Analiză de sfârşit de an şi început de nouă ordine politică în România

Începând de ieri avem un nou guvern emanat de cea mai mare majoritate parlamentară de după 1989. Este deci momentul potrivit pentru o analiză succintă a momentului actual, pe care să o presărăm şi cu unele puncte de prognoză pentru 2009, anul decisiv pentru conturarea unei noi ordini politice în România. Coincidenţă sau nu, anul viitor se împlineşte şi fatidicul termen dat de Brucan.
  1. Clişee şi mituri inoculate în opinia publică după formarea Guvernului Boc
  • acest guvern a reprezentat voinţa lui Traian Băsescu pentru a-şi asigura o realegere confortabilă în decembrie 2009 prin non-combatul PSD-ului----în fapt Traian Băsescu îşi riscă întreaga carieră politică girând noua construcţie politică, iar aducerea PSD în guvern poate fi cel mult o măsură disperată de a neutraliza pe moment un adversar extrem de tăios, regrupat şi capabil de a-l răsturna de la putere pe cale democratică
  • acest guvern este rezultatul vinei PNL şi a manierei radicale şi extrem de rigide prin care Tăriceanu şi echipa sa au înţeles să negocieze o eventuală coaliţie de guvernare cu PD-L----în fapt şi Traian Băsescu şi PDL aveau mai multe soluţii, într-adevăr nu foarte laxe ca modalitate de acţiune politică. Nici Băsescu şi nici PDL nu au folosit la maxim pârghiile de presiune publică asupra PNL ( şi nu mă refer aici la şantaj, dosare, DNA sau altele asemenea). A rezultat un sentiment că PDL a apelat doar de formă la sprijinul PNL, fără a insista foarte mult însă (sau poate este un nou exemplu de proastă gestiune a comunicării politice în interiorul PDL)
  • Traian Băsescu a făcut jocurile în noua formulă guvernamentală, Boc primind numele miniştrilor în plic de la şeful statului----în fapt atât PSD, cât surprinzător pentru unii şi PDL, au acţionat autonom în raport cu voinţa şefului statului în alegerea miniştrilor din guvern. Cel mai bun exemplu este pumnul în gură pus de troica Blaga-Videanu-Berceanu într-o seară la Cotroceni, gest cu care cei 3 şi-au asigurat prezenţa în noul Guvern
2. Incertitudini şi semne de îngrijorare privind activitatea guvernului PDL-PSD
  • Ce marjă de manevră va avea premierul Boc în luarea deciziilor, şi cât va putea influenţa axa Videanu-Pogea proiecţia bugetară pe 2009. De modul în care va arăta noul buget vom putea prognoza şi raportul de forţe între PDL şi PSD în guvern
  • Ce şanse mai are "lupta anti-corupţie" cu un guvern girat de Vanghelie, Năstase, Şerban Mihăilescu, Mazăre, Oprişan sau Nicuşor Constatinescu şi cu un ministru al justiţiei care s-a remarcat prin non-combat în această speţă?
  • Cum poate spune Traian Băsescu că noul guvern este superior celui anterior care ar fi fost controlat de Patriciu, Vântu sau Fenechiu când în actualul guvern avem nume ca Oprea, Niţă, Bazac, Nemirschi sau Andronescu?
  • Cum vor influenţa alegerile europene din iunie activitatea guvernamentală având în vedere că PPE şi PES se vor afla într-o competiţie la cuţite în toate statele membre UE?
  • Cum poate spune Traian Băsescu că acest guvern poate face marile reforme de care are nevoie România (descentralizarea, reforma educaţiei, reforma în sănătate, modificarea Constituţiei) atât timp cât Programul de Guvernare este extrem de ambiguu în privinţa acestor ţinte (şi e un Program pe 4 ani, nu 1)?
3. Certitudini
  • Paradigma prin care cele 2 blocuri politice de stânga şi de dreapta (oricum s-au numit ele sau în orice formulă s-ar fi manifestat după 1990) nu pot colabora la guvernare este înlocuită de una mai consensualistă. Din acest moment nu mai există "buni" şi "răi", decât poate în termeni de competenţă managerială. Morala nu mai are nicio legătură cu praxisul politic, nici măcar la nivel retoric (aici "intelectualitatea" lui Băsescu chiar trebuie să facă un pas în spate)
  • Opoziţia politică este extrem de slabă, dezorganizată şi necredbil condusă temporar de Călin Popescu Tăriceanu. Pentru ca PNL să aibă şanse reale de revenire în mainstream (adică la un 25-30%), trebuie operate modificări substanţiale în modul de relaţionare al partidului cu electoratul, pe toate componentele posibile (resurse umane, comunicare, expertiza programelor alternativă, doctrină, etc). Pe această temă voi reveni într-un post viitor
  • Opoziţia PNL-UDMR va fi suplimentată de corul nemulţumiţilor faţă de politicile noului guvern, de aripi din PSD şi chiar PDL (dacă Traian Băsescu reia lupta cu greii Blaga-Videanu-Berceanu) şi de presă (Intact dă semne clare că rămâne în opoziţie, iar Realitatea-Caţavencu sunt şi ei mai acizi decât de obicei la adresa noii guvernări).
  • Cel mai probabil procentele pierdute de PDL şi Traian Băsescu prin compromisul guvernării alături de PSD nu vor fi capitalizate de PNL aşa cum se aşteaptă unii, cel puţin nu acum şi nu în starea jalnică în care se găseşte partidul Brătienilor. Aceste procente vor merge cel mai probabil la categoria "nehotărâţilor", care ar putea alimenta speranţele unora cu privire la formarea unor noi partide pe scena politică. Deocamdată legea este extrem de restrictivă în acest sens, dar nişte finanţatori cu voinţă pot determina fără mari probleme apariţia lor. Nu trebuie anulată nici posibilitatea unei mişcări pe stânga prin concursul duetului Iliescu-Năstase
4. 2009-anul decisiv pentru Traian Băsescu
  • acceptarea compromisului guvernării Boc poate însemna pentru Traian Băsescu cam ce a reprezentat decizia privind implicarea în conflictul din Serbia în 1999 pentru Emil Constantinescu.
  • dacă Traian Băsescu decide să sprijine noul guvern PDL-PSD până la prezidenţiale, singura lui şansă de a-şi recâştiga mandatul este non-combatul PSD-ului
  • în acest moment Traian Băsescu a aruncat pe fereastră întregul capital simbolic acumulat în lupta "anticorupţie" şi chiar anti-sistem începută pe vremea guvernului Năstase
  • Traian Băsescu va capitaliza negativ toate neajunsurile guvernării PDL-PSD, existând riscul ca beneficiile guvernării (dacă ele vor exista) să fie capitalizate doar de PSD
5. Şi în final, cum ar putea arăta noua ordine politică după alegerile prezidenţiale din 2009
  • este foarte clar că Traian Băsescu îşi doreşte o nouă republică pe temeiul constituţional semi-prezidenţial pur, mai precis pe model francez. sunt convins că idolul lui Traian Băsescu este Nicolas Sarkozy, care la rândul său e un neo-gaullist fervent (Boc este în acest context Fillon-ul lui Băsescu)
  • este foarte posibil ca cele 2 mari partide aflate la guvernare să forţeze un cartel prin care să elimine de pe scena politică PNL-ul sau alte partide mici aflate în dificultate. Acest cartel poate fi realizat prin modificarea Constituţiei cu 2 treimi în Parlament, dar mai ales prin modificarea legii electorale. Introducerea uninominalului pur, majoritar în 2 tururi, ar cam însemna sfârşitul prezenţei active a PNL-ului pe scena politică şi salvarea electoratului de dreapta de partea PDL, în condiţiile în care acest partid ştie foarte bine cât de greu este să-şi conserve actualul electorat. În noul sistem electoral, PDL ar capitaliza marea majoritate a voturilor anti-PSD sau chiar anti-stânga (când electoratul va fi şi mai sofisticat) şi s-ar consolida ca singura forţă de dreapta capabilă să învingă PSD-ul
  • acest nou sistem de vot ar oficializa şi descentralizarea politică a puterii. PSD este primul partid care a înţeles că forţa electorală vine mai ales din forţa filialelor locale iar celebrii baroni locali ai PSD au demonstrat cu vârf şi îndesat că Centrul devine tot mai slab. această discuţie se poate corobora pe viitor şi cu imperativul modificarii formulei administrative a României prin desenarea regiunilor administrative, formarea Parlamentelor locale şi ducerea deciziei politice la cheremul baronilor. acest sistem ar semăna mai mult cu cel german sau cel încercat şi în Italia
  • până la marile dezbateri teoretice privind reforma sistemului politic, noua ordine politica s-ar putea traduce prin împărţirea ţării în 2 mari culori politice, cu tot ceea ce presupune (acces la fonduri publice, finanţarea clientelei politice, politizarea întregului sistem de funcţii publice de la prefect până la ultimul director de şcoală)
  • în ceea ce mă priveşte, mă declar extrem de îngrijorat de această posibilitate de remodelare a sistemului politic românesc, şi nu neapărat din prisma superiorităţii pe care o acord sistemelor politice reprezentative, cât din prisma neadecvării modelului anglo-saxon la contextul românesc. Personal cred că o asemenea bipolarizare a sistemului politic ar conduce la un grad de îndepărtare şi mai mare a cetăţenilor de elita politico-administrativă, iar cele 2 mari partide tot nu vor fi capabile să formeze majorităţi absolute în Parlament. Altfel spus vor apela în continuare la "mari coaliţii"(care la români înseamnă mai degrabă "mari blaturi"), mai ales dacă vor avea pretextul evitării accesului la putere a partidelor anti-sistem sau extremiste (care de obicei apar în astfel de sisteme politice, vezi cazul austriac sau rezultatele extrem de bune pe care UKIP le obţine în alegerile europene din Marea Britanie-pe sistem proportţional în acest caz, e adevărat)
Cred că e de ajuns pentru moment:), aş fi extrem de interesat să aud şi opinia voastră pe temele mai sus detaliate. Credit poză: http://www.hks.harvard.edu/ksgpress/bulletin/spring2003/sp03_graphics/web_graphics/features/order.gif

18 comentarii:

  1. Aura Matei said,

    Pe mine ma ingrijoreaza noua ordine politica ce da semne a se reconfigura. Nu ma pot bucura ca filialele castiga mai multa putere in partide (si datorita/din cauza votului direct pentru CJ) pentru ca noi nu avem o descentralizare sanatoasa. Presedintele CJ/Presedintele de filiala/cel care aloca resurse intre membrii filialei se asigura ca nu exista decat o singura voce in judet, a sa. Daca am vorbi de modelul german al landurilor si al parlamentelor locale, de o separatie a puterilor si la nivel local, atunci am putea sa privim cu optimism descentralizarea, dar la noi resursele sunt alocate tot centralizat si consiliile judetene sunt institutii foarte slabe. Si, in mod paradoxal, presedintele CJ care este executiv, face parte din CJ-ul legislativ.
    Ma ingrijoreaza si pe mine noul sistem electoral si incep sa duc dorul sistemului de lista. Intr-o paradigma elitista, cred ca leadershipul central al partidului are mai multa viziune decat marea masa a presedintilor de filiale. Care presedinti, daca ar fi de regiuni, poate ca si-ar extinde putin viziunea, si sa speram ca nu feuda.
    Si imi este si mie teama de felul in care s-ar putea modifica Constitutia. Sa speram ca se va termina criza financiara inainte de a se instala un sistem de doua partide si un sistem electoral majoritar, deoarece presimt ca conflictele sociale gen Atena sau taxa de inmatriculare vor fi nu numai mai frecvente, dar si mai agresive.
    Pe de alta parte, sa avem un Craciun linistit! (nu se stie daca celelalte vor fi).

    on 23 decembrie 2008, 09:04


  2. Hultanul said,

    Nu inteleg de unde apare teama fata de un sistem electoral majoritar. Dimpotriva, as putea spune ca un astfel de sistem ar duce la o simplificare a scenei politice iar situatiile absurde in care un partid cu o sustinere de 20% revendica functia de prim-ministru, bazandu-se pe imposibilitatea formarii unui nou guvern de catre un singur partid, ar disparea. De ce Romania nu ar putea merge catre un sistem bipartinic, care functioneaza foarte bine in Anglia si SUA? Cumva, democratia are de suferit in aceste tari? Este de preferat sistemul electoral italian, tara in care nimeni nu stie daca a castigat sau nu alegerile, pana nu se face guvernul?
    Partidul care castiga alegerile alcatuieste guvernul. Nu doua, trei sau cinci partide, doar unul. Responsabilitatea guvernarii ii apartine in intregime. Mi se pare o situatie de preferat fata de ce s-a intamplat pana acum; nu mai vorbesc despre incoerentele care apar cu siguranta atunci cand se incearca combinarea programelor sau intereselor a doua sau mai multe partide.

    on 23 decembrie 2008, 11:25


  3. Tio said,

    Bine gindit si bine scris dat totul depinde, in final, de oamenii care hotarasc si de felul cum ii alegem. Exista in Romania, si am inteles-o si de la blogari mai progresisti, o intelegere total gresita despre cine sint politicienii si cum trebuie ei alesi. Fie ca sintem pasivi fie ca ii judecam in termeni de "olimpiada". Presa straina vorbeste de reformatori, in romana cuvintul e ca si inexistent.
    Fara oamenii, pe ambele parti, democratia si institutiile sint doar "empty shells" si orice progres e ocazional si conjunctural, e lipsit de continuitate.
    Sistemul francez a aparut in imprejurari speciale si a fost o reactie la incapacitatea partidelor de a scoate Franta din problemele creeate de razboi (si prestigiu) pe care le avea.
    E si cazul nostru? Nu ar trebui sa vedem cum functioneaza actualul Parlament mai intii? Ce se intimpla daca ai un Presedinte care lasa de dorit? Nu ar trebui discutat public o perioada mai indelungata...? Ce ar trebui sa faca blogosfera?

    on 23 decembrie 2008, 11:58


  4. adi_ocs said,

    @Aura
    Impartasim aproximativ aceeasi viziune, dar ma indoiesc ca vom avea fenomene sociale gen Atena. Alea au fost controlate politic, mai ales de catre miscarile de stanga in opozitie cu un puternic guvern de dreapta, ceea ce la noi nu e cazul. Craciun fericit si tie!

    on 23 decembrie 2008, 13:12


  5. adi_ocs said,

    @Hultanul
    In teorie ai dreptate, numai ca realitatea anglo-saxona s-a construit in sute de ani si de pe alte considerente decat cele existente in Romania noastra. La noi simplificarea scenei politice inseamna mai degraba controlul "fratesc" al resurselor si slabirea oricaror forme de control intre institutiile statului sau intre societate si stat. Eu gandesc un sistem politic PSD-PDL asemanator in mare masura cu unuia pe plan economic de genul Orange vs Vodafone sau Coca Cola vs Pepsi. Adica competitia este restransa, iar reglementarile sunt facute in 2 pt ca ambii sa castige cat mai mult. Iar in privinta sistemului politic e vorba de banii publici in primul rand.

    on 23 decembrie 2008, 13:17


  6. adi_ocs said,

    @ Tio
    E de ajuns sa ne uitam pe Programul de guvernare al PDL(cel din campanie) la partea de "modificare a Constitutiei" sa vedem ca decizia este deja luata in interiorul binomului PDL-Presedintie. Rolul hotarator apartine PSD-ului, unde parerile sunt impartite.

    on 23 decembrie 2008, 13:19


  7. moromete said,

    Eu cred ca PNL poate si are sanse sa creasca chiar daca mergem pe uninominal pur atat timp cat construieste o strategie buna de comunicare (oameni, program, tehnica). A, si trebuie sa se miste mai la dreapta. Si, apropo, si celelalte partide ar putea sa beneficieze de pe urma unei constructii mai clare a comunicarii de partid (si de stat)...

    on 23 decembrie 2008, 15:40


  8. Liviu said,

    Daca ar fi vorba doar sa ramane 2 partide mari, n-ar fi nimic rau in principiu.

    Atata doar ca in conditiile de la noi PSD si PDL sunt, in esenta, cam tot o apa si-un pamant, asa ca un sistem politic bipolar bazat pe aceste partide ar insemna, in esenta, revenirea la sistemul partidului unic. "PDL partid de dreapta" e una din cele mai mari gugumanii din ultimii ani.

    Iata de ce cred ca, cel putin o buna vreme de aici incolo, nu trebuie incurajat sistemul acesta anglo-saxon cu doua partide si (cam) atat.

    on 23 decembrie 2008, 15:55


  9. adi_ocs said,

    @Moromete
    de acord ca si celalalte partide trebuie sa fie atente la partea de comunicare publica, cu o singura mentiune: PNL nu mai are nici accesul la resurse pe care il au PSD si PDL, si nici baza electorala detinuta de cele 2 partide, adica "feudele" despre care se tot vorbeste..asa ca PNL chiar trebuie sa se autodepaseasca pt a spera la o revenire

    on 23 decembrie 2008, 22:26


  10. adi_ocs said,

    @Liviu
    cu un singur lucru nu sunt de acord din comentariul tau, si anume afirmatia radical sententioasa la adresa PDL. Sunt de acord ca PNL este mai la dreapta, dar n-as folosi formule jurnalistice si fara un fundament programtatic pentru a defini PDL. Cel putin formal, documente si apartenenta la familia politica europeana, PDL este de dreapta

    on 23 decembrie 2008, 22:28


  11. Liviu said,

    PDL se declara partid de dreapta, dar ma indoiesc ca actiunile sale concrete confirma acest lucru. Se va vedea probabil curand, din gesturile facute la guvernare, ca adevarata ideologie a acestui partid este mai degraba populismul.

    La urma urmei, glumind nitel, si eu ma pot intitula patriarh, dar ramane de vazut in ce masura realitatea confirma respectiva stare de lucruri :)

    on 24 decembrie 2008, 02:54


  12. adi_ocs said,

    @Liviu
    intram intr-o discutie fara sfarsit, in care se pot aduce si argumente pro si contra, la fel cum s-au adus si in privinta politicilor publice promovate de PNL in perioada 2007-2008. pentru a simplifica, am putea spune ca prima masura PDL din guvernul Boc este de dreapta, adica reducerea cheltuielilor bugetare. de acord?

    on 24 decembrie 2008, 03:01


  13. dromichaetes said,

    Cu o opozitie slab organizata singura speranta pentru un control democratic al intregului sistem nu poate veni decat de la opozitia interna din PSD si PD/L. Si nu ma gandesc aici la aripi politice critice din interiorul partidelor [un fenomen nespecific politicii romanesti], ci la balanta de putere interna intre unii si altii la fel de interesati de putere. Cu atata libertate de miscare pentru politicienii celor doua partide din coalitie mi-e greu sa cred ca va fi posibila impunerea unei discipline de partid.

    on 24 decembrie 2008, 13:40


  14. Liviu said,

    Desigur, discutia e fara sfarsit :)

    As putea sa spun si eu ca, asa cum e facuta, reducerea cheltuielilor bugetare, in esenta o masura de dreapta, e un gest mai degraba propagandistic (argumente s-au tot prezentat zilele astea, le gasiti mai peste tot). Asadar, cam tot de populism ar fi vorba.

    Daca dvs. sunteti dispus sa creditati PDL ca partid de dreapta, nu va pot impiedica s-o faceti. Pentru mine partidul respectiv mai are un drum lung pana la a ma convinge de asta, daca are vreo importanta :)

    on 24 decembrie 2008, 15:32


  15. Bibliotecaru said,

    Crăciun Fericit!

    on 24 decembrie 2008, 22:11


  16. Aya said,

    Din ciclul :”Semne bune anul are”:

    MITOCANIADA CHILOTZARZILOR

    Inca se mai auzeau ecourile petardelor (ilegale) de Revelion cand, in urma unei comenzi marinaresti scurte, chilotzarzii din 3C au dat buzna cu tot neamul la sarmale, in Foisorul din Sinaia. Li s-au alaturat, umil supusi la ordin, Prostanacul si mai ingenua in ale politicii Roberta Anastase.

    Demonstrand ce bine stiu sa “stropeasca” oamenii cu zapada cand trec pe langa ei, s-au perindat in masini care mai de care mai luxoase (iar “motzatul” chilotzar Boc cu o intreaga suita, ca tot isi stramba gura vorbind de criza) pe langa jurnalistii trimisi la datorie, la fatza locului.
    Prima chestiune esentiala pe care a aflat-o un popor intreg despre ei: prin felul in care au debutat la putere arata ca s-a dat startul mitocaniadei chilotzarzilor.

    (Exceptia de la regula este Cati Andronescu: sosita acolo parca nestiind cum sa se eschiveze, si-a lasat masina in parcare, strabatand drumul pe jos. A fost singura care le-a urat “La multi ani”, le-a vorbit civilizat si le-a zambind jurnalistilor deja inghetzatzi in geroasa amiza de 1 ianuarie 2009).

    In Foisor, chilotzarzii si neamul lor au infulecat sarmale si “porcarii” si au dat duscha pahare, la intrecere cu marinarul care trecea de la masa la masa sa vada daca supushii respecta legea chiolhanului.
    Stirea este confimata de Prostanacul care a zis printr-o agentia de stiri, sa afle toata natzia romana, ca acolo a fost “o atmosfera de echipa”.
    Bravos, halal sa-i fie!

    (Nota discordanta a facut, firesc, tot Cati Andronescu. A plecat prima, a vorbit cu jurnalistii si a dat o stire esentiala: lipsea Vasile Blaga. Nu trebuie sa fie cineva un mare analist pentru a realiza ca, prin absenta sa, Blaga a dat un semnal ferm: NU raspunde “comenzilor” marinaresti.)

    Mitocaniada chilotzareasca a continuat cu perindarea masilor chilotzarzilor in sens invers si “stropirea” din nou cu zapada a jurnalistilor foarte inghetzatzi, care asteptau, in intuneric si frig, sa ia o declaratie.
    Totul a fost imortalizat de camerele de luat vederi, in lipsa de bun simtz a celor care, chilotzarindu-se, s-au catzarat la putere.

    Cei mai rezistenti la chiolhan s-au aratat “motzatul” chilotzard Boc si sefii SRI si SIE care au ramas in Foisor dupa plecarea celorlalti participanti la mitocaniada. Acestora li s-a explicat si finalul lectiei marinaresti: totul se conduce din “cutzite si pahare” dupa voia matrozului.

    In final, marinarul le-a explicat jurnalistilor superinghetzazi (pe care i-a numit “mai copii”) ca s-a simtit bine cu sotiile celor prezenti. (Nu am reusit sa aflam, pana la aceasta ora, cum s-au simtit sotiile respectivilor, dupa aceasta socanta declaratie, data fiind experienta pe care marinarul a afirmat- cu un timp in urma- ca a dobandit-o in locuri “speciale” din porturi, marcate prin “becuri” rosii. Nu trebuie sa ne preocupam de cum s-au simtit “sotzii” in urma declaratiei marinaresti: ei se supun ordinelor).

    Previzibil:
    - Presa se va preocupa, in amanunt, de mitocaniada chilotzareasca;
    - Participantzii la chiolhan vor trebui sa raspunda (inevitabil- e inutil sa pun pariu ca asa se va intampla!) la intrebari privitoare la digerarea sarmalei marinaresti si a dushtilor;
    - Imaginea chilotzarzilor “stropitori cu zapada” va fi pe masura mitocaniei lor din 1 ianuarie 2009.

    Concluzie:
    - Marinarul a aratat ca mitocanii chilotzarzi (y compris Prostanacul) sunt supusii lui, in mod neconditzionat;
    - Blaga se arata a fi purtatorul de semnal al (daca nu cumva chiar capul!) gruparii evident opozante marinarului, din Republica de la Cluj;
    - Absenta lui Nemirschi arata ca Mazare nu a facut pace cu marinarul (subtil, aici s-a voit a se transmite mai ales un semn de la Miron Mitrea!!!);
    - Ramane de vazut ce semnal (s-)a dat (prin) absenta lui Gabriel Sandu.

    P.S.
    Daca mai era nevoie de o confirmare a faptului ca absentza lui Blaga este un semnal foarte important, aceasta a venit din stirile contradictorii.
    Prima stire (cea care trebue retinuta totdeauna) a fost ca Blaga este acasa, in Ardeal.
    Apoi, stirea a fost “periata”, transmitandu-se ca toti cei trei absentzi nu erau in tzara.

    Cineva avizat realizeaza foarte usor ca este neesential unde se aflau (mai ales, unde se afla Blaga): importanta este absentza, acesta fiind semnalul.
    Mai ales in cazul lui Blaga (membru PD-L) este imposibil de crezut ca nu cunostea “intentia marinareasca” inainte de lansarea “chemarii la ordin”.
    Faptul ca “atmosfera de echipa”, cum a debitat Prostanacul, fusese programata la Predeal (stire transmis prin mass media)- Sinaia fiind aleasa ulterior- arata ca totul era stabilit cu niste zile bune inainte.

    on 5 ianuarie 2009, 02:43


  17. Gheorghe said,

    Eu sustin de cativa ani ca sistemul uninominal majoritar va induce efecte nocive.
    Sunt de acord cu analiza. Petru cei care considera nu e nici o nenorocire daca raman doua partide, eu spun ca este. In politica e ca in piata economica, cu cat sunt mai multi actori cu atat beneficiarii au de castigat din competitia lor.
    Reducerea numarului partidelor in scopul stabilitatii la putere este in avantajul partidelor mari, dar nu-i in avantajul cetatenilor.
    Sistem electoral

    on 5 ianuarie 2009, 20:22


  18. freefun0616 said,

    on 4 octombrie 2009, 13:09