa cu enormul handicap de creştere provocat de tirania socialistă dar şi un spaţiu care se aştepta să găsească în Vest valorile pure ale capitalsimului şi democraţiei. În locul lor, Estul a constat şi constată, cu surpriză, că găseşte, de multe ori, prescripţii socialiste adoptate sub pretextul „ modernizării dreptei”. De aici, iritarea discretă a cîtorva din liderii politici răsăriteni prezenţi la Congresul PPE, la Varşovia. E vorba, în primul rînd, de Donald Tusk, Primul Ministru al Poloniei şi gazda întîlnitii, care a ridicat fără întîrziere problema Estului şi a vizibilităţii sale reduse în planurile anti-criză ale Europei ( mai exact, ale nucleului franco-german). Tusk a trimis decis la experienţa dezastrului socialist al anilor 1945-1989. Mesajul cuprindea, nerostit, întrebarea: de ce cochetează dreapta europeană cu socialismul? Lăsînd la o parte efuziunile roamantice ale lui Silvio Berlusconi, tema şi întrebarea n-au fost sesizate...."
• CONCLUZII: Domnul Ungureanu nu face decât să repete mai vechile sale teze ultra-conservatoare care nu îl vor face prea iubit în grupul extrem de pragmatic al popularilor europeni. Domnul Ungureanu ar trebui să studieze mai mult istoria acestui extrem de eterogen "Partid Popular European" şi să se întrebe dacă substanţa dreptei tradiţionale, reacţionare şi ultra-liberală economic pe care o mistifică în scrierile sale a fost vreodată prezentă în acţiunea politică a grupului popular european. Îi mai reamintesc că poate cel mai important partid politic european din PPE, şi am numit aici CDU-ul german, se defineşte cu mândrie ca "Die Mitte", adică "Centrul", iar "economia socială de piaţă" este principiul inventat tot în Germania de ministrul creştin-democrat al Economiei, Ludwig Erhard, chiar în timpul guvernului Adenauer, unul dintre părinţii fondatori ai UE (şi ai PPE). Overall, analiza domnului Ungureanu transpiră a lipsă de simţ politic, a talibanism ideologic şi a naivitate. Alături de domnul Preda, Ungureanu va fi în PE doar un intelectual frustrat care idolatrizează cauza periferiei est-europene. Cât despre crezul său de dreapta, i-aş recomanda să îmbrăţişeze, alături de bunul prieten Avramescu, cauza Conservatorilor britanici, a celor cehi şi probabil a fraţilor Kaczinski din Polonia. Sau ar mai putea fi un contributor academic în European Ideas Network. La masa jucătorilor importanţi din PPE, acolo unde se împart funcţii, poziţii şi influenţă, domnii Ungureanu şi Preda nu vor avea ce căuta
• Ca o ultimă concluzie, vă recomand dezbaterea despre Reconstrucţia Dreptei organizată mâine de Institutul de Studii Populare şi CADI

credit poză: http://www.epp.eu/Logo/logo_epp.jpg UPDATE: Despre dreapta românească şi aici la Cristi Pătrăşconiu