Paralele//Paralele

Astăzi a fost un nou prilej să aud pe televiziuni cum se luptă partidele româneşti pentru cucerirea dreptei pe scena politică. Chipurile, alianţa PNL cu Acţiunea Populară e un demers pentru unificarea dreptei, în timp ce PDL reprezintă populismul de dreapta. Dincolo de schemele logice, un fapt important este de semnalat: în România doctrina există doar în discursuri, restul e tăcere. Şi o altă questie care mă enervează. Aud frecvent cum că electoratul bucureştean este de dreapta, că din 92 încoace s-au votat numai primari generali de dreapta, etc. O mare aberaţie. Electoratul bucureştean nu este de dreapta, ci anti-PSD, sau cel puţin aşa era. În 2000 a fost ales primar general Traian Băsescu din partea unui partid de centru-stânga, afiliat Internaţionalei Socialiste şi în opoziţie cu PDSR-ul de atunci. Deci în niciun caz nu se poate spune că dreapta a câştigat întotdeauna alegerile locale în Bucureşti. Să nu uităm că în 2000 votul politic în alegerile locale din Bucureşti a fost clar pro PDSR, partid care a câştigat şi toate cele 6 primării de sector. Ca să nu mai spun că se tot aude prin târg că şi victoria lui Băsescu din 2000 a fost clocită tot în laboratoarele PDSR-ului.