Analiză de sfârşit de an şi început de nouă ordine politică în România

Etichete: , , , , , , , , , , , Publicat de adi_ocs on marți, 23 decembrie 2008 la 01:01

Începând de ieri avem un nou guvern emanat de cea mai mare majoritate parlamentară de după 1989. Este deci momentul potrivit pentru o analiză succintă a momentului actual, pe care să o presărăm şi cu unele puncte de prognoză pentru 2009, anul decisiv pentru conturarea unei noi ordini politice în România. Coincidenţă sau nu, anul viitor se împlineşte şi fatidicul termen dat de Brucan.
  1. Clişee şi mituri inoculate în opinia publică după formarea Guvernului Boc
  • acest guvern a reprezentat voinţa lui Traian Băsescu pentru a-şi asigura o realegere confortabilă în decembrie 2009 prin non-combatul PSD-ului----în fapt Traian Băsescu îşi riscă întreaga carieră politică girând noua construcţie politică, iar aducerea PSD în guvern poate fi cel mult o măsură disperată de a neutraliza pe moment un adversar extrem de tăios, regrupat şi capabil de a-l răsturna de la putere pe cale democratică
  • acest guvern este rezultatul vinei PNL şi a manierei radicale şi extrem de rigide prin care Tăriceanu şi echipa sa au înţeles să negocieze o eventuală coaliţie de guvernare cu PD-L----în fapt şi Traian Băsescu şi PDL aveau mai multe soluţii, într-adevăr nu foarte laxe ca modalitate de acţiune politică. Nici Băsescu şi nici PDL nu au folosit la maxim pârghiile de presiune publică asupra PNL ( şi nu mă refer aici la şantaj, dosare, DNA sau altele asemenea). A rezultat un sentiment că PDL a apelat doar de formă la sprijinul PNL, fără a insista foarte mult însă (sau poate este un nou exemplu de proastă gestiune a comunicării politice în interiorul PDL)
  • Traian Băsescu a făcut jocurile în noua formulă guvernamentală, Boc primind numele miniştrilor în plic de la şeful statului----în fapt atât PSD, cât surprinzător pentru unii şi PDL, au acţionat autonom în raport cu voinţa şefului statului în alegerea miniştrilor din guvern. Cel mai bun exemplu este pumnul în gură pus de troica Blaga-Videanu-Berceanu într-o seară la Cotroceni, gest cu care cei 3 şi-au asigurat prezenţa în noul Guvern
2. Incertitudini şi semne de îngrijorare privind activitatea guvernului PDL-PSD
  • Ce marjă de manevră va avea premierul Boc în luarea deciziilor, şi cât va putea influenţa axa Videanu-Pogea proiecţia bugetară pe 2009. De modul în care va arăta noul buget vom putea prognoza şi raportul de forţe între PDL şi PSD în guvern
  • Ce şanse mai are "lupta anti-corupţie" cu un guvern girat de Vanghelie, Năstase, Şerban Mihăilescu, Mazăre, Oprişan sau Nicuşor Constatinescu şi cu un ministru al justiţiei care s-a remarcat prin non-combat în această speţă?
  • Cum poate spune Traian Băsescu că noul guvern este superior celui anterior care ar fi fost controlat de Patriciu, Vântu sau Fenechiu când în actualul guvern avem nume ca Oprea, Niţă, Bazac, Nemirschi sau Andronescu?
  • Cum vor influenţa alegerile europene din iunie activitatea guvernamentală având în vedere că PPE şi PES se vor afla într-o competiţie la cuţite în toate statele membre UE?
  • Cum poate spune Traian Băsescu că acest guvern poate face marile reforme de care are nevoie România (descentralizarea, reforma educaţiei, reforma în sănătate, modificarea Constituţiei) atât timp cât Programul de Guvernare este extrem de ambiguu în privinţa acestor ţinte (şi e un Program pe 4 ani, nu 1)?
3. Certitudini
  • Paradigma prin care cele 2 blocuri politice de stânga şi de dreapta (oricum s-au numit ele sau în orice formulă s-ar fi manifestat după 1990) nu pot colabora la guvernare este înlocuită de una mai consensualistă. Din acest moment nu mai există "buni" şi "răi", decât poate în termeni de competenţă managerială. Morala nu mai are nicio legătură cu praxisul politic, nici măcar la nivel retoric (aici "intelectualitatea" lui Băsescu chiar trebuie să facă un pas în spate)
  • Opoziţia politică este extrem de slabă, dezorganizată şi necredbil condusă temporar de Călin Popescu Tăriceanu. Pentru ca PNL să aibă şanse reale de revenire în mainstream (adică la un 25-30%), trebuie operate modificări substanţiale în modul de relaţionare al partidului cu electoratul, pe toate componentele posibile (resurse umane, comunicare, expertiza programelor alternativă, doctrină, etc). Pe această temă voi reveni într-un post viitor
  • Opoziţia PNL-UDMR va fi suplimentată de corul nemulţumiţilor faţă de politicile noului guvern, de aripi din PSD şi chiar PDL (dacă Traian Băsescu reia lupta cu greii Blaga-Videanu-Berceanu) şi de presă (Intact dă semne clare că rămâne în opoziţie, iar Realitatea-Caţavencu sunt şi ei mai acizi decât de obicei la adresa noii guvernări).
  • Cel mai probabil procentele pierdute de PDL şi Traian Băsescu prin compromisul guvernării alături de PSD nu vor fi capitalizate de PNL aşa cum se aşteaptă unii, cel puţin nu acum şi nu în starea jalnică în care se găseşte partidul Brătienilor. Aceste procente vor merge cel mai probabil la categoria "nehotărâţilor", care ar putea alimenta speranţele unora cu privire la formarea unor noi partide pe scena politică. Deocamdată legea este extrem de restrictivă în acest sens, dar nişte finanţatori cu voinţă pot determina fără mari probleme apariţia lor. Nu trebuie anulată nici posibilitatea unei mişcări pe stânga prin concursul duetului Iliescu-Năstase
4. 2009-anul decisiv pentru Traian Băsescu
  • acceptarea compromisului guvernării Boc poate însemna pentru Traian Băsescu cam ce a reprezentat decizia privind implicarea în conflictul din Serbia în 1999 pentru Emil Constantinescu.
  • dacă Traian Băsescu decide să sprijine noul guvern PDL-PSD până la prezidenţiale, singura lui şansă de a-şi recâştiga mandatul este non-combatul PSD-ului
  • în acest moment Traian Băsescu a aruncat pe fereastră întregul capital simbolic acumulat în lupta "anticorupţie" şi chiar anti-sistem începută pe vremea guvernului Năstase
  • Traian Băsescu va capitaliza negativ toate neajunsurile guvernării PDL-PSD, existând riscul ca beneficiile guvernării (dacă ele vor exista) să fie capitalizate doar de PSD
5. Şi în final, cum ar putea arăta noua ordine politică după alegerile prezidenţiale din 2009
  • este foarte clar că Traian Băsescu îşi doreşte o nouă republică pe temeiul constituţional semi-prezidenţial pur, mai precis pe model francez. sunt convins că idolul lui Traian Băsescu este Nicolas Sarkozy, care la rândul său e un neo-gaullist fervent (Boc este în acest context Fillon-ul lui Băsescu)
  • este foarte posibil ca cele 2 mari partide aflate la guvernare să forţeze un cartel prin care să elimine de pe scena politică PNL-ul sau alte partide mici aflate în dificultate. Acest cartel poate fi realizat prin modificarea Constituţiei cu 2 treimi în Parlament, dar mai ales prin modificarea legii electorale. Introducerea uninominalului pur, majoritar în 2 tururi, ar cam însemna sfârşitul prezenţei active a PNL-ului pe scena politică şi salvarea electoratului de dreapta de partea PDL, în condiţiile în care acest partid ştie foarte bine cât de greu este să-şi conserve actualul electorat. În noul sistem electoral, PDL ar capitaliza marea majoritate a voturilor anti-PSD sau chiar anti-stânga (când electoratul va fi şi mai sofisticat) şi s-ar consolida ca singura forţă de dreapta capabilă să învingă PSD-ul
  • acest nou sistem de vot ar oficializa şi descentralizarea politică a puterii. PSD este primul partid care a înţeles că forţa electorală vine mai ales din forţa filialelor locale iar celebrii baroni locali ai PSD au demonstrat cu vârf şi îndesat că Centrul devine tot mai slab. această discuţie se poate corobora pe viitor şi cu imperativul modificarii formulei administrative a României prin desenarea regiunilor administrative, formarea Parlamentelor locale şi ducerea deciziei politice la cheremul baronilor. acest sistem ar semăna mai mult cu cel german sau cel încercat şi în Italia
  • până la marile dezbateri teoretice privind reforma sistemului politic, noua ordine politica s-ar putea traduce prin împărţirea ţării în 2 mari culori politice, cu tot ceea ce presupune (acces la fonduri publice, finanţarea clientelei politice, politizarea întregului sistem de funcţii publice de la prefect până la ultimul director de şcoală)
  • în ceea ce mă priveşte, mă declar extrem de îngrijorat de această posibilitate de remodelare a sistemului politic românesc, şi nu neapărat din prisma superiorităţii pe care o acord sistemelor politice reprezentative, cât din prisma neadecvării modelului anglo-saxon la contextul românesc. Personal cred că o asemenea bipolarizare a sistemului politic ar conduce la un grad de îndepărtare şi mai mare a cetăţenilor de elita politico-administrativă, iar cele 2 mari partide tot nu vor fi capabile să formeze majorităţi absolute în Parlament. Altfel spus vor apela în continuare la "mari coaliţii"(care la români înseamnă mai degrabă "mari blaturi"), mai ales dacă vor avea pretextul evitării accesului la putere a partidelor anti-sistem sau extremiste (care de obicei apar în astfel de sisteme politice, vezi cazul austriac sau rezultatele extrem de bune pe care UKIP le obţine în alegerile europene din Marea Britanie-pe sistem proportţional în acest caz, e adevărat)
Cred că e de ajuns pentru moment:), aş fi extrem de interesat să aud şi opinia voastră pe temele mai sus detaliate. Credit poză: http://www.hks.harvard.edu/ksgpress/bulletin/spring2003/sp03_graphics/web_graphics/features/order.gif

18 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare

Abonaţi-vă la: Postări (Atom)