Paralele//Paralele

• Demersurile ISP şi CADI sunt în continuare salutare, cu atât mai mult cu cât sunt singulare în spaţiul ideilor politice din România. Din acest punct de vedere PNL face o mare greşeală izolându-se de mediul academic şi abandonând instituţii gen ISL, ILI sau Fundaţia "Horia Rusu" care în trecut contribuiau la propagarea ideilor de dreapta
• Pe de altă parte, nu pot să nu constat cu tristeţe că întreprinderile ISP şi CADI sunt irelevante deocamdată pentru acţiunea politică. Chiar dacă mai vezi un Berceanu sau Videanu la astfel de dezbateri, asta nu înseamnă că PDL tratează cu seriozitate munca think-tank-urilor coordonate de Valeriu Stoica.
• De ce fetişizare? Pentru că aici trebuie să aduc nişte critici şi intelectualilor altfel bine intenţionaţi, dar prea puţin ancoraţi în realitatea noastră politică. Oameni ca Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu, Ungureanu, Preda, Stanomir şi chiar Sever Voinescu sunt toţi de bună credinţă dar operează de multe ori cu exagerări. Aşa cum este bunăoară pretenţia domnului Liiceanu expusă de Cristi Pătrăşconiu aici. Ideile politice nu pot fi impuse cu forţa, ele trebuie propagate pe toate canalele posibile, iar rolul think-tankurilor trebuie să fie fundamental în acest sens. La fel cum aceste think-tankuri trebuie să înceapă să construiască şi rapoarte de analiză economică, studii de impact pentru anumite măsuri, policy reports şi alte questii de acest gen. Simplul fapt de a emite un discurs eminamente filosofic despre definiţia dreptei contemporane şi proiecţia sa în viitor nu va face din aceste think-tankuri instrumente utile pentru partidele româneşti, şi-aşa mult prea puţin instituţionalizate şi mult prea puţin dispuse a accepta inputuri din afară
• Fetişizare pentru că unii intelectuali de dreapta, TRU notabil, încă mai ordonează retorica doctrinară la graniţa comunism(mai nou socialism) şi anti-comunism (socialism), când de fapt dreapta europeană se armonizează de decenii cu achiziţii din stânga spectrului politic. "Welfare state-ul", "ecologismul" şi chiar "affirmative action" sunt de mult timp acceptate de doctrinele de dreapta din mainstream. Pentru a se adapta evoluţiilor din societate, conservatorismul a fost extrem de pragmatic după al doilea război mondial, câştigând astfel bătălia ideologică cu liberalismul pe palierul de dreapta. O "dreaptă" neatinsă de microbul socialist nu există nicăieri în lumea democratică. Iată de ce consider că cea mai importantă idee din spaţiul de dreapta post 1990 a fost cea lansată de Stoica cu privire la "federarea tuturor curentelor de dreapta într-un mare partid sau într-o uniune de partide"
• Legat de distincţiile foarte bine creionate aici şi aici de Bogdan Duca, cred că neoconservatorismul nu poate fi o opţiune pe termen scurt în România, mai ales după eşecul din Statele Unite. Mai degrabă o opţiune de dreapta moderată, în temeiul liberalismului conservator (clasic, neoliberal) şi al conservatorismului compasiunii poate câştiga confruntarea politică cu stânga românească
• În încheiere, şi o laudă la adresa lui Liiceanu, cel care a declarat că cea mai mare problemă a României este absenţa cetăţeanului cultivat. Cu alte cuvinte, nivelul extrem de scăzut al culturii politice, şi aş adăuga, chiar în rândul clasei politice. În aceste condiţii, sugerez călduros oamenilor din ISP şi CADI să pună bazele unei şcoli politice care să crească tineri în spiritul ideilor de dreapta. Poate aşa demersurile lor ar avea şi o finalitate practică

credit poză: http://1.bp.blogspot.com/_Bdy9Qkc40jY/ScJ9R6Ahd4I/AAAAAAAAAmA/G106J1QvYhs/s400/conservative.jpg