Democraţia "a la russe" - un rău necesar

Etichete: , Publicat de adi_ocs on duminică, 2 martie 2008 la 10:40

Urmăresc coverage-ul scrutinului prezidenţial din Rusia pe Realitatea şi realizez cât de puţin cunoscută în România e realitatea de la Moscova. Titlul băşcălios al materialului, "vot ca la ruşi" ascunde ignoranţa opiniei publice faţă de un model de guvernare cvasi-democratic, dar extrem de popular la răsărit. Bun, Rusia e departe de a fi şi o democraţie electorală atât timp cât pe canale obscure s-au făcut presiuni din partea puterii pentru împiedicarea unor candidaturi din partea opoziţiei (Kasparov, Kasianov). Bun, "ţarul" Putin e departe de fi un democrat. Dar hai sa vedem şi mai în detaliu transformarea Rusiei odată cu consacrarea acestui model "democratic". Recte creştere economică fără precedent, deschidere economică importantă (în afara domeniului resurselor naturale, e adevărat), optimism în rândul ruşilor pentru viitor. În contrapartidă, este adevărat că oligarhii lui Yeltsin au fost înlocuiţi de parveniţi din fostul aparat de stat comunist, din serviciile secrete sau din companiile de stat gen Gazprom. Ideea de bază este însă că la Moscova este linişte, şi asta nu printr-o guvernare comunistă. Un lucru trebuie spus însă, mai ales că este îmbrăţişat de comunitatea democratică internaţională (SUA şi UE în special). Rusia continuă să fie o ameninţare la adresa intereselor geo-strategice şi economice ale SUA şi UE. Cu sau fără Medvedev la Kremlin, această ameninţare va fi tot mai emergentă, atât timp cât Rusia recuperează la capitolul forţă economică şi caută să îşi redefinească rolul de mare putere pe scena mondială. Este deja un clişeu faptul că decăderea Uniunii Sovietice a avut la bază dezastrul economiei sovetice centralizate în anii 80, fapt care a dus la imposibilitatea alocării de fonduri pentru retehnologizare, inovare sau modernizare, fapt care la rândul său a generat decăderea militară şi mai apoi şi politică. Refacerea puterii Rusiei mai întâi în regiune şi apoi în lume pleacă tot de la economie, iar rolul resurselor naturale (gaze mai ales) este deja extrem de comentat încât să nu mai constituie o surpriză. Refacerea economică a dus la repoziţionarea militară (retragerea din Tratatul Forţelor Convenţionale, îndreptarea rachetelor nucleare spre Ucraina la nivel declarativ, opoziţia dură faţă de scutul anti-rachetă american, veto-ul pe recunoaşterea independenţei Kosovo). Urmează în aceeaşi logică firească recâştigarea unui rol politic determinant în sistemul relaţiilor internaţionale, mai ales în noua ordine mondială post 9.11. Se vorbeşte deja de mult timp de reforma ONU prin lărgirea Consiliului Permanent de Securitate cu câţiva membri din rândul puterilor emergente, şi chiar prin eliminarea veto-ului în luarea deciziilor. Astfel Rusia ar putea deveni o punte de legătură între vechii membri ai Consiliului de Securitate (SUA, Marea Britanie, Franţa) şi ameninţătoarea Chină alături de India, Japonia, Germania, şi Brazilia. În condiţiile în care India, Japonia, Germania şi Brazilia pot fi considerate mai mult sau mai puţin aliate în sfera de influenţă a SUA, adevărata provocare e dată de nevoia contracarării unei posibile alianţe la nivel global a Rusiei şi Chinei. Iată de ce Rusia nu trebuie foarte mult supărată şi acceptată aşa cum e acum. Cvasi-democratică şi cvasi-liberală în economie. Faptul că retehnologizarea sectorului energetic rus depinde de fondurile UE ar trebui să constituie un avantaj din acest punct de vedere, numai că el nu este deocamdată speculat de UE atât timp cât parteneriatele bilaterale primează încă în faţa emergenţei unei politicii energetice comune. BTW, foarte puţină lume vorbeşte despre cvasi-democraţia japoneză, cu un sistem politic astfel creat încât permite un praxis politic determinat de un partid-stat (Partidul Liberal Democrat), un sistem politic atât de bolnav încât nu reuşeşte nici acum să reducă pagubele economiei japoneze după dezastruosul deceniu trecut şi cu un sistem societal încă atât de tradiţionalist încât salariaţii continuă să fie plătiţi în baza vechimii la locul de muncă (seniority) şi nu în baza productivităţii, adică a meritelor. Japonia nu e singurul exemplu de mare putere economică cu sistem politic cvasi-democratic, China sau Singapore confirmând modelul. Şi Rusia care a avut deja o eră Meiji în guvernările Yeltsin şi Putin. Rămâne de văzut dacă Era Medvedev va aşeza Rusia în rolul Japoniei imperiale dinainte de al doilea război mondial sau va continua miracolul economic de la Moscova, agreând doar un rol de mare putere într-un sistem internaţional multi-polar. Eu merg pe a doua variantă, adică varianta răului necesar. Mi-ar plăcea să văd şi opiniile lui Alex de la Dateline Bucharest, Mihnea, Diana Dragomir, Doina, Cristi de la Politichii, Doc, Moromete şi cine o mai dori pe tema Rusia după Medvedev. În poză o imagine a rolului Rusiei în lumea de azi: tricoul unei echipe de top din Germania, FC Schalke 04 Gelsenchirchen, sponsorizată de ...Gazprom

4 comentarii:

  1. calin morar said,

    1. Nu ai de ce să scrii Yeltsin, cînd în româneşte s-a fixat varianta Elţîn.
    2. O problemă de logică - Nu văd care e legătura dintre imputarea făcută la începutul articolului „opiniei publice” şi restul articolului: a face băşcălie de democraţia rusească nu înseamnă a nega creşterea economică, importanţa Rusiei în relaţiile internaionale etc. După cum, invers, acestea (succesul economic, importanţa, puterea militară etc.) nu sînt motive suficiente pentru oricine e convins de valabilitatea principiilor democratice să aprecieze pozitiv sistemul politic rusesc. Sînt chestii diferite care merită tratamente diferite.
    3. Succesul economic nu este un criteriu pentru a evalua funcţionalitatea unui sistem politic. Există state democatice nu foarte prospere, după cum există state autoritare relativ prospere. Plus că mai trebuie discutat aici cum definim prosperitatea în Rusia – nu te uita numai la cum îşi cumpără oligarhii Ferrari, ci şi la cît se ridică salariile etc.
    4. Japonia este o democraţie. Există alegeri la termene fixe, există un sistem de partide, există parlament şi ce e mai important, un sistem de relaţii democratic între instituţiile statului. Dacă un partid este disproporţionart de puternic şi e la putere de jumătate de secol în aceste condiţii nu înseamnă că Japonia este un partid stat. Vezi şi cazul Suediei.
    5. chestia cu vechimea faţă de merit: ăsta este un sistem pe care nu îl are numai japonia, ci îl au şi multe state europene şi pe alocuri şi UE în materie de recrutare de angajaţi. Nu zic că este bun, dar nu trebuie să te grăbeşti să îl faci un semn de anacronism şi închistare birocratică sau moştenire feudală.
    6. ce e „răul necesar”? Rău pentru cine, necesar pentru cine?

    on 4 martie 2008, 13:13


  2. adi_ocs said,

    Călin, scuze pentru răspunsul întârziat, dar abia astăzi am putut să mai intru pe blog.
    1. Poate ai dreptate, de acum o să scriu Elţîn
    2. Nu văd care e problema de logică. Eu deplângeam tocmai abordarea băşcălioasă şi plină de clişee în reltarea unei televiziuni care se consideră serioasă
    3. De acord, asta am zis şi eu si am şi exeplificat cu Japonia, Singapore, poate chiar Vietnam, Malayesia
    4. Îmi imaginam că o persoană inteligentă îmi va de imediat exemplul Suediei, dar nu cred că rezistă unei comparaţii cu Japonia datorită diferenţelor de cultură, relaţii în societate şi chiar model democratic. Oricum Suedia a mai fost condusă de dreapta foarte scurt timp la începutul anilor 90, iar din 2006 Coaliţia de dreapta a revenit la conducere şi se pare că acum chiar va fi un succes. Evident, Japonia este o democraţie, dar diferită de modelul european sau american
    5. Aici te contrazic. Una e sa ai sporuri de vechime la calcularea salariilor, aşa cum e în Europa, România sau oriunde, şi alta e ca tot sistemul de promovare să fie făcut în baza "seniority". Şi nu văd de ce e bun, atât timp cât Japonia a avut nişte ani 90 dezastruoşi din punct de vedere economic şi unde semnele crizei sistemului persistă şi astăzi. Studiile au arătat că marile companii japneze care au preluat mare parte din sistemul american de management au progresat în timp ce companiile care au păstrat tradiţia pierd pariul cu globalizarea.
    6. Răul necesar pentru un sistem internaţional relativ echilibrat astfel încât un conflict al civilizaţiilor sau un conflict nuclear să fie evitat.Deci "rău necesar" inclusiv pentru noi

    on 7 martie 2008, 14:23


  3. sexy11 said,

    情趣用品,情趣用品,情趣用品,情趣用品,情趣用品,情趣用品,情趣,情趣,情趣,情趣,情趣,情趣,情趣用品,情趣用品,情趣,情趣,A片,A片,情色,A片,A片,情色,A片,A片,情趣用品,A片,情趣用品,A片,情趣用品,a片,情趣用品

    免費A片,美女視訊,情色交友,免費AV,色情網站,辣妹視訊,美女交友,色情影片,成人影片,成人網站,H漫,18成人,成人圖片,成人漫畫,情色網,日本A片,免費A片下載,性愛

    情色文學,色情A片,A片下載,色情遊戲,色情影片,色情聊天室,情色電影,免費視訊,免費視訊聊天,免費視訊聊天室,一葉情貼圖片區,情色視訊,免費成人影片,視訊交友,視訊聊天,言情小說,愛情小說,AV片,A漫,AVDVD,情色論壇,視訊美女,AV成人網,成人交友,成人電影,成人貼圖,成人小說,成人文章,成人圖片區,成人遊戲,愛情公寓,情色貼圖,色情小說,情色小說,成人論壇

    美女視訊,辣妹視訊,視訊交友網,免費視訊聊天,視訊,免費視訊,美女交友,成人交友,聊天室交友,微風論壇,微風成人,情色貼圖,色情,微風,聊天室尋夢園,交友,視訊交友,視訊聊天,視訊辣妹,一夜情

    A片,A片,A片下載,做愛,成人電影,.18成人,日本A片,情色小說,情色電影,成人影城,自拍,情色論壇,成人論壇,情色貼圖,情色,免費A片,成人,成人網站,成人圖片,AV女優,成人光碟,色情,色情影片,免費A片下載,SEX,AV,色情網站,本土自拍,性愛,成人影片,情色文學,成人文章,成人圖片區,成人貼圖

    on 16 ianuarie 2009, 10:56


  4. freefun0616 said,

    on 4 octombrie 2009, 12:01


Trimiteţi un comentariu

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)