Paralele//Paralele

Imaginându-ne o dezbatere în blosgosferă despre rolul stângii în Europa de azi, pot spune că am fost primul care a lansat-o:) A urmat comentariul lui Alex de la Dateline Bucharest, apoi declaraţia penibilă a lui Titus Corlăţean de la PSD, iar în Cotidianul de azi, un comentariu semnat Cristian Pîrvulescu pe aceeaşi temă. Un scurt brief:

• Eu argumentam printr-o expunere comparativă că stânga europeană de astăzi este în declin, atât la nivelul forţei politice (locul său la guvernare), cât mai ales la nivelul forţei ideilor socialiste. În contextul ăsta, afirmam că victoria lui Zapatero în Spania este atipică, iar Zapatero poate fi de acum considerat noul Tony Blair al stângii europene.
• Alex de la Dateline îmi dă în mare dreptate, dar nu este de acord că stânga europeană moare, ea doar se transformă (Jana nu e moartă, Jana se transformă:)
• Corlăţean într-o declaraţie halucinantă spune că victoria lui Zapatero arată că "asistăm la un val socialist în Europa care se propagă", anticipând o victorie a stângii şi în Italia (imposibilă din punctul meu de vedere)
• Cristian Pîrvulescu crede că victoriile stângii vest-europene de la începutul acestui an par să indice revirimentul orientării socialiste, dacă nu chiar reforma aşteptată a ideologiei socialiste

1. Alex are dreptate, dreapta conservatoare s-a transformat şi ea permanent. Vechii creştin-democraţi au devenit conservatori (CDU în Germania, PDL în Italia), dar dreapta în general şi-a menţinut fundamentele doctrinare: proprietate privată, economie de piaţă, familie, subsidiaritate, naţiune, tradiţie, o oarecare legătură cu religia. În acelaşi timp stânga a fost nevoită să îşi modifice fundamentul marxist după colapsul socialismului în Europa de Est în 89, alegând după ceva timp o "a treia cale" care pe scurt îmbină principiile economiei de piaţă liberale cu un model social axat pe asistenţa categoriilor defavorizate. Cam acelaşi lucru îl facea deja şi conservatorismul european folosind ca pretext modelul german al "economiei sociale de piaţă". De aici, separarea doctrinară dintre cele două curente s-a făcut mai ales în privinţa fiscalităţii(mai ridicate la socialişti, mai scăzute la conservatori) şi a laturii culturale (drepturile homosexualilor, drepturile emigranţilor, drepturile femeilor, etc). Cea mai importantă problemă care a dus la declinul stângii este în opinia mea demografia europeană care a condus la inaplicabiliatatea generoaselor măsuri în corolarul "modelului social european". Aşa a apărut flexicuritatea în Danemarca, aşa a început stânga să-şi piardă atractivitatea în fiefuri tradiţionale ca Suedia sau Franţa. Dacă se transformă, nu o poate face decât spre dreapta. Prin urmare discursul tradiţional de stânga pare tot mai învechit şi inadecvat vremurilor.
2. Victoria lui Zapatero în Spania nu mi se pare atât de răsunătoare şi în niciun caz o victorie ideologică. E adevărat, socialişii au câştigat 5 mandate în plus în Parlament faţă de 2004, dar şi popularii au căştigat tot 5 mandate în plus. În schimb partidele mici au înregistrat scoruri mai reduse. Pe de altă parte, este clar că Zapatero a căştigat bătălia de imagine cu Marino Rajoy, un popular fără carismă, greoi, învechit, departe de modelul de succes Aznar.
3. Cristian Pîrvulescu îşi argumentează comentariul, intitulat sugestiv "Prioritate de stânga" tot pe o comparaţie a recentelor bătălii electorale. Din păcate însă, nu cred că această comparaţie ţine. Ciprul e un caz marginal în Europa, nu se poate spune că victoria unui comunist în alegerile prezidenţiale, pe un discurs de unitate naţională, arată revigorarea stângii europene. Apoi, nu se poate spune că recentele rezultate foarte bune ale Die Linke în alegerile din landuri (fostul Partid al Socialismului Democratic din RDG) ilustrează revenirea stângii, nici măcar în Germania, atât timp cât Die Linke câştigă mai degrabă din voturile tradiţionale ale SPD. Nu se poate spune că avansul socialistilor francezi luat după primul tur al alegrilor locale arată întoarcerea electoratului francez către PS atât timp cât ei căştigă în mod tradiţional alegerile locale, iar acestea nu pot fi sugestive pentru un scrutin general. Domnul Pârvulescu nu spune nimic despre eşecul răsunător al stângii din Italia, un caz mult mai important decât cele amintite de el.